Se afișează postările cu eticheta Constantin Tănase. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Constantin Tănase. Afișați toate postările

9.30.2012

Vine vremea premiaţilor...


Vine duduind, vine ca un tren cu fochistul înnebunit, vine vremea premiaţilor şi plătiţilor, vine vremea creanţelor...

Iar, aceasta nu o spun eu, un tinerel sau un "mucos", cum m-ar eticheta din cei cu osul copt, o spune nea Costică în felul lui de a spune, în Timpul său, în articolul Hăitaşii Alianţei.

Nea Costică readuce în memorie un banc mai vechi, dar care-i nou mereu, aşa cum el, într-un fel, păzeşte echilibrul în societate, ca şeful, şefii şi toţi supuşii să nu-şi iasă din ham:
"Of, cumătră! Na-ţi suta de lei înapoi că nu mai pot. Dacă n' o să spun, simt c' o să crăp. Înţelege şi iartă"

De acest "na-ţi înapoi..", în momente de răscruce sunt încercaţi cei mai mulţi antrenaţi în ale gazetăriei. Dar, între aceste momente de răscruce, ca să nu dăm nepregătiţi cu capul în gard, aproape chiar nu are pe cine să încerce. Aşa dăm de vre-o câţiva, de un nea Costică la Timpul cu larga lui aplicare socială, de un Nicolae Dabija la Literatura şi arta cu îngrijire de ideea naţională, şi încă de vre-o doi, dar foarte atenţi.

Defapt, gazetarii sunt premiaţi sau plătiţi în două cazuri - pentru slujbă sau pentru a li se închide gura. Iar, cu toate virajurile, înaintările şi retragerile sale, nea Costică a făcut opinie, rămânând şi astăzi Clopotarul, deci este un client căruia i se aplică închiderea gurii. Că a fost premiat, a meritat pe deplin, alta este că l-au aruncat în acelaşi sac cu cei ce slujesc, de unde trebuie să dea bir cu fugiţii.

Dar, dacă nea Costică a venit acum cu bancul, mi se pare că nu-i departe ziua când statutul nostru de "plătirori de impozite", de "cetăţenii noştri" va metamorfoza în "alegătorii noştri", "electoratul nostru". Şi ar putea să aibă loc nişte alegeri (chiar şi în termen) de mama focului, care vor da peste cap toată experienţa de până acum, toată construcţia politică (dreapta, mai puţin centru, centru şi tot stânga până la Moscova), căci conserva electorală Transnistria (are şi această calitate la nevoie) nu poate rămâne prea mult închisă. Acum este bâhlită de-a binelea şi ar putea liber să fie deschisă ca să polueze toată Basarabia şi ne vom trezi cu o Transnistrie de o parte şi de alta a Nistrului, adică cu inversarea aşteptărilor.

Nu pricep bine încă ce se întâmplă, pentru că noi, tinerii sau încă "mucoşii", cum ne-ar zice din cei cu osul copt, mai avem nevoie de Clopotar şi nu de unul.

Venim cu un îndemn: nea Costică şi toţi ceilalţi cărora vi s-a închis gura, nu cheltuiţi prea mult, economisiţi aceste premii, că vine ziua când nu o să mai puteţi, dar o să trebuiască să le întoarceţi înapoi când veţi dori să vorbiţi.
Vine ziua, vine duduind, iar noi suntem încă tineri şi avem nevoie de Clopotar.

Fochistule, încetineşte!

9.27.2012

Chiar se caută o ideee naţională? (mici obiecţii la largele teze alelui nea Costică)


Pentru noi, basarabenii, la această etapă istorică, noţiunea de "idee naţională" poate avea doar o singură încărcătură - revenirea la matcă şi reîntregirea Neamului. Forma de realizare ne rămâne să o alegem. Fapt este că ideea naţională înţeleasă anume aşa, într-adevăr este o IDEE, ci nu un program politic (de guvernare). Dar, până aceastea vor deveni complementare, vor deveni un tot întreg, mai avem nevoie de timp, astăzi nu avem oameni care să realizeze acest lucru.
Dacă lucrurile stau astfel, am putea crede că ideea naţională poate fi înfăptuită etapizat, parţial, sectorial sau integral în dependenţă de contextul şi conjuctura politică. Oricum, acest proces ţine de timp şi nu trebuie de scăpat nici un pas, nici o posibilitate.
Ideea naţională nu trebuie cautată, ea este prezentă peste tot, în capul tuturor şi este recunoscută absolut de toţi, şi de părtaşi şi de opozanţi. Or, când negi o idee, o recunoşti în mod automat, căci trebui să rosteşti ce negi. Nu-i aşa?

Astăzi, mai degrabă, tebuie de căutat una sau câteva idei conducătoare de nivel naţional, de împăcare naţională (nu idee naţională). Şi oricare ar fi aceste idei, ele nu trebuie să fie în opoziţie cu ideea naţională. Iar, ideea despre care vorbesc, cea de împăcare socială şi naţională, poate fi doar integrarea europeană, drept una de frunte şi producătoare de progres, mai apoi urmează şi altele de ordin social.
Aici, trebuie să adaug că integrarea europeană şi Unionismul ca idee naţională se găsesc pe acelaşi vector şi se completează reciproc. Aceste opţiuni sunt perfect complementare. Devine un lucru clar că cei care sunt împotriva Unionismului, fără îndoială sunt şi împotriva integrării europene. Trebuie să învăţăm lecţia europenismului lui Voronin din 2001-2009, care astăzi s-a deconspirat şi nici nu vrea să audă de UE. Conceptul integrării europene poate deveni unul edificator şi să dea roade numai într-un singur caz - când cei care îl promovează, vor face acest lucru din sinceritate, ci nu din considerente mai puţin nobile.

Discursul naţional trebuie să fie unul convingător, pentru ca să nu mai lăsăm loc de manipulări şi interpretări ale răuvoitorilor - Unirea cu România nu este o unire cu o oarecare Românie povestită de ruşi, ci o unire cu o Românie modernă, membră a UE, care trăieşte după legile UE, iar cei care nu au nimic comun cu românismul, dar având o autonomie culturală efectivă, vor avea toată libertatea să se mişte cum doresc.
În cazul integrării europene în fapt (adică nu declarativ), găsindu-ne georgrafic alături de România, care la acea vreme va fi fără îndoială în spaţiul Schengen, adică va fi deschisă total, situaţia nu schimbă cu nimic datele problemei pentru cei străini de românism - vor avea aceeaşi libertate de mişcare şi de manifestare de largi opţiuni. Fondul problemei şi într-un caz (Unire) şi în altul (integrare) rămâne unul şi acelaşi, cu toate că formele de realizare sunt diferite formal.

Cine contrapune aceste două opţiuni, nu este sincer deloc, mai mult, este certat cu morala, speculează cu sentimentul nsotru naţional, face politicianismul degradant, ne prosteşte, crează climatul necesar corupţiei, contrabandei şi în general umilirii noastre, indiferent cum ne recunoaştem: români, găgăuzi, bulgari, evrei, etc.
Mai pe scurt, exponentul Rusiei în acest teritoriu nu poate fi ascuns în spatele integrării europene, pentru că integrarea europeană anti-românească nu poate exista categoric.

Iată în aşa atmosferă de sinceritate vom reuşi să consolidăm o Moldovă pro-europeană, fără etichetări şi ofense la TV, cotonogeli reciproce, etc. dar în schimb cu multă grijă pentru popor. Iar ce ţine de cealaltă faţetă - Moldova nomadă (anti-românească), aceasta se va consuma de la sine şi va trece pe paginile istoriei ca o manifestare obraznică a unui imperialism în retragere.

Încă un moment important.
Noi nu am cedat Transnistria! Să fie clar! Aceasta ei (Rusia) o doresc, dar uită că între noi şi ei este Ucraina, care, cu siguranţă nu-şi doreşte un Königsberg sub coastă.

Avem o sarcină pe cât de mare, pe atât de inteligentă - să consolidăm Moldova pro-europeană
Să ne auzim doar de bine!