Se afișează postările cu eticheta Transnistria. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Transnistria. Afișați toate postările

12.18.2012

Cât de neimperialist este Chiril sau cum rezolvăm conflictultransnistrean

transinistria

Canalul Beagle cuprinzând insulele Pincton, Lennox şi Nueva a fost pentru mulţi ani mărul discordiei între Argentina şi Chile, începând din 1904 când Argentina a înaintat pretenţii teritoriale în această regiune, până la rezolvarea conflictului în 1984. În 1978, aceste state au fost la un pas să intre în război, pe 22 decembrie Argentina a iniţiat operaţiunea Soberania pentru a ocupa insulele, dar timp de câteva ore operaţiunea a încetat.

Ambele părţi l-au acceptat pe Papa Ioan Paul al II-lea ca mediator, iar în 1984 au semnat un tratat de pace şi prietenie. Argentina a recunoscut insulele Pincton, Lennox şi Nueva drept teritoriu al statului Chile.

Acum, să ne întrebăm - cât de neimperialist ar fi Patriarhul rus Chiril?

9.30.2012

Vine vremea premiaţilor...


Vine duduind, vine ca un tren cu fochistul înnebunit, vine vremea premiaţilor şi plătiţilor, vine vremea creanţelor...

Iar, aceasta nu o spun eu, un tinerel sau un "mucos", cum m-ar eticheta din cei cu osul copt, o spune nea Costică în felul lui de a spune, în Timpul său, în articolul Hăitaşii Alianţei.

Nea Costică readuce în memorie un banc mai vechi, dar care-i nou mereu, aşa cum el, într-un fel, păzeşte echilibrul în societate, ca şeful, şefii şi toţi supuşii să nu-şi iasă din ham:
"Of, cumătră! Na-ţi suta de lei înapoi că nu mai pot. Dacă n' o să spun, simt c' o să crăp. Înţelege şi iartă"

De acest "na-ţi înapoi..", în momente de răscruce sunt încercaţi cei mai mulţi antrenaţi în ale gazetăriei. Dar, între aceste momente de răscruce, ca să nu dăm nepregătiţi cu capul în gard, aproape chiar nu are pe cine să încerce. Aşa dăm de vre-o câţiva, de un nea Costică la Timpul cu larga lui aplicare socială, de un Nicolae Dabija la Literatura şi arta cu îngrijire de ideea naţională, şi încă de vre-o doi, dar foarte atenţi.

Defapt, gazetarii sunt premiaţi sau plătiţi în două cazuri - pentru slujbă sau pentru a li se închide gura. Iar, cu toate virajurile, înaintările şi retragerile sale, nea Costică a făcut opinie, rămânând şi astăzi Clopotarul, deci este un client căruia i se aplică închiderea gurii. Că a fost premiat, a meritat pe deplin, alta este că l-au aruncat în acelaşi sac cu cei ce slujesc, de unde trebuie să dea bir cu fugiţii.

Dar, dacă nea Costică a venit acum cu bancul, mi se pare că nu-i departe ziua când statutul nostru de "plătirori de impozite", de "cetăţenii noştri" va metamorfoza în "alegătorii noştri", "electoratul nostru". Şi ar putea să aibă loc nişte alegeri (chiar şi în termen) de mama focului, care vor da peste cap toată experienţa de până acum, toată construcţia politică (dreapta, mai puţin centru, centru şi tot stânga până la Moscova), căci conserva electorală Transnistria (are şi această calitate la nevoie) nu poate rămâne prea mult închisă. Acum este bâhlită de-a binelea şi ar putea liber să fie deschisă ca să polueze toată Basarabia şi ne vom trezi cu o Transnistrie de o parte şi de alta a Nistrului, adică cu inversarea aşteptărilor.

Nu pricep bine încă ce se întâmplă, pentru că noi, tinerii sau încă "mucoşii", cum ne-ar zice din cei cu osul copt, mai avem nevoie de Clopotar şi nu de unul.

Venim cu un îndemn: nea Costică şi toţi ceilalţi cărora vi s-a închis gura, nu cheltuiţi prea mult, economisiţi aceste premii, că vine ziua când nu o să mai puteţi, dar o să trebuiască să le întoarceţi înapoi când veţi dori să vorbiţi.
Vine ziua, vine duduind, iar noi suntem încă tineri şi avem nevoie de Clopotar.

Fochistule, încetineşte!

9.21.2012

Marşul Unirii toarnă lumină...

Marşul Unirii din 16 septembrie, încă mult timp, pentru clasa politică, dar şi pentru societate, va fi un punct de referinţă.

De ce avut atât de mulţi adversari, ca să nu le zic opozanţi? Răspunsul este unul singur, care deranjează total - a turnat lumină peste starea socio-politică de la noi, a deconspirat europeniştii falşi, a smuls masca de pe statalişti, care sunt defapt coloana a 5-a a Rusiei, dar cel mai important, a demonstrat că unionismul este o stare de spirit în societatea noastră, este o forţă solidă şi este unicul garant al integrării europene.

Toată lumea a înţeles că fără unionism, integrarea europeană rămâne doar o frază, iar cu aceasta poate fi manipulată societatea oricât de mult, pentru că neaderarea sau pasul pe loc vor fi justificate totdeauna de prezenţa Transnistriei. Deci, unionismul reprezintă integrarea europeană, o stimulează, o construieşte, iar în cazul falsului va substitui-o. În aşa situaţie, argumentul anti-european care va fi vehiculat de acum încolo, va fi Transnistria.

Dacă într-adevăr se doreşte în UE, trebuie să facem ceva cu Transnistria, în aşa fel ca Rusia să înţeleagă că nu va avea în această regiune un alt Königsberg (Kaliningrad). Consider necesar de găsit o formulă de deconectare a Transistriei de la RM şi trecerea acesteia sub protectoratul structurilor internaţionale, cum ar fi ONU, până la timpuri mai bune.

Săptămâna viitoare, Preşedintele Timofti va merge în America la ONU, şi ar fi bine ca această problemă să fie abordată astfel chiar de domnia sa şi anume în acest for. Iar, această abordare ar pune în mişcare şi Ucraina, care se găseşte într-o aşteptare suspectă. Oricum, e bine să ştie şi ei, pământ nu cedează nimeni!

Ce ţine de Marşul Unirii, acesta a anunţat hotărât - curentul unionist va fi prezent în următorul Parlament de la Chişinău!
Vom trăi şi vom vedea...