Se afișează postările cu eticheta AIE 2. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta AIE 2. Afișați toate postările

5.02.2012

Nicolae Timofti poate deveni un Preşedinte standart pentru o republicăparlamentară, numai dacă...

Tare năpăstuită ne este ţara chiar de la apariţia ei, adică de la independenţă încoace. Şi această năpastă, aşa s-a întâmplat că vine tocmai de la personaje şi instituţii care trebuiau să fie generatori de siguranţă şi bunăstare - adică de la Preşedenţia şi Preşedinţii R. Moldova. Şi să vedeţi, fraţilor, că aceşti ex-preşedinţi, până acum, au fost împinşi în fotolii şi de unionişti, şi de democraţi la perioadele respective. Aceste personaje, până a fi alese, erau cei mai naţionali, cu excepţia unuia, dar şi acela se pretindea naţional în felul lui, erau cei mai democraţi, cei mai iubitori de oameni şi total devodaţi principiilor şi valorilor constituţionale din fruntea legilor ţării. Însă, nu mult, îndată ce erau aleşi, simţeau discomfortul "democratic" al puterii şi solicitau împuterniciri suplimentare sau adăugătoare. Aşa a fost şi Mircea Snegur, aşa a fost şi Petru Lucinschi. Au demonstrat o râvnă nebună pentru putere deplină, adică autoritară, egală cu ceea ce cunoaştem din istoria medievală a Ţărilor româneşti. E clar că domniile lor ar vrea să se uite aceasta, dar, faptele vorbesc încă tare, vii sunt şi activi acei care ni i-au prezentat şi pus în faţă ca cei mai buni şi cei mai perfecţi. Că dacă erau aşa, nu se ajungea la regimul "ciuntit" parlamentar de guvernare, de care acum 10 ani în urmă nu era nevoie.

De Voronin nu vorbim, acesta a fost absolvit de necesitatea solicitării împuternicilor adăugătoare, aşa cum în 2001 a câştigat puterea total. Astfel, i-a pus la punct şi pe cei de până la dânsul, care au râvnit împuterniciri adăugătoare, dar, şi pe cei care fraudulos au împins, sub lozinci europene, regimul parlamentar de guvernare cu toate stângăciile lui, aşa cum nimic nu-l încurca, să le aibă pe primele şi nimic nu-l încurca să braveze cu cea de-a doua, adică cu democratismele regimului parlamentar în faţa Europei. Voronin, la acel moment, a preluat puterea totală - de sus până jos: parlamentară, executivă, judecătorească, presă, economie, - mai pe scurt, un cadou făcut de un popor total obosit de guvernanţi certaţi cu morala.

De la 2009 înoace, situaţia s-a schimbat semnificativ. Societatea nu mai dorea şefi autoritari, care s-au discreditat personal, dar şi reciproc, care înţelegeau guvernarea ca o afacere personală. În această atmosferă şi stare de lucruri, mesajul regimului parlamentar a prins rădăcini rapid şi a împins electoratul spre partidele care promovau, defapt alegerea Preşedintelui de întreg poporul, dar, sub un control efectiv al parlamentului. Aceasta au demonstrat-o şi interimatele Ghimpu-Lupu. O stare foarte complicată chiar şi pentru un electorat cu o cultură politică avansată. Nu mă întreb, cum de s-au găsit actori politici care au simţit acest mecanism ca să vorbească diferit despre acelaşi lucru, să placă poporului, dar mă întreb - dacă acest popor a înţeles ceva din povestea cu regimurile de guvernare. Mi se pare că şi partidele care au promovat alegerea preşedintelui de întreg poporul, dar, şi alegătorii care au dorit aceasta, după toate târâşeniile electorale din Parlament, - alegem, nu alegem, amânăm sau numim alegerile, înaintăm o candidatură sau toată mahala, ş.a.m.d., care au dezgustat profund în urma discreditării Instituţiei Prezidenţiale, - toţi în buluc au început să dea uitării alegerea Preşedintelui de întreg poporul. Iar, după alegerea lui N. Timofti, această atitudine ia conturul unei dorinţe a tuturor şi de la începuturi.

Oricum, Parlamentul a ales Preşedintele RM , astfel, consacrând regimul parlamentar de guvernare care trebuie desăvârşit. Preşedintele N. Timofti riscă să devină, în situaţia creată şi evenimentele care au loc, un Preşedinte standart pentru o republică parlamentară, numai dacă nu va dori mai mult decât i s-a dat, iar, Parlamentul va perfecta respectiv cadrul legislativ.

Poate că mă grăbesc, dar, îmi pare că N. Timofti este pregătit să arate ce înseamnă un preşedinte al unei republici parlamentare. Doar este clar că N. Timofti nu va fi Preşedinte decât un mandat (vârsta?). Deci, am putea să nimerim în situaţia italienilor sau germanilor, care în marea majoritate nu ştiu cine le este Preşedintele.

Această stare de lucruri ar putea să le convină şi comuniştilor, mai pe larg - stângii, care niciodată nu va izbuti cu un preşedinte ales de tot poporul, aceasta nu o va permite conştiinţa naţională. Poporul nu va dori un preşedinte parvenit sau străin, cu toate neajunsurile şi nedreptăţile care vin de la politicieni. Astfel, între comunişti, cred că, există şi exemplare care gândesc lucid şi se vor întoarce în Parlament ca partide parlamentare care vor să guverneze prin Parlament şi nu altfel.

Iar, partidelor AIE, această guvernare în regim de republică parlamentară, chiar le convine şi le salvează de fiecare dată când se apropie cu capul de bară.

Deci, condiţii pentru adecvarea regimului parlamentar de guvernare s-au creat, să fie voinţă politică, să se dorească aceasta.

În urma acestei alegeri s-a produs un lucru foarte important, numai N. Timofti să reziste: alegerile prezidenţiale vor fi în perioade diferite de cele parlamentare. În acest caz alegătorului i se dă şansa echilibrului în politică, dacă în Parlament a venit polul stâng al puterii, la Preşedenţie va fi promovat polul drept al puterii şi invers. Aceasta se poate ântâmpla dacă polii respectivi nu vor uzita de potenţialul administrativ în cazul guvernării, dar, pentru aceasta este lege.

În orice caz, graba din 2001 sau şmecheria unora de atunci ca să comercializeze funcţia de Preşedinte, ar putea să devină acum un lucru bun şi să se numească Republica Parlamentară Moldova.

Nicolae Timofti poate deveni un Preşedinte standart pentru o republică parlamentară, numai dacă va rezista...

11.21.2011

Opriţi-vă şi de la început!

Ieşirea lui Dodon - salvator al Alianţei, înţeles mai larg - şi al naţiunii, proaspăt s-a consumat. În postarea precedentă, i-am zis acestei ieşiri - "Deplasarea lui Dodon pe centru stânga" şi nu am greşit cu nimic. A fost o recunoaştere (razvedcă) care trebuia să realizeze două lucruri: (1) să demonstreze că AIE 2 este risipită de facto şi nu-i aptă de ceva serios; (2) că oricine, numai nu Partidul Comuniştilor, va fi vinovat de provocarea alegerilor anticipate (foarte negativ tratate de alegători). Mai mult, trebuia să arate de pe toate ecranele că PCRM, cu riscul de a-şi slăbi rândurile, pentru o cauză aşa mare, s-a jertfit şi a creat condiţii Alianţei să dispună de cele 61 de voturi necesare alegerii Preşedintelui. Aceste două lucruri trebuiau să se întipărească în opinia publică şi în capul fiecărui alegător.


Până la un moment, lui Dodon i-a reuşit frapant, dar numai până la un moment, până când s-a grăbit să se deconspire: (1) s-a grăbit cu candidatura Greceanâi şi dorinţa arzătoare de dispariţie a Alianţei. Să zicem că aceasta, cât şi respingerea lui Marian Lupu ca şi candidat, le-a făcut ca să-şi justifice plecarea de la PCRM. Şi acest procedeu chiar devenise credibil, fiind fortificat şi tirajat de pe ecranele televizoarelor de analiştii politici consacraţi, care defapt sunt doar comentatori politici. Şi (2) declaraţia agresivă că nu-l va susţine pe unionistul Ghimpu nici la o funcţie importantă în stat. Tocmai acest moment a deschis ochii tuturor şi a făcut lumină peste jocul cinic al liderilor politici.


Excluderea lui Ghimpu din schemă înseamnă dispariţia Alianţei, înseamnă modificarea totală a eşichierului politic şi aducerea comuniştilor la guvernare. De data aceasta, argumentul din 2005, că au fost făcute presiuni din afară, nu mai trece. Noi, tinerii, şi în 2009, şi în noiembrie 2010, am votat anticomunismul, adică Alianţa şi nu contează ce partid. Nu au sorţi de izbândă trimiterile la Dirk Schuebel că ar accepta-o pe Grecanâii - nu ne pregătiţi psihologic. Opriţi-vă şi de la început!


Candidatul trebuie să fie al AIE şi din cadrul AIE.
Din afara AIE şi cum îi mai ziceţi voi acolo - apolitic, nu poate fi, că atunci ar trebui să contăm doar pe Preşedintele Curţii Constituţionale, Al. Tănase, care este şi cel mai din afară, şi cel mai apolitic cu actele în regulă.


P.S. Într-una din dezbaterile analiştilor poitici de mai dăunăzi, respectivii se munceau să vadă care ese diferenţa dintre Lupu şi Dodon, care ambii au fost la comunişti şi au plecat de la comunişti. Toţi ştiau răspusul şi tot toţi l-au ocolit: Lupu a plecat de la comunişti şi i-a împins de la guvernare; Dodon a plecat de la comunişti şi îi va aduce la guvernare - în cazul în care vom accepta să fim pe rol de idioţi utili.


Alianţa, aşa cum este ea, are oameni cu capacităţi respective şi are şi formule de înaitare a candidatului (2-3 candidaturi), dar, cel mai important este că PCRM are destui deputaţi dispuşi să voteze candidatura Alianţei, ştiind bine că după nişte alegeri anticipate nu vor mai nimeri în listele de deputaţi. Lăsaţi-l pe Dodon să se consume în coplăcere.

10.30.2011

Ieşirea din întuneric (2)

În articolul de data trecută am enunţat un fapt, care în ultimul timp a devenit opinie, l-am formulat succint, ca să se reţină în memoria cititorului: "Joi-ul din 20 octombrie vine să anunţe că ieşirea din întuneric se amână sau…". Lucru care s-a adeverit. Mai mult, nici vineri-ul din 28 octombrie nu a declanşat ieşirea din întuneric, din contra, a lăsat să înţelegem că aceasta nu va avea loc degrabă. Dar, şi "orbecăitul" prin întuneric trebuie să aibă un final. Şi cât de mult nu mi-am dorit, ba din contra, am luptat ca să nu fie aşa, - către marele nostru regret, ieşirea din întuneric se va realiza sub forma unor alegeri anticipate.


Orice s-ar spune, nici alegerea Preşedintelui, dacă va avea loc, nici demiterea Procurorului General, nici alte demiteri sau resetări nu pot readuce starea lucrurilor la condiţiile suportului şi credibilităţii AIE de acum doi ani. Dacă până nu demult, AIE "umbla" în căutarea a două voturi, care în alegeri nu i le-a dat alegătorul, şi pe care putea uşor să le obţină de la comunişti, dacă sensibiliza responsabil societatea, nu prin "comerţii" şi "afaceri", ci printr-un grad înalt de sinceritate în faţa societăţii şi asumarea devotamentului faţă de programul de guvernare (sau programele partidelor care au venit la guvernare), - acum lucrurile s-au inversat. Pe rol de receptori de voturi s-au plasat comuniştii şi nu este exclus ca partidele de la guvernare să le ofere comuniştilor voturile necesare. Nu vreau să mă dau în detalii - care şi cât a contribuit la crearea acestei situaţii, dar revenirea comuniştilor la guvernare este aproape reală.


Este foarte important pentru procesul politic, care are a se realiza, să urmărim şi să fixăm cu atenţie: cine a fost iniţiatorul distrugerii AIE 2? Noi înţelegem că vina este a tuturor, dar, iniţiativa este a unuia.


În acest segment istoric de 20 de ani de independenţă, societatea a trăit experienţe crestomatice, care trebuie să fie de învăţătură când în urma unor jocuri politice, alegătorii anti-comunişti - cei mai "înveteraţi", unionişti, pro-români, defapt, au votat comuniştii. Dar, atunci era altă cultură politică şi stare de spirit. Astăzi, nu cred, dar nu-mi pot permite deloc să cred, că alegătorul alianţei din 28 noiembrie, 2010, nu a votat alianţa, dar a votat comuniştii. O aşa eventualitate a lucrurilor ar însemna o resetare totală a clasei politice actuale.


Oricum, societatea civilă nu mai poate influenţa mersul lucrurilor aşa cum ne-am gândit, când se va produce căderea - vom trăi şi vom vedea. Dar, până atunci, societatea civilă trebuie să se pregătească în cel mai serios mod pentru alegeri anticipate. În acestă pregătire şi orientare a societăţii, trebuie să ţină cont că astăzi noi nu avem partide doctrinare în Ţară, înafară de PCRM. Celelalte partide nu sunt partide politice, sunt proiecte politice, dar, proiectele politice, foarte des, riscă să fie subiective şi să aibă un câmp restrâns de acţiune.


În articolul precedent, m-am expus şi cred în continuare că Parlamentul nostru s-a nimerit a fi paralizat din lipsa unui partid de orientare naţională - atât de necesar, mai ales acum, când suntem bântuiţi de criza identitară. În Parlament nu există o entitate care din timp în timp să amintească ce Ţară guvernează. În Parlament, nu există o entitate politică care să spună că integrarea europeană ruptă de integrarea intra-română este o frază sub care poate guverna orice partid politic. Drept exemplu - guvernarea comunistă de 8 ani, 2001-2009.


Astfel, a venit timpul ca societatea civilă să se transforme într-un "sanitar" politic şi să lase cale deschisă doar pentru acei care respiră împreună cu acest popor, dar, până atunci, să nu ne scape joi-urile şi vineri-le parlamentare, ca să nu cădem în greşeală. E regretabil că lovim cu picioarele murdare în şansele care ni le arată istoria.
E regretabil...

6.12.2011

13 iunie, 1941 - o rană sîngerîndă a Neamului nostru

Mesaj de comemorare în numele tineretului studios la mitingul şi marşul de comemorare a victimelor primului val al deportărilor staliniste, necitit din cauza îmbulzelii liderilor politici, dar care-şi are auditoriul


Dragi Prieteni,


Astăzi, în această zi mare a creştinilor – Duminica Mare, ne-am întrunit aici, cu frunţile plecate, ca să comemorăm jertfele Neamului nostru, victime ale celui mai odios regim cunoscut istoriei. Acum 70 de ani, numai la un an după ocuparea Basarabiei şi ruperea ei de la trupul Ţării, regimul sovietic de ocupaţie, cu toată brutalitatea şi ura pe care se ţinea, a pus la cale şi exterminarea fizică a înaintaşilor noştri, - au fost ridicaţi de la vetrele lor cei mai buni, cei mai luminaţi, cei care întruchipau conştiinţa de Neam. A fost ridicat preotul satului, a fost ridicat primarul satului, a fost ridicat învăţătorul satului, a fost ridicat gospodarul satului.


Astfel, am fost reduşi de la Neam cu tradiţie şi istorie – la o populaţie înfricoşată.


Această noapte neagră, de 13 spre 14 iunie, a fost doar începutul, dezmăţul, o dată declanşat, urma să se anunţe prin alte etape de nimicire fizică sau de depopulare. Cei mai mulţi ridicaţi în această noapte, bătrîni, femei, copii, au rămas să zacă în pămînturile Siberiei de gheaţă şi doar foarte puţini, cu trupul şi sufletul mutilate, peste ani, s-au întors acasă ca să nu ajungă acasă, fiindcă nu li s-a permis să intre în satele natale.


Eu vin dintr-o familie veche, care-a cunoscut tot greul şi calvarul gulagurilor sovietice şi puşcăriilor comuniste, sunt strănepotul lui Mihai Osipov-Sineşti de la Ungheni, care a fost ridicat în acea noapte cu toată familia şi tot neamul, ca să fie exterminaţi. Aşa a dat Dumnezeu, ca bunelul meu Gheorghe să se salveze, - şi eu mă văd dator să le onorez numele, să le cinstesc jertfa şi memoria pe care ne-am refăcut şi ne-am întors la demnitate. Sunt convins, că dacă aş raporta cazul meu la tinerii de astăzi, foarte mulţi din ei îşi vor regăsi înaintaşii lor în rîndul victimelor acestei odioase crime. Iar, voi cei care-aţi supraveţuit şi sunteţi aplecaţi de ani şi de nevoi, trăiţi bucuria că printre noi, tinerii, vă regăsiţi nepoţii şi strănepoţii cu sufletele şi inima curată, care vă vom întregi visul, pentru care v-aţi jertfit şi aţi fost chinuiţi – Reîntregirea şi Mîntuirea Neamului nostru!


Cei puţini, care-aţi supraveţuit şi vă găsiţi alături de noi, meritaţi tot respectul şi susţinerea noastră. Voi nu sunteţi doar simpli cetăţeni, - voi sunteţi istorie vie, voi sunteţi monumente ale tăriei de neam, ne sunteţi încrederea că vom dăinui.


Conducerea Ţării, cu tot greul care-l avem, să se facă datoare să vă smulgă din poziţia de „cerşetori”, să vă asigure minimul decent de viaţă, ca să puteţi să ne fiţi exemplu şi chemare – avem nevoie de voi!


Acei care au făptuit această crimă, prin urmaşii lor îndoctrinaţi şi astăzi mai vor să fie stăpîni pe sufletele şi destinele noastre, doresc să ne îngenuncheze şi să ne scoată din istorie. E mult prea tîrziu. Adevărul a răzbătut la suprafaţă şi acum se stăruie, în mare grabă, să şteargă din cărţile de istorie crima şi imoralitatea care vor fi judecate, că acesta era sensul să ne bage pe gît o istorie integrată,- ca să nu mai cunoaştem adevărul. Nu au reuşit.


Iată-i în faţa istoriei, unde se pot îndreptăţi doar menţinîndu-se la putere şi astăzi miza este Chişinăul. Am respins minciuna şi fărădelegile lor şi am intrat hotărîţi în turul doi al luptei pentru Chişinău, unde ni se hotărăşte soarta – încotro vom merge? Spre Europa cu ţările civilizate sau înapoi spre dispariţie? Noi, tinerii, şi în primul rînd tineretul studios, acordăm toată suţinerea lui Dorin Chirtoacă, care reprezintă în această luptă Alianţa pentru Integrare Europeană. Suntem convinşi că vom învinge şi Chişinăul va fi un oraş democrat şi european!


Victoria noastră în capitala Ţării o consider o datorie morală a noastră, a tinerilor, şi-n primul rînd, o satisfacere a jertfei.


Să ne lumineze şi să ne ajute Dumnezeu!


P.S: Apreciez cu satisfacţie participarea tuturor liderilor politici ai Alianţei şi sper că greutatea celor spuse în acest miting le va fortifica acţiunea în comun întru binele Neamului.


Radu Vodă

5.06.2011

Ce-i cu Stejarul?(3)

Am urmărit cu toţii, în ultimile zile, ceea ce putem numi „virajurile” PLDM. „Ochiul urmăritor” rămîne tot pe Stejar.


Astăzi Victor Bodiu s-a retras din lupta electorală în favoarea lui Dorin Chirtoacă, personaj care i-a servit, pe aceasta scurtă dar, furtunoasă campanie, ca obiect de referinţă. Retragerea anunţată de Vlad Filat şi Victor Bodiu în conferinţa de presă, ce a avut loc în amiaza zilei de azi, vesteşte consolidarea alianţei, încă pe o bucată de vreme, care în ultimul timp, se sufocă şi îşi dă pe faţă slăbiciunile – crapături în beton. Dar astăzi, betonul n-a crăpat, aşa se pare, şi sper cu tot dinadinsul  să fie aşa. Cauza este una nobilă – să luăm Chişinăul din primul tur, o întorsătură trăsnet, fulger, şoc, numiţi-o cum găsiţi de cuviinţă, e clar nu ne-am aşteptat de data asta, la o atare desfăşurare a lucrurilor. Stau şi mă gîndesc, această faptă nobilă a liberal-democraţilor, pe cît se datorează şi protagonistului micului ecran – Mihai Godea şi isprăvii sale de 3 zile?


„Căutătorii” de senzaţii au uitat ştirea-bombă de zilele trecute, - ceea ce s-a întîmplat azi l-a eclipsat total pe candidatul independent Mihai Godea, dar, totuşi să nu se uite, acesta îi va „ocupa” locul lui Bodiu pe scara electorală. Să nu ne avîntăm în aplauze, să gîndim bine asupra „suveranităţii” politice a lui Mihai Godea, care eclipsat, dar rămîne în luptă.


E clar, Mihai Godea cel de azi, nu mai e subiect de primă linie al ştirilor senzaţionale, acest lucru se datorează şi  profesionismului imagemaker-ilor PLDM, şi desfăşurării naturale a lucrurilor – Chirtoacă primar din primul tur.


Pînă acum da! Dar în continuare, Mihai Godea mai contribuie la aceasta? Sau se face băiatul rău de tot?


Timpul va ridica cortina, şi o să vedem. Un act de „eroism şi maturitate politică”, sau un eventual scenariu?


Succes Alianţei, pentru că are angajamentul moral să nu lase capitala în mîna comuniştilor…


Deci rămîne cum am mai spus, - e mult pre devreme ca Stejarul să stea să se usuce.


Radu Vodă

1.10.2011

O evidenţă greu de negat!

Dragi prieteni, vă salut în noul an şi vă anunţ că am revenit.
Posibil că am întîrziat un pic cu “spartul gheţii” şi îmi cer scuze de la cei care au aşteptat cu “sufletul la gură” ceva nou pe blogul meu. Lasăm în urmă perioada de “absenţă” şi trecem la treabă în noul an.
Pe 30 decembrie, după lungi chinuri, care “pe alocuri s-au numit şi negocieri”, s-a constituit Alianţa de guvernare “Pro-Europa”: PLDM, PDM, şi PL.
Nu ştim încă pe cît va fi de perfectă, de durabilă, dar faptul că s-a constituit este unul foarte important. Şi aceasta se datorează capacităţii liderilor formaţiunilor respective de a negocia, capacităţi formate şi consolidate pe parcursul unui an de guvernare împreună. Pentru aceasta, numai cuvinte de laudă şi apreciere.
Şi dacă nu s-ar fi ajuns în extremis, n-ar fi existat pericolul “brutal” de stîngă, ne-am putea opri aici şi eram corecţi. A existat totuşi acel pericol “brutal” de stîngă, care aştepta momentul încheierii unei alianţe pro-ruse, precum crocodilii hămesiţi asteaptă turmele de Gnu la trecerea de ape ca să sfîşie sîngeros tot ce mişcă. Pericolul a fost, însă a eşuat. De ce? Succesul stîngii, parcă era vizibil, însă, pe fundalul manifestărilor Pro-Europene, totuşi a eşuat. Eu găsesc un singur răspuns la aceasta – a intervenit Societatea Civilă. Societatea Civilă, cea ignorată, a intervenit şi a spus nişte lucruri pe care nici un partid nu le-a dorit auzite, care dacă ar fi luat amploare pe fundalul unui eventual eşec de aliere, atunci clasa politică încropită în ultimii 4-5 ani risca să se risipească, să se auto-disfiinţeze fără drept de apel.
După “veacul de aur” al Societăţii Civile – Marile adunări naţionale, mitingurile şi grevele, care au avut efecte majore şi au influenţat puternic clasa politică de la acele timpuri, care, cu siguranţă, ar fi uitate, dacă n-ar fi Piaţa Marii Adunări Naţionale cu denumirea ei sugestivă, în ultima vreme, şi mai actual – decembrie 2010, Societatea Civilă şi-a trecut în “palmares” un succes indiscutabil, şi anume, constituirea Alianţei “Pro-Europa”. Succes, care poate fi măsurat, contabilizat si localizat pe un anumit sector al societăţii si procesului politic. La 29.12.2010, ex-preşedintele Mihai Ghimpu spunea că Alianţa este constituită pe 99%. Dar lucrurile întregi se încăpaţinează să le aibă pe toate 100%. Acel 1% nărăvos, dacă ar fi fost numai el, trebuia să rotungească lucrarea, trebuia împins la gramadă. Sistemul se consumase, chiar moral, din interior, trebuia ajutat din afară. Şi aici, a intervenit Forumul Civic “Pro-Europa”, care prin atitudinile fără ocolişuri a deranjat toate partidele. Pe unele le-a supărat duşmănos, dar, ce nu poate fi negat – tot ele, aceste partide, au aşteptat să apară acest forum, care pina la urmă a salvat o cauză şi le-a salvat onoarea. Aceasta s-a manifestat îndeosebi pe partea PD-ului, care a mers prea departe în negocierile cu PCRM, retragerea trebuia să fie una onorabilă şi într-un format politic democratic. Astfel liderii PD, conştientizînd responsabilităţile, dar incomodati de paşii făcuţi, au procedat într-un mod neaşteptat de ceilalţi, transferînd luarea deciziei în sînul partidului – un mod democratic, fără prelucrări organizatorice, trimitere de emisari etc. O experienţă nu prea des întilnită. Consiliul Naţional al PD, aproape în unanimitate a votat Alianta “Pro-Europa”. Aceasta a confortat liderii partidului şi a pus într-o lumină cu totul favorabilă insăşi partidul, despre componenţa căruia se gîndea în mod diferit. Chiar PCRM-ul era convins că va fi votată o aliantă de stînga, ştiind provenienţa din acelaşi lagăr ideologic al multor membri PD, care între timp au “emigrat” sau, chiar avînd şi membri cu “cetăţenie dubla” – o zi aici, o zi acolo. Şi cînd colo, iată – din 228, 221 membri ai Consiliului Naţional, cei mai activi, formatorii imaginei şi carcasului PD-ului, au votat hotărît, “nemînaţi” de nimeni, Alianţa “Pro-Europa”.
Răspunsul ni l-a dat în culuare chiar unul din membrii Consiliului: “Ce am auzit la şedintele Forumului Civic “Pro-Europa” ne-a cutremurat, ce facem? Şefii poate s-au încurcat, “se greşesc” şi ei, trebuie şi ei salvaţi? Si apoi, de ce stînga trebuie să fie obligatoriu pro-rusă? De ce argumentul rusesc trebuie să ne “întunece” minţile?”
Un argument puternic în Constituirea Alianţei este, că Societatea Civilă a reuşit să sensibilizeze partidele în cauză în ultimile ore, să le aducă din fierbinţeala electorală în perspectiva guvernării înţelepte. Este o evidenţă greu de neglijat! Este un succes al Societăţii Civile, care la rîndul ei, este un “produs” al acestor partide.
Dacă pînă acum, pentru PD, PCRM-ul era un vecin buclucaş, incomod, destabilizator, după această întorsătură, lucrurile s-au schimbat. PCRM-ul va avea permanent un vecin incomod care-l va “subţia” hotărît, şi cum se mai zice pe la noi: aceste “negocieri avansate” le vor ieşi pe ochi comuniştilor, drept răspuns la practicarea îndelungată a provocărilor şi ofenselor în direcţia PD-ului, şi liderului acestuia.
Evident, această manifestare a Societăţii Сivile (a Forumului Civic “Pro-Europa”) va fi o lecţie de transparenţă a Alianţei şi pe viitor.
Încercarea unor analişti politici de a reduce însemnătatea Societăţii Civile în ceea ce s-a întîmplat, nu este una tocmai obiectivă. Aceasta este defapt o încercare ce ţinteşte pe viitor scoaterea Societăţii Civile de pe rol în cazul în care partidele doresc să-şi “facă de cap”.
Chiar dacă unii analişti se pronuntă într-un mod indiferent faţă de Societatea Civilă, afirmînd că este una pestriţă şi are cele mai diverse obiective, pe aceasta o unesc democratismul, preţul libertăţii, iniţiativa privată şi personalizarea valorilor – şi toate acestea, mai des ad-hoc!
Instituţionalizarea Forumului Civic “Pro-Europa” trebuie să se producă în continuare la scară mare, căci înainte sunt probleme precum menţinerea Alianţei “Pro-Europa” la guvernare toţi 4 ani şi alegerile locale generale.
Cine nu apreciază Societatea Сivilă ca factor social constructiv sau o gaseşte incomodă nu poate fi un om politic de valoare, ramîne doar un om politic.
Şi acum o sugestie pentru partidele politice mici care ar putea face lucruri mari, acţionînd ca ONG-uri, ca structuri ale societăţii civile, şi atunci lor cu atît mai bine, dar şi Ţării.


Radu Vodă

12.27.2010

Discurs la Adunarea Generală a Alegatorilor Pro-Europa din Piaţa Marii Adunări Naţionale din 26 decembrie 2010

Onorată Adunare!
Dragi Prieteni!
Adunarea de azi, se vrea o ultimă sugestie şi îndemn, în numele societăţii civile şi al electoratului pro-european, înainte de deschiderea Parlamentului nou ales, pentru clasa politică de la Chişinău, îndemn ca să intre marţi în Parlament – onorabil şi afirmător, că cursul european al Ţării este asigurat, iar speranţele noastre nu sunt trădate.
Limita aşteptărilor noastre este dimineaţa zilei de marţi, dacă nu pînă atunci, în acea ultimă oră, cînd Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat si Partidul Liberal, vor anunţa peste Ţară că Alianţa de Guvernare “Pro Europa” s-a constituit şi societatea cu toate instituţiile sale intră în normalitate.
Să dea Dumnezeu Aşa să fie!
Partidele democrate accedate în Parlament, nici pe-o clipă nu trebuie să uite că succesul lor, dar cel mai important, trimiterea regimului autoritar comunist la coşul de gunoi al istoriei, se datorează sacrificiului, jertfei si umilinţei tinerilor din aprilie 2009, umilinţă care a marcat destine, umilinţă care mai continuă să doară!
Societatea noastră a trăit o experienţă politică unică în felul ei, – cînd au fost votate partide politice, dar de fapt a fost votată alianţa, a fost votată continuarea guvernării alianţei pentru integrare europeană, şi acel partid, care va încerca să lovească în această lucrare, fără îndoială, se va exclude singur din viaţa politică.
La concret ce reprezintă partidele politice dar şi liderii lor, alegătorul a desluşit pe deplin acum, pe parcursul acestei luni de negocieri. Dacă pînă la aceasta, partidele erau tratate conform opţiunii politice, acum, după negocieri, cînd şi-au dezgolit si părţile umbrite, ele sunt împinse la uşa “moralei”, la uşa moralei în politică, şi ar fi bine să reuşească şi la acest examen, unde societatea civilă nu întîrzie să fie judecător.
Că Partidul Democrat, negociază concomitent şi cu PCRM-ul, este de înţeles doar în sensul deblocării alegerii Preşedintelui Ţării şi nimic mai mult.
Altă abordare şi-o asumă cu toate consecinţele.
Noi, tinerii suntem convinşi că Alianţa se va constitui, însă nu dorim o alianţă provizorie, cu anticipate, dorim o Alianţă de durată, cu guvernare pe 4 ani, ca Ţara să reuşească să materializeze cursul european, ca în primăvară să desfăşurăm în linişte alegerile locale, după care satele şi oraşele noastre să se apuce să lucreze la randament european, pentru a nu mai fi mai mult consumatori decît producători.
În Europa se merge şi cu un eşichier politic autentic construit pe nevoile societăţii şi nu pe orgolii, cum ne găsim noi cu 37 de partide. De aceasta trebuie să se îngrijească partidele parlamentare doctrinare cu înregimentare internaţională.
Liberalii ar trebui să se lamurească de ce au în jur entităţi cu opţiuni asemănătoare, şi nu sunt cu ei; PLDM-ul, care recent a devenit partid asociat al PPE, ar trebui sa absoarbă entităţile de orientare creştin-democrată, PD-ul să se lămurească dacă sunt altceva decît PCRM şi de ce alegătorii lor nu sunt ai lor. Acesta ar fi un semn de maturitate şi cultură politică. Dar pînă atunci – cerem constituirea Alianţei!
Consider oportun, ca în această adunare, să sugerăm liderilor noştri politci şi denumirea adecvată şi corectă a Alianţei, aşa cum am numit-o fiecare din noi – “Alianţa Pro-Europa”. Alianţa “Pro-Europa”, care nu are alternativă.
Stimaţi lideri politici!
Ne-aţi îndemnat să spunem doar adevărul – că adevărul te face liber, ne-aţi îndemnat să depăşim frica, îndrăznim să spunem că am depăşit-o. Acum şi voi, la rîndul vostru, cu frică de Dumnezeu, nu ne dezamăgiţi.
Vă mulţumesc.


Radu Osipov (Radu Vodă)