Se afișează postările cu eticheta ardezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ardezie. Afișați toate postările

5.04.2012

Spre UE, dar fără "şîfer"


E ştiut faptul că politicile externe ale R. Moldova nu sunt cele mai stabile, pentru că sunt atâtea câte legislaturi, dacă nu mai multe. Dar, toate acestea oscilează în jurul vectorlui european care este exploatat cu randament de clasa politică, poate făţiş sau poate cu sinceritate - nu ştiu.  Cert e că toţi aceşti adepţi ai euro-integrării profită pe cât îi ţine talentul şi rămân "domni" când cad în opoziţie, mă rog, pentru europenism.

Dar, dacă integrare, apoi integrare să fie!

Situaţia cu integrarea europeană a R. Moldova stă slab de tot la fapte, dar ne dă speranţe şi poate vom avea şi sorţi de izbândă. Pentru aceasta este nevoie de efort constant şi voinţă ca să fim  pregătiţi pentru integrare, acum, aceasta este doar o direcţie şi un slogan de hrănit bazinele electorale, nimic mai mult şi regretabil. Dar, este câmp de acţiune ca să facem ceva europeneşte fiecare din noi. Şi acest europenism poate fi edificat de fiecare din noi doar dacă suntem corect informaţi de probleme, de practici, etc. Există domenii care trebuiesc aliniate directivelor comunitare, despre care omul de rând nu ştie nimic, iar politicianul nu se poate coborâ la probleme atât de "mărunte", mă rog, el este strateg, el se ocupă de probleme strategice. Dar, dacă stăm să cântărim multe din aceste probleme mărunte, dar, care fac ocupaţia şi viaţa europeanului zi de zi, o să ne dăm seama că ele pentru acest european sunt la fel de strategice cum sunt securitatea europeană, drepturile omului, dezvoltarea durabilă şi economia verde, etc.  Şi când va veni vremea ca aceste probleme mărunte să fie aliniate directivelor comunitare, fiindcă acolo totul este reglementat şi există lege, dacă nu vom fi pregătiţi bine, s-ar putea ca viaţa social-economică de la noi să intre într-un declin sau să suferim un şoc şi să spunem că nu mai vrem. Deci, trebuie să anticipăm momentul şi să acţionăm aşa de parcă am fi membri ai UE, iar dacă sunt procese şi tehnologii costisitoare şi de durată ca să le schimbăm - aici trebuie să intervină negociatorii noştri şi societatea civilă, care să negocieze perioade de aliniere la standartele şi normele europene, să negocieze şi mijloace respective, reflectând cu exactitate realităţile de la noi,  astfel, creându-ne suportabilitate.

Să ne exemplificăm.

Despre ardezie

Ardezia este un material de construcţie foarte des întâlnit la noi, mai ales în sate, fiind comercializat la scară largă şi accesibil din punct de vedere financiar, adică ieftin - o soluţie bună pentru montarea acoperişului în termeni restrânşi, luând în consideraţie şi faptul că este neinflamabil, se plasează pe primul loc. Acest material de construcţie a devenit popular în perioada sovietică, în anii '60-'70, când trebuia de acoperit necesarul enorm de materiale, iar, mai apoi a devenit o obişnuinţă pentru oameni să monteze acoperişuri din ardezie. Cei care aveau venituri mai mari îşi puteau permite acoperişuri din tablă metalică, ţigle, dar aceasta era o raritate în acele vremuri. Astăzi, drept moştenire sovietică, avem mii de case acoperite cu foi de ardezie, iar multe persoane încă nu conştientizează pericolul la care se supun având deasupra capului un astfel de acoperiş. Cei mai mulţi dintre noi, când mergem la ţară, la bunei, vedem acest lucru, dar nu prea intervenim. Satele parcă sunt sub o foaie de ardezie continuă, ce nu se înscrie în nici un fel în peisajul local, pur şi simplu nu sunt frumoase.

Foile de ardezie conţin azbest - un minereu toxic care provoacă numeroase disfuncţii, fiind un agent cancerigen, cu atât mai periculos, cu cât bolile provocate de acesta sunt extrem de rezistente la medicamente. În UE producerea şi comercializarea articolelor din azbest este interzisă şi impune neutralizarea urgentă a acestora. În mod normal, la noi ar trebui să se înceapă deja campanii de conştientizare şi să se identifice mijloace de neutralizare şi eliminare, dar, nimeni nu-şi bate capul, nici măcar euro-integraţioniştii declaraţi. Ca deşeuri, nici nu vorbesc de efectele nocive ale ardeziei. Întrucât nu deţinem mijloacele necesare pentru eliminare, iar incinerarea şi arderea acestora este imposibilă, trebuie identificate urgent soluţii. Prima ar fi interzicerea importului, aşa cum, noi parcă nu producem. A doua - demontarea foilor de ardezie şi subsituirea lor cu ţiglă sau altele. Şi a treia - Ce facem cu materialul demontat şi cu deşeurile?  Acţiunile 2 şi 3 sunt de amploare şi costisitoare, dar şi de durată. Aici statul trebuie să muncească împreună cu cetăţeanul, la egal. Poate aţi auzit de vre-un progran? Eu nu. Dar, să vedeţi cât de atractive, cât de frumoase sunt casele acoperite cu ţiglă, dar şi sănătoase. Casa acoperită cu ţiglă - e un semn de bunăstare.

Bolile provocate

Cancer, Mezoteliom, Azbestoză (boala indistructibilă) - afecţiune pulmonară declanşată de inhalarea pulberilor de azbest, care apar în urma eroziunii.

Legislaţia europeană, prin Directiva 1999/77/CE, stabileşte interzicerea totală a utilizării şi comercializării produselor care conţin azbest, iar Directiva 2003/18/CE stabileşte interdicţii privind extracţia azbestului, fabricarea şi prelucrarea produselor care conţin azbest. Teoretic, dar, de  ce nu şi practic, pentru R. Moldova - Stat care are drept vector integrarea europeană, directivele sus menţionate să fie transpuse în legislaţia naţională prin legi respective sau hotărâri de guvern şi cel mai important - să ne punem pe treabă.

Iar, în fruntea acestei acţiuni să vină ministerele specializate: Ministerul Mediului şi Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale. Aceşti doi actori trebuie să identifice fonduri, şi în primul rând, din surse europene. Nu este beneficiar, care nu ar dori să le fie partener, să participe într-un program naţional de acest fel.

Dacă spre Europa, atunci fără "şîfer"!