Se afișează postările cu eticheta UE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta UE. Afișați toate postările

9.27.2012

Chiar se caută o ideee naţională? (mici obiecţii la largele teze alelui nea Costică)


Pentru noi, basarabenii, la această etapă istorică, noţiunea de "idee naţională" poate avea doar o singură încărcătură - revenirea la matcă şi reîntregirea Neamului. Forma de realizare ne rămâne să o alegem. Fapt este că ideea naţională înţeleasă anume aşa, într-adevăr este o IDEE, ci nu un program politic (de guvernare). Dar, până aceastea vor deveni complementare, vor deveni un tot întreg, mai avem nevoie de timp, astăzi nu avem oameni care să realizeze acest lucru.
Dacă lucrurile stau astfel, am putea crede că ideea naţională poate fi înfăptuită etapizat, parţial, sectorial sau integral în dependenţă de contextul şi conjuctura politică. Oricum, acest proces ţine de timp şi nu trebuie de scăpat nici un pas, nici o posibilitate.
Ideea naţională nu trebuie cautată, ea este prezentă peste tot, în capul tuturor şi este recunoscută absolut de toţi, şi de părtaşi şi de opozanţi. Or, când negi o idee, o recunoşti în mod automat, căci trebui să rosteşti ce negi. Nu-i aşa?

Astăzi, mai degrabă, tebuie de căutat una sau câteva idei conducătoare de nivel naţional, de împăcare naţională (nu idee naţională). Şi oricare ar fi aceste idei, ele nu trebuie să fie în opoziţie cu ideea naţională. Iar, ideea despre care vorbesc, cea de împăcare socială şi naţională, poate fi doar integrarea europeană, drept una de frunte şi producătoare de progres, mai apoi urmează şi altele de ordin social.
Aici, trebuie să adaug că integrarea europeană şi Unionismul ca idee naţională se găsesc pe acelaşi vector şi se completează reciproc. Aceste opţiuni sunt perfect complementare. Devine un lucru clar că cei care sunt împotriva Unionismului, fără îndoială sunt şi împotriva integrării europene. Trebuie să învăţăm lecţia europenismului lui Voronin din 2001-2009, care astăzi s-a deconspirat şi nici nu vrea să audă de UE. Conceptul integrării europene poate deveni unul edificator şi să dea roade numai într-un singur caz - când cei care îl promovează, vor face acest lucru din sinceritate, ci nu din considerente mai puţin nobile.

Discursul naţional trebuie să fie unul convingător, pentru ca să nu mai lăsăm loc de manipulări şi interpretări ale răuvoitorilor - Unirea cu România nu este o unire cu o oarecare Românie povestită de ruşi, ci o unire cu o Românie modernă, membră a UE, care trăieşte după legile UE, iar cei care nu au nimic comun cu românismul, dar având o autonomie culturală efectivă, vor avea toată libertatea să se mişte cum doresc.
În cazul integrării europene în fapt (adică nu declarativ), găsindu-ne georgrafic alături de România, care la acea vreme va fi fără îndoială în spaţiul Schengen, adică va fi deschisă total, situaţia nu schimbă cu nimic datele problemei pentru cei străini de românism - vor avea aceeaşi libertate de mişcare şi de manifestare de largi opţiuni. Fondul problemei şi într-un caz (Unire) şi în altul (integrare) rămâne unul şi acelaşi, cu toate că formele de realizare sunt diferite formal.

Cine contrapune aceste două opţiuni, nu este sincer deloc, mai mult, este certat cu morala, speculează cu sentimentul nsotru naţional, face politicianismul degradant, ne prosteşte, crează climatul necesar corupţiei, contrabandei şi în general umilirii noastre, indiferent cum ne recunoaştem: români, găgăuzi, bulgari, evrei, etc.
Mai pe scurt, exponentul Rusiei în acest teritoriu nu poate fi ascuns în spatele integrării europene, pentru că integrarea europeană anti-românească nu poate exista categoric.

Iată în aşa atmosferă de sinceritate vom reuşi să consolidăm o Moldovă pro-europeană, fără etichetări şi ofense la TV, cotonogeli reciproce, etc. dar în schimb cu multă grijă pentru popor. Iar ce ţine de cealaltă faţetă - Moldova nomadă (anti-românească), aceasta se va consuma de la sine şi va trece pe paginile istoriei ca o manifestare obraznică a unui imperialism în retragere.

Încă un moment important.
Noi nu am cedat Transnistria! Să fie clar! Aceasta ei (Rusia) o doresc, dar uită că între noi şi ei este Ucraina, care, cu siguranţă nu-şi doreşte un Königsberg sub coastă.

Avem o sarcină pe cât de mare, pe atât de inteligentă - să consolidăm Moldova pro-europeană
Să ne auzim doar de bine!

9.21.2012

Marşul Unirii toarnă lumină...

Marşul Unirii din 16 septembrie, încă mult timp, pentru clasa politică, dar şi pentru societate, va fi un punct de referinţă.

De ce avut atât de mulţi adversari, ca să nu le zic opozanţi? Răspunsul este unul singur, care deranjează total - a turnat lumină peste starea socio-politică de la noi, a deconspirat europeniştii falşi, a smuls masca de pe statalişti, care sunt defapt coloana a 5-a a Rusiei, dar cel mai important, a demonstrat că unionismul este o stare de spirit în societatea noastră, este o forţă solidă şi este unicul garant al integrării europene.

Toată lumea a înţeles că fără unionism, integrarea europeană rămâne doar o frază, iar cu aceasta poate fi manipulată societatea oricât de mult, pentru că neaderarea sau pasul pe loc vor fi justificate totdeauna de prezenţa Transnistriei. Deci, unionismul reprezintă integrarea europeană, o stimulează, o construieşte, iar în cazul falsului va substitui-o. În aşa situaţie, argumentul anti-european care va fi vehiculat de acum încolo, va fi Transnistria.

Dacă într-adevăr se doreşte în UE, trebuie să facem ceva cu Transnistria, în aşa fel ca Rusia să înţeleagă că nu va avea în această regiune un alt Königsberg (Kaliningrad). Consider necesar de găsit o formulă de deconectare a Transistriei de la RM şi trecerea acesteia sub protectoratul structurilor internaţionale, cum ar fi ONU, până la timpuri mai bune.

Săptămâna viitoare, Preşedintele Timofti va merge în America la ONU, şi ar fi bine ca această problemă să fie abordată astfel chiar de domnia sa şi anume în acest for. Iar, această abordare ar pune în mişcare şi Ucraina, care se găseşte într-o aşteptare suspectă. Oricum, e bine să ştie şi ei, pământ nu cedează nimeni!

Ce ţine de Marşul Unirii, acesta a anunţat hotărât - curentul unionist va fi prezent în următorul Parlament de la Chişinău!
Vom trăi şi vom vedea...

5.04.2012

Spre UE, dar fără "şîfer"


E ştiut faptul că politicile externe ale R. Moldova nu sunt cele mai stabile, pentru că sunt atâtea câte legislaturi, dacă nu mai multe. Dar, toate acestea oscilează în jurul vectorlui european care este exploatat cu randament de clasa politică, poate făţiş sau poate cu sinceritate - nu ştiu.  Cert e că toţi aceşti adepţi ai euro-integrării profită pe cât îi ţine talentul şi rămân "domni" când cad în opoziţie, mă rog, pentru europenism.

Dar, dacă integrare, apoi integrare să fie!

Situaţia cu integrarea europeană a R. Moldova stă slab de tot la fapte, dar ne dă speranţe şi poate vom avea şi sorţi de izbândă. Pentru aceasta este nevoie de efort constant şi voinţă ca să fim  pregătiţi pentru integrare, acum, aceasta este doar o direcţie şi un slogan de hrănit bazinele electorale, nimic mai mult şi regretabil. Dar, este câmp de acţiune ca să facem ceva europeneşte fiecare din noi. Şi acest europenism poate fi edificat de fiecare din noi doar dacă suntem corect informaţi de probleme, de practici, etc. Există domenii care trebuiesc aliniate directivelor comunitare, despre care omul de rând nu ştie nimic, iar politicianul nu se poate coborâ la probleme atât de "mărunte", mă rog, el este strateg, el se ocupă de probleme strategice. Dar, dacă stăm să cântărim multe din aceste probleme mărunte, dar, care fac ocupaţia şi viaţa europeanului zi de zi, o să ne dăm seama că ele pentru acest european sunt la fel de strategice cum sunt securitatea europeană, drepturile omului, dezvoltarea durabilă şi economia verde, etc.  Şi când va veni vremea ca aceste probleme mărunte să fie aliniate directivelor comunitare, fiindcă acolo totul este reglementat şi există lege, dacă nu vom fi pregătiţi bine, s-ar putea ca viaţa social-economică de la noi să intre într-un declin sau să suferim un şoc şi să spunem că nu mai vrem. Deci, trebuie să anticipăm momentul şi să acţionăm aşa de parcă am fi membri ai UE, iar dacă sunt procese şi tehnologii costisitoare şi de durată ca să le schimbăm - aici trebuie să intervină negociatorii noştri şi societatea civilă, care să negocieze perioade de aliniere la standartele şi normele europene, să negocieze şi mijloace respective, reflectând cu exactitate realităţile de la noi,  astfel, creându-ne suportabilitate.

Să ne exemplificăm.

Despre ardezie

Ardezia este un material de construcţie foarte des întâlnit la noi, mai ales în sate, fiind comercializat la scară largă şi accesibil din punct de vedere financiar, adică ieftin - o soluţie bună pentru montarea acoperişului în termeni restrânşi, luând în consideraţie şi faptul că este neinflamabil, se plasează pe primul loc. Acest material de construcţie a devenit popular în perioada sovietică, în anii '60-'70, când trebuia de acoperit necesarul enorm de materiale, iar, mai apoi a devenit o obişnuinţă pentru oameni să monteze acoperişuri din ardezie. Cei care aveau venituri mai mari îşi puteau permite acoperişuri din tablă metalică, ţigle, dar aceasta era o raritate în acele vremuri. Astăzi, drept moştenire sovietică, avem mii de case acoperite cu foi de ardezie, iar multe persoane încă nu conştientizează pericolul la care se supun având deasupra capului un astfel de acoperiş. Cei mai mulţi dintre noi, când mergem la ţară, la bunei, vedem acest lucru, dar nu prea intervenim. Satele parcă sunt sub o foaie de ardezie continuă, ce nu se înscrie în nici un fel în peisajul local, pur şi simplu nu sunt frumoase.

Foile de ardezie conţin azbest - un minereu toxic care provoacă numeroase disfuncţii, fiind un agent cancerigen, cu atât mai periculos, cu cât bolile provocate de acesta sunt extrem de rezistente la medicamente. În UE producerea şi comercializarea articolelor din azbest este interzisă şi impune neutralizarea urgentă a acestora. În mod normal, la noi ar trebui să se înceapă deja campanii de conştientizare şi să se identifice mijloace de neutralizare şi eliminare, dar, nimeni nu-şi bate capul, nici măcar euro-integraţioniştii declaraţi. Ca deşeuri, nici nu vorbesc de efectele nocive ale ardeziei. Întrucât nu deţinem mijloacele necesare pentru eliminare, iar incinerarea şi arderea acestora este imposibilă, trebuie identificate urgent soluţii. Prima ar fi interzicerea importului, aşa cum, noi parcă nu producem. A doua - demontarea foilor de ardezie şi subsituirea lor cu ţiglă sau altele. Şi a treia - Ce facem cu materialul demontat şi cu deşeurile?  Acţiunile 2 şi 3 sunt de amploare şi costisitoare, dar şi de durată. Aici statul trebuie să muncească împreună cu cetăţeanul, la egal. Poate aţi auzit de vre-un progran? Eu nu. Dar, să vedeţi cât de atractive, cât de frumoase sunt casele acoperite cu ţiglă, dar şi sănătoase. Casa acoperită cu ţiglă - e un semn de bunăstare.

Bolile provocate

Cancer, Mezoteliom, Azbestoză (boala indistructibilă) - afecţiune pulmonară declanşată de inhalarea pulberilor de azbest, care apar în urma eroziunii.

Legislaţia europeană, prin Directiva 1999/77/CE, stabileşte interzicerea totală a utilizării şi comercializării produselor care conţin azbest, iar Directiva 2003/18/CE stabileşte interdicţii privind extracţia azbestului, fabricarea şi prelucrarea produselor care conţin azbest. Teoretic, dar, de  ce nu şi practic, pentru R. Moldova - Stat care are drept vector integrarea europeană, directivele sus menţionate să fie transpuse în legislaţia naţională prin legi respective sau hotărâri de guvern şi cel mai important - să ne punem pe treabă.

Iar, în fruntea acestei acţiuni să vină ministerele specializate: Ministerul Mediului şi Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale. Aceşti doi actori trebuie să identifice fonduri, şi în primul rând, din surse europene. Nu este beneficiar, care nu ar dori să le fie partener, să participe într-un program naţional de acest fel.

Dacă spre Europa, atunci fără "şîfer"!