Se afișează postările cu eticheta Voronin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Voronin. Afișați toate postările

9.27.2012

Chiar se caută o ideee naţională? (mici obiecţii la largele teze alelui nea Costică)


Pentru noi, basarabenii, la această etapă istorică, noţiunea de "idee naţională" poate avea doar o singură încărcătură - revenirea la matcă şi reîntregirea Neamului. Forma de realizare ne rămâne să o alegem. Fapt este că ideea naţională înţeleasă anume aşa, într-adevăr este o IDEE, ci nu un program politic (de guvernare). Dar, până aceastea vor deveni complementare, vor deveni un tot întreg, mai avem nevoie de timp, astăzi nu avem oameni care să realizeze acest lucru.
Dacă lucrurile stau astfel, am putea crede că ideea naţională poate fi înfăptuită etapizat, parţial, sectorial sau integral în dependenţă de contextul şi conjuctura politică. Oricum, acest proces ţine de timp şi nu trebuie de scăpat nici un pas, nici o posibilitate.
Ideea naţională nu trebuie cautată, ea este prezentă peste tot, în capul tuturor şi este recunoscută absolut de toţi, şi de părtaşi şi de opozanţi. Or, când negi o idee, o recunoşti în mod automat, căci trebui să rosteşti ce negi. Nu-i aşa?

Astăzi, mai degrabă, tebuie de căutat una sau câteva idei conducătoare de nivel naţional, de împăcare naţională (nu idee naţională). Şi oricare ar fi aceste idei, ele nu trebuie să fie în opoziţie cu ideea naţională. Iar, ideea despre care vorbesc, cea de împăcare socială şi naţională, poate fi doar integrarea europeană, drept una de frunte şi producătoare de progres, mai apoi urmează şi altele de ordin social.
Aici, trebuie să adaug că integrarea europeană şi Unionismul ca idee naţională se găsesc pe acelaşi vector şi se completează reciproc. Aceste opţiuni sunt perfect complementare. Devine un lucru clar că cei care sunt împotriva Unionismului, fără îndoială sunt şi împotriva integrării europene. Trebuie să învăţăm lecţia europenismului lui Voronin din 2001-2009, care astăzi s-a deconspirat şi nici nu vrea să audă de UE. Conceptul integrării europene poate deveni unul edificator şi să dea roade numai într-un singur caz - când cei care îl promovează, vor face acest lucru din sinceritate, ci nu din considerente mai puţin nobile.

Discursul naţional trebuie să fie unul convingător, pentru ca să nu mai lăsăm loc de manipulări şi interpretări ale răuvoitorilor - Unirea cu România nu este o unire cu o oarecare Românie povestită de ruşi, ci o unire cu o Românie modernă, membră a UE, care trăieşte după legile UE, iar cei care nu au nimic comun cu românismul, dar având o autonomie culturală efectivă, vor avea toată libertatea să se mişte cum doresc.
În cazul integrării europene în fapt (adică nu declarativ), găsindu-ne georgrafic alături de România, care la acea vreme va fi fără îndoială în spaţiul Schengen, adică va fi deschisă total, situaţia nu schimbă cu nimic datele problemei pentru cei străini de românism - vor avea aceeaşi libertate de mişcare şi de manifestare de largi opţiuni. Fondul problemei şi într-un caz (Unire) şi în altul (integrare) rămâne unul şi acelaşi, cu toate că formele de realizare sunt diferite formal.

Cine contrapune aceste două opţiuni, nu este sincer deloc, mai mult, este certat cu morala, speculează cu sentimentul nsotru naţional, face politicianismul degradant, ne prosteşte, crează climatul necesar corupţiei, contrabandei şi în general umilirii noastre, indiferent cum ne recunoaştem: români, găgăuzi, bulgari, evrei, etc.
Mai pe scurt, exponentul Rusiei în acest teritoriu nu poate fi ascuns în spatele integrării europene, pentru că integrarea europeană anti-românească nu poate exista categoric.

Iată în aşa atmosferă de sinceritate vom reuşi să consolidăm o Moldovă pro-europeană, fără etichetări şi ofense la TV, cotonogeli reciproce, etc. dar în schimb cu multă grijă pentru popor. Iar ce ţine de cealaltă faţetă - Moldova nomadă (anti-românească), aceasta se va consuma de la sine şi va trece pe paginile istoriei ca o manifestare obraznică a unui imperialism în retragere.

Încă un moment important.
Noi nu am cedat Transnistria! Să fie clar! Aceasta ei (Rusia) o doresc, dar uită că între noi şi ei este Ucraina, care, cu siguranţă nu-şi doreşte un Königsberg sub coastă.

Avem o sarcină pe cât de mare, pe atât de inteligentă - să consolidăm Moldova pro-europeană
Să ne auzim doar de bine!

11.05.2011

Dodon în deplasare pe centru-stânga

Analiştii politici, mai cu seamă acei de la Publika TV, se întrec unii pe alţii să intuiască - de ce şi pentru ce a plecat Dodon de la comunişti. Toate scenariile se grupează în jurul problemei alegerii Preşedintelui. Lucru clar şi pentru un "neanalist" politic. Însă, nu este clar cine va fi ales Preşedinte şi ce va urma după alegerea acestuia.


Ar fi raţional să reţinem - Când a plecat Dodon? Cu cine a plecat Dodon? Şi cum s-a despărţit Dodon de mentorul să politic, Voronin? Dacă răspundem la aceste 3 întrebări, putem concluziona că Dodon este trimis în deplasare pe sectorul centru-stânga al eşichierului politic de către părintele său spiritual Voronin, pentru a soluţiona câteva probleme la care acesta nu poate participa personal ca să nu să se discrediteze, probleme pe care Voronin nu le mai poate gestiona, aşa cum soluţionarea lor s-a declanşat înainte ca el (Voronin) să fie cu toate armele pregătite şi anume: Voronin a dorit şi doreşte şi acum alegeri anticipate, dar nu a dorit ca ele să se declanşeze în grabă - chiar acum, sau înainte de a-şi trece în revistă partidul şi de a-l poziţiona corect şi efectiv pe scena politică. Acest lucru ar însemna reformarea PCRM, pentru ce se cere încă puţin timp.


Decât să intre în nişte alegeri anticipate pe care să le piardă (Voronin), mai bine să aştepte un anumit timp, dar trenul a ieşit din gară o dată cu iniţiativa lui Marian Lupu de a declanşa alegerile prezidenţiale. Mişcarea este una foarte inteligentă. Voronin îi dă liber lui Dodon să intre pe terenul prezidenţial şi al vecinilor politici - să participe la alegerea Preşedintelui, care să fie numai nu Filat, să-şi facă imagine de salvator al naţiunii şi ori rămâne acolo, ca după viitoarele alegeri să aducă această construcţie politică într-o alianţă de stânga cu PCRM, pe care Voronin n-a putut să o creeze la timpul său, ori după alegerea Preşedintelui va fi chemat înapoi în partid de grupul reformator lăsat acolo şi se va încerca modernizarea acestuia.


Aşa sau altfel, voronin va avea de câştigat ca un fel de părinte al stângii reformate, iar preşedenţia partidului unic va rămâne în istorie. Aşa deci, Dodon a plecat la timp.


Cu cine a plecat Dodon? Cu două doamne - Zinaida Greacanâi şi Veronica Abramciuc, care nu sunt membre PCRM şi în fond nu lovesc în imaginea unităţii de nezdruncinat a partidului. În acest sens, nici Dodon nu loveşte în unitatea partidului, aşa cum plecarea lui este justificată de o neacceptare al lui în interior şi respingerea programului de reformare a partidului enunţat de acesta. Într-un fel, PCRM-ul simulează un comportament democratic: cine îi acceptă - vine, cine nu - este liber să plece. Deci, nimic distructiv, totul e democratic.


Cum a plecat Dodon? Cu mult regret şi cu multă părere de rău, dar, cu câtă dragoste şi apreciere faţă de mentorul său politic - Voronin. Mai pe scurt - o despărţire de scurtă durată: "mă duc să văd dacă voi reuşi, dacă nu, mă întorc înapoi şi ne continuăm treaba".


Acum Voronin poate să-şi permită acest joc, după ce i-a "lucrat" bine pe cei din dreapta lui politică, cât de elocventă este participarea la ziua de naştere a lui Iurie Roşca, unde i-a "târât" pe cei mai pretenţioşi actori politici şi le-a arătat înălţimea politică la care pot pretinde în faţa societăţii, - televiziunile şi-au făcut treaba. Acest subiect va fi discutat încă mult, rezumând la risiprea credibilităţii fiecăruia în parte.


În concluzie, excursia pe centru-stânga va duce la alegerea Preşedintelui, iar ulterior la reformarea PCRM-ului şi poate chiar a întregii stângi politice. Dreapta şi centru-dreapta, din contra, vor rămâne încă mult timp buimăcite de mahmureala zilei de naştere. Cu ce se va alege Dodon? Cred că se va alege cu o imagine de politician abil, în limitele unei stângi politice dirijate de Moscova. Cu ce ne vom alege noi? Cu o dreaptă politică risipită, necredibilă, cu terfelirea ideii de integrare europeană şi împingerea în subsol a idealului naţional. Până când, acesta ar putea fi un total al speranţelor de la 7 aprilie, 2009.