Se afișează postările cu eticheta PCRM. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PCRM. Afișați toate postările

11.21.2011

Opriţi-vă şi de la început!

Ieşirea lui Dodon - salvator al Alianţei, înţeles mai larg - şi al naţiunii, proaspăt s-a consumat. În postarea precedentă, i-am zis acestei ieşiri - "Deplasarea lui Dodon pe centru stânga" şi nu am greşit cu nimic. A fost o recunoaştere (razvedcă) care trebuia să realizeze două lucruri: (1) să demonstreze că AIE 2 este risipită de facto şi nu-i aptă de ceva serios; (2) că oricine, numai nu Partidul Comuniştilor, va fi vinovat de provocarea alegerilor anticipate (foarte negativ tratate de alegători). Mai mult, trebuia să arate de pe toate ecranele că PCRM, cu riscul de a-şi slăbi rândurile, pentru o cauză aşa mare, s-a jertfit şi a creat condiţii Alianţei să dispună de cele 61 de voturi necesare alegerii Preşedintelui. Aceste două lucruri trebuiau să se întipărească în opinia publică şi în capul fiecărui alegător.


Până la un moment, lui Dodon i-a reuşit frapant, dar numai până la un moment, până când s-a grăbit să se deconspire: (1) s-a grăbit cu candidatura Greceanâi şi dorinţa arzătoare de dispariţie a Alianţei. Să zicem că aceasta, cât şi respingerea lui Marian Lupu ca şi candidat, le-a făcut ca să-şi justifice plecarea de la PCRM. Şi acest procedeu chiar devenise credibil, fiind fortificat şi tirajat de pe ecranele televizoarelor de analiştii politici consacraţi, care defapt sunt doar comentatori politici. Şi (2) declaraţia agresivă că nu-l va susţine pe unionistul Ghimpu nici la o funcţie importantă în stat. Tocmai acest moment a deschis ochii tuturor şi a făcut lumină peste jocul cinic al liderilor politici.


Excluderea lui Ghimpu din schemă înseamnă dispariţia Alianţei, înseamnă modificarea totală a eşichierului politic şi aducerea comuniştilor la guvernare. De data aceasta, argumentul din 2005, că au fost făcute presiuni din afară, nu mai trece. Noi, tinerii, şi în 2009, şi în noiembrie 2010, am votat anticomunismul, adică Alianţa şi nu contează ce partid. Nu au sorţi de izbândă trimiterile la Dirk Schuebel că ar accepta-o pe Grecanâii - nu ne pregătiţi psihologic. Opriţi-vă şi de la început!


Candidatul trebuie să fie al AIE şi din cadrul AIE.
Din afara AIE şi cum îi mai ziceţi voi acolo - apolitic, nu poate fi, că atunci ar trebui să contăm doar pe Preşedintele Curţii Constituţionale, Al. Tănase, care este şi cel mai din afară, şi cel mai apolitic cu actele în regulă.


P.S. Într-una din dezbaterile analiştilor poitici de mai dăunăzi, respectivii se munceau să vadă care ese diferenţa dintre Lupu şi Dodon, care ambii au fost la comunişti şi au plecat de la comunişti. Toţi ştiau răspusul şi tot toţi l-au ocolit: Lupu a plecat de la comunişti şi i-a împins de la guvernare; Dodon a plecat de la comunişti şi îi va aduce la guvernare - în cazul în care vom accepta să fim pe rol de idioţi utili.


Alianţa, aşa cum este ea, are oameni cu capacităţi respective şi are şi formule de înaitare a candidatului (2-3 candidaturi), dar, cel mai important este că PCRM are destui deputaţi dispuşi să voteze candidatura Alianţei, ştiind bine că după nişte alegeri anticipate nu vor mai nimeri în listele de deputaţi. Lăsaţi-l pe Dodon să se consume în coplăcere.

11.05.2011

Dodon în deplasare pe centru-stânga

Analiştii politici, mai cu seamă acei de la Publika TV, se întrec unii pe alţii să intuiască - de ce şi pentru ce a plecat Dodon de la comunişti. Toate scenariile se grupează în jurul problemei alegerii Preşedintelui. Lucru clar şi pentru un "neanalist" politic. Însă, nu este clar cine va fi ales Preşedinte şi ce va urma după alegerea acestuia.


Ar fi raţional să reţinem - Când a plecat Dodon? Cu cine a plecat Dodon? Şi cum s-a despărţit Dodon de mentorul să politic, Voronin? Dacă răspundem la aceste 3 întrebări, putem concluziona că Dodon este trimis în deplasare pe sectorul centru-stânga al eşichierului politic de către părintele său spiritual Voronin, pentru a soluţiona câteva probleme la care acesta nu poate participa personal ca să nu să se discrediteze, probleme pe care Voronin nu le mai poate gestiona, aşa cum soluţionarea lor s-a declanşat înainte ca el (Voronin) să fie cu toate armele pregătite şi anume: Voronin a dorit şi doreşte şi acum alegeri anticipate, dar nu a dorit ca ele să se declanşeze în grabă - chiar acum, sau înainte de a-şi trece în revistă partidul şi de a-l poziţiona corect şi efectiv pe scena politică. Acest lucru ar însemna reformarea PCRM, pentru ce se cere încă puţin timp.


Decât să intre în nişte alegeri anticipate pe care să le piardă (Voronin), mai bine să aştepte un anumit timp, dar trenul a ieşit din gară o dată cu iniţiativa lui Marian Lupu de a declanşa alegerile prezidenţiale. Mişcarea este una foarte inteligentă. Voronin îi dă liber lui Dodon să intre pe terenul prezidenţial şi al vecinilor politici - să participe la alegerea Preşedintelui, care să fie numai nu Filat, să-şi facă imagine de salvator al naţiunii şi ori rămâne acolo, ca după viitoarele alegeri să aducă această construcţie politică într-o alianţă de stânga cu PCRM, pe care Voronin n-a putut să o creeze la timpul său, ori după alegerea Preşedintelui va fi chemat înapoi în partid de grupul reformator lăsat acolo şi se va încerca modernizarea acestuia.


Aşa sau altfel, voronin va avea de câştigat ca un fel de părinte al stângii reformate, iar preşedenţia partidului unic va rămâne în istorie. Aşa deci, Dodon a plecat la timp.


Cu cine a plecat Dodon? Cu două doamne - Zinaida Greacanâi şi Veronica Abramciuc, care nu sunt membre PCRM şi în fond nu lovesc în imaginea unităţii de nezdruncinat a partidului. În acest sens, nici Dodon nu loveşte în unitatea partidului, aşa cum plecarea lui este justificată de o neacceptare al lui în interior şi respingerea programului de reformare a partidului enunţat de acesta. Într-un fel, PCRM-ul simulează un comportament democratic: cine îi acceptă - vine, cine nu - este liber să plece. Deci, nimic distructiv, totul e democratic.


Cum a plecat Dodon? Cu mult regret şi cu multă părere de rău, dar, cu câtă dragoste şi apreciere faţă de mentorul său politic - Voronin. Mai pe scurt - o despărţire de scurtă durată: "mă duc să văd dacă voi reuşi, dacă nu, mă întorc înapoi şi ne continuăm treaba".


Acum Voronin poate să-şi permită acest joc, după ce i-a "lucrat" bine pe cei din dreapta lui politică, cât de elocventă este participarea la ziua de naştere a lui Iurie Roşca, unde i-a "târât" pe cei mai pretenţioşi actori politici şi le-a arătat înălţimea politică la care pot pretinde în faţa societăţii, - televiziunile şi-au făcut treaba. Acest subiect va fi discutat încă mult, rezumând la risiprea credibilităţii fiecăruia în parte.


În concluzie, excursia pe centru-stânga va duce la alegerea Preşedintelui, iar ulterior la reformarea PCRM-ului şi poate chiar a întregii stângi politice. Dreapta şi centru-dreapta, din contra, vor rămâne încă mult timp buimăcite de mahmureala zilei de naştere. Cu ce se va alege Dodon? Cred că se va alege cu o imagine de politician abil, în limitele unei stângi politice dirijate de Moscova. Cu ce ne vom alege noi? Cu o dreaptă politică risipită, necredibilă, cu terfelirea ideii de integrare europeană şi împingerea în subsol a idealului naţional. Până când, acesta ar putea fi un total al speranţelor de la 7 aprilie, 2009.

10.30.2011

Ieşirea din întuneric (2)

În articolul de data trecută am enunţat un fapt, care în ultimul timp a devenit opinie, l-am formulat succint, ca să se reţină în memoria cititorului: "Joi-ul din 20 octombrie vine să anunţe că ieşirea din întuneric se amână sau…". Lucru care s-a adeverit. Mai mult, nici vineri-ul din 28 octombrie nu a declanşat ieşirea din întuneric, din contra, a lăsat să înţelegem că aceasta nu va avea loc degrabă. Dar, şi "orbecăitul" prin întuneric trebuie să aibă un final. Şi cât de mult nu mi-am dorit, ba din contra, am luptat ca să nu fie aşa, - către marele nostru regret, ieşirea din întuneric se va realiza sub forma unor alegeri anticipate.


Orice s-ar spune, nici alegerea Preşedintelui, dacă va avea loc, nici demiterea Procurorului General, nici alte demiteri sau resetări nu pot readuce starea lucrurilor la condiţiile suportului şi credibilităţii AIE de acum doi ani. Dacă până nu demult, AIE "umbla" în căutarea a două voturi, care în alegeri nu i le-a dat alegătorul, şi pe care putea uşor să le obţină de la comunişti, dacă sensibiliza responsabil societatea, nu prin "comerţii" şi "afaceri", ci printr-un grad înalt de sinceritate în faţa societăţii şi asumarea devotamentului faţă de programul de guvernare (sau programele partidelor care au venit la guvernare), - acum lucrurile s-au inversat. Pe rol de receptori de voturi s-au plasat comuniştii şi nu este exclus ca partidele de la guvernare să le ofere comuniştilor voturile necesare. Nu vreau să mă dau în detalii - care şi cât a contribuit la crearea acestei situaţii, dar revenirea comuniştilor la guvernare este aproape reală.


Este foarte important pentru procesul politic, care are a se realiza, să urmărim şi să fixăm cu atenţie: cine a fost iniţiatorul distrugerii AIE 2? Noi înţelegem că vina este a tuturor, dar, iniţiativa este a unuia.


În acest segment istoric de 20 de ani de independenţă, societatea a trăit experienţe crestomatice, care trebuie să fie de învăţătură când în urma unor jocuri politice, alegătorii anti-comunişti - cei mai "înveteraţi", unionişti, pro-români, defapt, au votat comuniştii. Dar, atunci era altă cultură politică şi stare de spirit. Astăzi, nu cred, dar nu-mi pot permite deloc să cred, că alegătorul alianţei din 28 noiembrie, 2010, nu a votat alianţa, dar a votat comuniştii. O aşa eventualitate a lucrurilor ar însemna o resetare totală a clasei politice actuale.


Oricum, societatea civilă nu mai poate influenţa mersul lucrurilor aşa cum ne-am gândit, când se va produce căderea - vom trăi şi vom vedea. Dar, până atunci, societatea civilă trebuie să se pregătească în cel mai serios mod pentru alegeri anticipate. În acestă pregătire şi orientare a societăţii, trebuie să ţină cont că astăzi noi nu avem partide doctrinare în Ţară, înafară de PCRM. Celelalte partide nu sunt partide politice, sunt proiecte politice, dar, proiectele politice, foarte des, riscă să fie subiective şi să aibă un câmp restrâns de acţiune.


În articolul precedent, m-am expus şi cred în continuare că Parlamentul nostru s-a nimerit a fi paralizat din lipsa unui partid de orientare naţională - atât de necesar, mai ales acum, când suntem bântuiţi de criza identitară. În Parlament nu există o entitate care din timp în timp să amintească ce Ţară guvernează. În Parlament, nu există o entitate politică care să spună că integrarea europeană ruptă de integrarea intra-română este o frază sub care poate guverna orice partid politic. Drept exemplu - guvernarea comunistă de 8 ani, 2001-2009.


Astfel, a venit timpul ca societatea civilă să se transforme într-un "sanitar" politic şi să lase cale deschisă doar pentru acei care respiră împreună cu acest popor, dar, până atunci, să nu ne scape joi-urile şi vineri-le parlamentare, ca să nu cădem în greşeală. E regretabil că lovim cu picioarele murdare în şansele care ni le arată istoria.
E regretabil...

10.20.2011

Ieşirea din întuneric (1)

Joi-ul din 20 octombrie vine să anunţe că ieşirea din întuneric se amână sau...
După 10 ani de guvernare comunistă şi dibuire prin întuneric, 7 aprilie 2009 a fost o sclipire care ne-a orbit, dar, care totuşi nu a fost o ieşire din întuneric.


Tinerii, care au înfăptuit la acea dată debarcarea comuniştilor de la guvernare, se conving tot mai mult că revoluţia le-a fost furată. Dezamăgirea este atât de mare, încât, dacă nu se va întreprinde o revenire la dezideratele din aprilie 2009, atât cei care au fost debarcaţi, cât şi cei care s-au servit de revoluţia tinerilor, vor fi "măturaţi" de pe scena politică. Atât unii, cât şi alţii, în fond, au pregătit un nou "7 aprilie" şi nu contează în ce formă se va realiza...


În 2009, dar şi ulterior, noi nu am votat eroi, nu am votat oameni perfecţi, noi i-am votat pe cei care sunt, în speranţa că se vor lăsa de neajunsuri şi vicii, pe care le-am iertat îndelung, numai din teama să nu revină comuniştii.


Anume teama să nu revină comuniştii, îi menţine la putere şi nici decum perfecţiunea şi moralitatea.


Dacă cineva din ei gândeşte că nişte alegeri anticipate le va da câştig de cauză, se greşesc amarnic. Prea s-au dezgolit şi au arătat cine sunt.


Mai mult, experienţa acestor doi ani plini de alegeri, a descoperit şi marea greşeală a alegătorului nostru şi marele neajuns al sistemului politic - neadmiterea unui partid naţional în Parlamentul Ţării, care ar fi trebuit să reprezinte moralitatea şi sensul existenţei noastre.


Problema unui partid naţional, oricum i-am zice - pro-român, pro-unionist, bate la uşa istoriei. Pedalarea pe ideea integrării europene, separată de integrarea intra-română, este o minciună, este un mers spre nicăieri. Iar, integrarea intra-română sau ideea unionistă izolată de integrarea europeană, este contra-productivă, o măcinare a energiilor şi speranţelor.


Avem nevoie de o resetare a clasei politice în general.


Dar, până atunci este bine să se ştie - PCRM-ul nu va uita niciodată debarcarea de la guvernare din 2009, PCRM-ul nu este o organizaţie de binefacere şi caritate. PCRM-ul, după ce-şi va realiza interesele, va strangula şi oponenţi şi parteneri. Această lecţie este cunoscută tuturor şi nu o cunosc numai acei care nu vor să o cunoască.


Oricum, un "7 aprilie" va avea loc, el se clădeşte în toată ziua şi la aceasta stăruie fiecare cu ce poate.


Joi-ul din 20 octombrie amână ieşirea din întuneric, dar, poate lăsa şi o rază de lumină.