Poetul D. Matcovschi şi Secretarul de Stat pentru românii de pretutindeni E. Tomac
Trecută prin foc şi prin sabie,
Furată, trădată mereu,
Eşti floare de dor Basarabie,
Eşti patria neamului meu.
Ieri, 25 aprilie, am participat la ceremonia de decernare a ordinului "Meritul Cultural" în grad de mare ofiţer (pentru literatură) poetului Dumitru Matcovschi. Am avut fericita ocazie să văd oameni vechi, care au fost la începuturile Mişcării de Renaştere Naţională şi care nu au îndrăznit să se ridice în scena "felicitatoare", gândesc că, mai mult din profundul respect care îl au pentru marele Matcovschi. Dar, nu-i nimic, şi cei care s-au ridicat şi au vorbuit au fost acceptaţi, aşa cum au făcut plecăciune de genunchi în faţa poetului Matcovschi, în faţa Patriotului Matcovschi, în faţa unei stări de spirit care nu va înceta niciodată să fie Dumitru Matcovschi. Mă bucur că mulţi din cei care au vorbuit, cu timpul au devenit pro-Matcovschi. Aceasta este o victorie a esenţei noastre.
Mă închin jertfei marelui nostru Matcovschi şi mă bucur mult că jertfa adusă şi de părinţii mei care s-au bucurat atunci când acest trimis al lui Dumnezeu a reînviat, - astăzi, în cele din urmă, a fost apreciată de Ţara mamă. De la Dumitru Matcovschi nu se aştepta mai mult şi nici nu trebuia de aşteptat mai mult, decât ceea ce a făcut: publicarea articolului Maestrului Valentin Mândâcanu în revista Nsitru, redactor a căreia era chiar însăşi Dumitru Matcovschi. Iată de unde Mişcarea de Renaştere Naţională a ieşit din bucătării, din apartamentele cu luminile stinse şi s-a transformat într-o stare de spirit a Neamului nostru.
Ne bucurăm că Maestrul este alături de noi, îi dorim multă sănătate, şi un lucru care trebuie să-l audă cu această ocazie, care este mai mult decât orice apreciere, sunt trăirile tatălui meu care a stat zi şi noapte sub peretele spitalului de unde ne-a revenit Maestrul şi Simbolul, şi Demnitatea - numită Dumitru Matcovschi.
Defapt, aceasta trebuia să fie o zi cunoscută de toţi basarabenii. Nu-i nimic, poetul a trăit momente egale morţii, pe dânsul nu-l supără neorganizarea noastră, pe dânsul îl supără neînţelepciunea noastră. Iar, înţelepciunea pentru noi este Neamul reîntregit, care nu poate fi acoperit cu ordine, cu medalii - pentru Basarabia, cel mai mare ordin este întoarcerea la Patrie! Matcovschi, prin jertfa lui, aceasta a vrut să spună şi aceasta strigă în toată ziua pe care o trăieşte.
Fraţilor, acei care trăim aceste sentimente şi care am fost prezenţi în acea sală, ne-am cutremurat de tragedia poetului. Această tragedie este mai mult decât un program politic, este o chemare de reîntregire a Neamului.
Nu ne interesează demnitari! personalităţi! întârziaţi de istorie! - ne interesează dacă am înţeles de ce încă mai trăieşte Maestrul, Patriotul şi Omul Dumitru Matcovschi, - Trăieşte ca noi, acei de acum, să nu întârzieam în istorie! În istoria Neamului!