Se afișează postările cu eticheta Unionism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Unionism. Afișați toate postările

1.18.2013

Naţionalismul românesc nu este unul xenofob

Este cunsocut faptul că eticheta de naţionalist este aplicată unioniştilor pentru a împinge unionismul spre extremă şi pentru a-l exlude total din viaţa publică. Această metodă urzită în laboratorele KGB este folosită de toţi moldoveniştii care vor să se arate mari patrioţi. Moldoveniştilor le este cunoscut că adevărul istoric nu-l chiar preocupă pe săracul moş Ion, deci dreptatea, vorbind despre o dreptate subiectivă şi nicidecum absolută, este de partea celui care reuşeşte să convingă opinia publică. Aici intervine viclenia kgb-istă cu termenul de naţionalist care, în mare parte, este interpretat greşit şi în acest caz însuşeşte trăsături xenofobe.

Naţionalismul românesc nu are tangenţă cu xenofobia, iar basarabenii care sunt mândri de românitatea lor dau dovadă de cultură şi inteligenţă, şi în nici un caz nu caută să intimideze existenţa altor etnii.

Împrejurările care au însoţit naşterea acestui fenomen la români sunt interesante anume prin contribuţia rusească. Aflaţi într-o convieţuire forţată cu ruşii, basarabenii au conştientizat farmecul şi bogăţia individualităţii naţionale româneşti, lucru care i-a supărat rău pe ruşi şi care justifică într-un fel ura care ne-o poartă aceştia. Este destul să-i privim pe reprezentanţii junimii ruseşti din Basrabia - liga tineretului rus, ca să înţelegem cât de mult suntem iubiţi. Analizând măsurile de nimicire a românităţii din Basarabia, nu pot găsi o altă explicaţie dacât cea enunţată - ruşii nu suportă în vecinătatea lor un popor cu o individualitate bogată din cauza complexului inferiorităţii.

Românii s-au aflat şi sub stăpinire turcească, şi sub stăpânire rusească. Ce observăm? Turcii nu au pus problema identităţii româneşti şi limbii române. Atunci, de ce ruşii au pus-o şi au căutat să nimicească românismul? Considerând că aceştia au o moştenire culturală bogată, că îi au pe Tolstoi, Bulgakov, Soljeniţîn, Dostoevski, etc., ura pe care ne-o poartă pentru simplul fapt că suntem români, este o prostie alimentată de dorinţa de stăpânire şi de un complex de inferioritate, pentru mine inexplicabil.

9.27.2012

Chiar se caută o ideee naţională? (mici obiecţii la largele teze alelui nea Costică)


Pentru noi, basarabenii, la această etapă istorică, noţiunea de "idee naţională" poate avea doar o singură încărcătură - revenirea la matcă şi reîntregirea Neamului. Forma de realizare ne rămâne să o alegem. Fapt este că ideea naţională înţeleasă anume aşa, într-adevăr este o IDEE, ci nu un program politic (de guvernare). Dar, până aceastea vor deveni complementare, vor deveni un tot întreg, mai avem nevoie de timp, astăzi nu avem oameni care să realizeze acest lucru.
Dacă lucrurile stau astfel, am putea crede că ideea naţională poate fi înfăptuită etapizat, parţial, sectorial sau integral în dependenţă de contextul şi conjuctura politică. Oricum, acest proces ţine de timp şi nu trebuie de scăpat nici un pas, nici o posibilitate.
Ideea naţională nu trebuie cautată, ea este prezentă peste tot, în capul tuturor şi este recunoscută absolut de toţi, şi de părtaşi şi de opozanţi. Or, când negi o idee, o recunoşti în mod automat, căci trebui să rosteşti ce negi. Nu-i aşa?

Astăzi, mai degrabă, tebuie de căutat una sau câteva idei conducătoare de nivel naţional, de împăcare naţională (nu idee naţională). Şi oricare ar fi aceste idei, ele nu trebuie să fie în opoziţie cu ideea naţională. Iar, ideea despre care vorbesc, cea de împăcare socială şi naţională, poate fi doar integrarea europeană, drept una de frunte şi producătoare de progres, mai apoi urmează şi altele de ordin social.
Aici, trebuie să adaug că integrarea europeană şi Unionismul ca idee naţională se găsesc pe acelaşi vector şi se completează reciproc. Aceste opţiuni sunt perfect complementare. Devine un lucru clar că cei care sunt împotriva Unionismului, fără îndoială sunt şi împotriva integrării europene. Trebuie să învăţăm lecţia europenismului lui Voronin din 2001-2009, care astăzi s-a deconspirat şi nici nu vrea să audă de UE. Conceptul integrării europene poate deveni unul edificator şi să dea roade numai într-un singur caz - când cei care îl promovează, vor face acest lucru din sinceritate, ci nu din considerente mai puţin nobile.

Discursul naţional trebuie să fie unul convingător, pentru ca să nu mai lăsăm loc de manipulări şi interpretări ale răuvoitorilor - Unirea cu România nu este o unire cu o oarecare Românie povestită de ruşi, ci o unire cu o Românie modernă, membră a UE, care trăieşte după legile UE, iar cei care nu au nimic comun cu românismul, dar având o autonomie culturală efectivă, vor avea toată libertatea să se mişte cum doresc.
În cazul integrării europene în fapt (adică nu declarativ), găsindu-ne georgrafic alături de România, care la acea vreme va fi fără îndoială în spaţiul Schengen, adică va fi deschisă total, situaţia nu schimbă cu nimic datele problemei pentru cei străini de românism - vor avea aceeaşi libertate de mişcare şi de manifestare de largi opţiuni. Fondul problemei şi într-un caz (Unire) şi în altul (integrare) rămâne unul şi acelaşi, cu toate că formele de realizare sunt diferite formal.

Cine contrapune aceste două opţiuni, nu este sincer deloc, mai mult, este certat cu morala, speculează cu sentimentul nsotru naţional, face politicianismul degradant, ne prosteşte, crează climatul necesar corupţiei, contrabandei şi în general umilirii noastre, indiferent cum ne recunoaştem: români, găgăuzi, bulgari, evrei, etc.
Mai pe scurt, exponentul Rusiei în acest teritoriu nu poate fi ascuns în spatele integrării europene, pentru că integrarea europeană anti-românească nu poate exista categoric.

Iată în aşa atmosferă de sinceritate vom reuşi să consolidăm o Moldovă pro-europeană, fără etichetări şi ofense la TV, cotonogeli reciproce, etc. dar în schimb cu multă grijă pentru popor. Iar ce ţine de cealaltă faţetă - Moldova nomadă (anti-românească), aceasta se va consuma de la sine şi va trece pe paginile istoriei ca o manifestare obraznică a unui imperialism în retragere.

Încă un moment important.
Noi nu am cedat Transnistria! Să fie clar! Aceasta ei (Rusia) o doresc, dar uită că între noi şi ei este Ucraina, care, cu siguranţă nu-şi doreşte un Königsberg sub coastă.

Avem o sarcină pe cât de mare, pe atât de inteligentă - să consolidăm Moldova pro-europeană
Să ne auzim doar de bine!