Se afișează postările cu eticheta Igor Dodon. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Igor Dodon. Afișați toate postările

11.21.2011

Opriţi-vă şi de la început!

Ieşirea lui Dodon - salvator al Alianţei, înţeles mai larg - şi al naţiunii, proaspăt s-a consumat. În postarea precedentă, i-am zis acestei ieşiri - "Deplasarea lui Dodon pe centru stânga" şi nu am greşit cu nimic. A fost o recunoaştere (razvedcă) care trebuia să realizeze două lucruri: (1) să demonstreze că AIE 2 este risipită de facto şi nu-i aptă de ceva serios; (2) că oricine, numai nu Partidul Comuniştilor, va fi vinovat de provocarea alegerilor anticipate (foarte negativ tratate de alegători). Mai mult, trebuia să arate de pe toate ecranele că PCRM, cu riscul de a-şi slăbi rândurile, pentru o cauză aşa mare, s-a jertfit şi a creat condiţii Alianţei să dispună de cele 61 de voturi necesare alegerii Preşedintelui. Aceste două lucruri trebuiau să se întipărească în opinia publică şi în capul fiecărui alegător.


Până la un moment, lui Dodon i-a reuşit frapant, dar numai până la un moment, până când s-a grăbit să se deconspire: (1) s-a grăbit cu candidatura Greceanâi şi dorinţa arzătoare de dispariţie a Alianţei. Să zicem că aceasta, cât şi respingerea lui Marian Lupu ca şi candidat, le-a făcut ca să-şi justifice plecarea de la PCRM. Şi acest procedeu chiar devenise credibil, fiind fortificat şi tirajat de pe ecranele televizoarelor de analiştii politici consacraţi, care defapt sunt doar comentatori politici. Şi (2) declaraţia agresivă că nu-l va susţine pe unionistul Ghimpu nici la o funcţie importantă în stat. Tocmai acest moment a deschis ochii tuturor şi a făcut lumină peste jocul cinic al liderilor politici.


Excluderea lui Ghimpu din schemă înseamnă dispariţia Alianţei, înseamnă modificarea totală a eşichierului politic şi aducerea comuniştilor la guvernare. De data aceasta, argumentul din 2005, că au fost făcute presiuni din afară, nu mai trece. Noi, tinerii, şi în 2009, şi în noiembrie 2010, am votat anticomunismul, adică Alianţa şi nu contează ce partid. Nu au sorţi de izbândă trimiterile la Dirk Schuebel că ar accepta-o pe Grecanâii - nu ne pregătiţi psihologic. Opriţi-vă şi de la început!


Candidatul trebuie să fie al AIE şi din cadrul AIE.
Din afara AIE şi cum îi mai ziceţi voi acolo - apolitic, nu poate fi, că atunci ar trebui să contăm doar pe Preşedintele Curţii Constituţionale, Al. Tănase, care este şi cel mai din afară, şi cel mai apolitic cu actele în regulă.


P.S. Într-una din dezbaterile analiştilor poitici de mai dăunăzi, respectivii se munceau să vadă care ese diferenţa dintre Lupu şi Dodon, care ambii au fost la comunişti şi au plecat de la comunişti. Toţi ştiau răspusul şi tot toţi l-au ocolit: Lupu a plecat de la comunişti şi i-a împins de la guvernare; Dodon a plecat de la comunişti şi îi va aduce la guvernare - în cazul în care vom accepta să fim pe rol de idioţi utili.


Alianţa, aşa cum este ea, are oameni cu capacităţi respective şi are şi formule de înaitare a candidatului (2-3 candidaturi), dar, cel mai important este că PCRM are destui deputaţi dispuşi să voteze candidatura Alianţei, ştiind bine că după nişte alegeri anticipate nu vor mai nimeri în listele de deputaţi. Lăsaţi-l pe Dodon să se consume în coplăcere.

11.05.2011

Dodon în deplasare pe centru-stânga

Analiştii politici, mai cu seamă acei de la Publika TV, se întrec unii pe alţii să intuiască - de ce şi pentru ce a plecat Dodon de la comunişti. Toate scenariile se grupează în jurul problemei alegerii Preşedintelui. Lucru clar şi pentru un "neanalist" politic. Însă, nu este clar cine va fi ales Preşedinte şi ce va urma după alegerea acestuia.


Ar fi raţional să reţinem - Când a plecat Dodon? Cu cine a plecat Dodon? Şi cum s-a despărţit Dodon de mentorul să politic, Voronin? Dacă răspundem la aceste 3 întrebări, putem concluziona că Dodon este trimis în deplasare pe sectorul centru-stânga al eşichierului politic de către părintele său spiritual Voronin, pentru a soluţiona câteva probleme la care acesta nu poate participa personal ca să nu să se discrediteze, probleme pe care Voronin nu le mai poate gestiona, aşa cum soluţionarea lor s-a declanşat înainte ca el (Voronin) să fie cu toate armele pregătite şi anume: Voronin a dorit şi doreşte şi acum alegeri anticipate, dar nu a dorit ca ele să se declanşeze în grabă - chiar acum, sau înainte de a-şi trece în revistă partidul şi de a-l poziţiona corect şi efectiv pe scena politică. Acest lucru ar însemna reformarea PCRM, pentru ce se cere încă puţin timp.


Decât să intre în nişte alegeri anticipate pe care să le piardă (Voronin), mai bine să aştepte un anumit timp, dar trenul a ieşit din gară o dată cu iniţiativa lui Marian Lupu de a declanşa alegerile prezidenţiale. Mişcarea este una foarte inteligentă. Voronin îi dă liber lui Dodon să intre pe terenul prezidenţial şi al vecinilor politici - să participe la alegerea Preşedintelui, care să fie numai nu Filat, să-şi facă imagine de salvator al naţiunii şi ori rămâne acolo, ca după viitoarele alegeri să aducă această construcţie politică într-o alianţă de stânga cu PCRM, pe care Voronin n-a putut să o creeze la timpul său, ori după alegerea Preşedintelui va fi chemat înapoi în partid de grupul reformator lăsat acolo şi se va încerca modernizarea acestuia.


Aşa sau altfel, voronin va avea de câştigat ca un fel de părinte al stângii reformate, iar preşedenţia partidului unic va rămâne în istorie. Aşa deci, Dodon a plecat la timp.


Cu cine a plecat Dodon? Cu două doamne - Zinaida Greacanâi şi Veronica Abramciuc, care nu sunt membre PCRM şi în fond nu lovesc în imaginea unităţii de nezdruncinat a partidului. În acest sens, nici Dodon nu loveşte în unitatea partidului, aşa cum plecarea lui este justificată de o neacceptare al lui în interior şi respingerea programului de reformare a partidului enunţat de acesta. Într-un fel, PCRM-ul simulează un comportament democratic: cine îi acceptă - vine, cine nu - este liber să plece. Deci, nimic distructiv, totul e democratic.


Cum a plecat Dodon? Cu mult regret şi cu multă părere de rău, dar, cu câtă dragoste şi apreciere faţă de mentorul său politic - Voronin. Mai pe scurt - o despărţire de scurtă durată: "mă duc să văd dacă voi reuşi, dacă nu, mă întorc înapoi şi ne continuăm treaba".


Acum Voronin poate să-şi permită acest joc, după ce i-a "lucrat" bine pe cei din dreapta lui politică, cât de elocventă este participarea la ziua de naştere a lui Iurie Roşca, unde i-a "târât" pe cei mai pretenţioşi actori politici şi le-a arătat înălţimea politică la care pot pretinde în faţa societăţii, - televiziunile şi-au făcut treaba. Acest subiect va fi discutat încă mult, rezumând la risiprea credibilităţii fiecăruia în parte.


În concluzie, excursia pe centru-stânga va duce la alegerea Preşedintelui, iar ulterior la reformarea PCRM-ului şi poate chiar a întregii stângi politice. Dreapta şi centru-dreapta, din contra, vor rămâne încă mult timp buimăcite de mahmureala zilei de naştere. Cu ce se va alege Dodon? Cred că se va alege cu o imagine de politician abil, în limitele unei stângi politice dirijate de Moscova. Cu ce ne vom alege noi? Cu o dreaptă politică risipită, necredibilă, cu terfelirea ideii de integrare europeană şi împingerea în subsol a idealului naţional. Până când, acesta ar putea fi un total al speranţelor de la 7 aprilie, 2009.

6.16.2011

Apel la raţiune în ultimul ceas

Ziua de duminică, 19 iunie este ultima şansă a noastră, a tinerilor, cînd mai putem menţine Chişinăul Capitală a Ţării. După felul cum va fi după, - se va judeca despre Noi, despre Ţara noastră. Chişinăul este principala redută în calea comuniştilor, care-i împiedică să întoarcă îndărăt cursul democratic şi european al Ţării, pentru care v-aţi ridicat şi jertfit la 7 aprilie. Slăvesc această zi nespus de mult, dar nu e bine să ne construim istoria numai din „7 aprilii”, - trebuie să creăm, să producem, să ne afirmăm, iar pentru aceasta avem nevoie de timp şi de un Chişinău liber şi democratic.


În cazarme nu se produc valori, oricît de inteligent ai fi. Suntem la un pas de o eventuală prăbuşire. Totul depinde de noi, - ce vom face în această zi?


Diavolul este inteligent, ştiut lucru. Priviţi cu cîtă iscusinţă, cu cîţi actori au vehiculat tovarăşii programe şi platforme sociale care au tulburat minţile alegătorului plin de nevoi şi griji, care, în parte, mai este şi în criză de vîrstă, şi obosit de aşteptări şi care chiar i-a crezut şi riscă acum să insiste în greşeală. Greşesc profund – greşesc amarnic.


Adevărul este că mesajul social şi justiţiar al tovarăşilor trebuie să-l ascundă pe cel politic, care va fi descoperit de dînşii mai încolo, prin fapte şi acţiuni despre care acum nu vorbesc.


Avem nevoie de programe sociale, avem nevoie de reforme. O Doamne, nimeni nu neagă acest fapt, din contra. Dar cît vor fi comuniştii o facţiune de neneglijat, - un lucru trebuie să-l însuşim: votul pentru Chişinău va fi unul politic, indiferent cine-l va întruchipa din echipa pro-europa – Chirtoacă, Buliga...


Astăzi e sortit să ducă această povară plină de speranţe Dorin Chirtoacă, care si el e departe de a fi perfect, dar nu putem să-l punem pe o bancă cu Dodon, cu viclenia, cu minciuna.


Despre perfecţiune, pe care e natural să o dorim, la elitele politice, la cele sociale şi culturale, - vom vorbi după şi va trebui să ne asumăm curajul să vorbim. Dar acum, să ne proiectăm cu toată inteligenţa pe soarta Chişinăului.


Consiliul municipal al Chişinăului, care din start este neproductiv, este comunist. Rămîne Primarul General al Capitalei, care odată venit învingător, va fi şi autoritate şi simbol. E grea povară pentru Chirtoacă, dar acesta îi este destinul.


Ce-ar însemna pentru noi, dar şi pentru toată Ţara, pierderea capitalei?


Aceasta ar însemna, fără doar şi poate, „tiraspolizarea” Chişinăului, comuniştii nu au altă cale să supravieţuiească.


„Tiraspolizarea” Chişinăului ar însemna „transnistrizarea” R. Moldova, - lucru care se va produce peste voinţa noastră, pe cînd totul trebuie să fie invers.


Şi una şi alta ar însemna un zid al plîngerii în calea spre Europa, întoarcerea înapoi şi înmormîntarea speranţelor.


Şi toate acestea ar putea să se întîmple, nu din cauza că comuniştii ar fi mai convingători sau mai efectivi social, dar cel mai probabil din cauza că sunt mai organizaţi. Aceasta ar putea să se întîmple din cauza indiferenţei noastre, a leneviei intelectuale, care nu dă greutate fenomenului politic ce ne domină, decît în momentul cînd ajunge cuţitul la os. Şi atunci toţi sunt vinovaţi sau respectiv, toţi sunt drepţi. Nu dea Domnul!


De cîte generaţii de jertfă mai are nevoie acest Neam ca să se aşeze? 20 de ani au fost puţini? Să-i mergem oare toţi cei 40 biblici? Dumnezeu va veni către Noi cu o măsură mai mică, dar şi noi trebuie să punem osul.


Dragi, prieteni, am ieşit din sesiunea de vară, ne bucurăm mai mult sau mai puţin de succesele obţinute, suntem în faţa caniculei cu planuri şi vise. Dar, vă rog, vă îndemn nu plecaţi din Chişinău, la munte, la mare, la rude, la ţară, se rabdă. Reţineţi-vă la facultăţi – să fiţi prezenţi ca la datorie!


Aceste alegeri vor fi ale noastre, ale tinerilor şi, în aceste puţine zile, să muncim pentru ele, să asigurăm ieşirea la vot, partea slabă  a noastră. Nu zăboviţi să contactaţi toţi prietenii, colegii, rudele şi apropiaţii, treceţi cu ochiul peste carnetul cu telefoane – o să descoperiţi posibilităţi şi posibilităţi. Vă asigur că o să fiţi întîmpinaţi cu înţelegere cînd veţi păşi pragul casei sau veţi intra în curte şi veţi vorbi cu toată sinceritatea tinerească alegătorului, care a înţeles că este minciunit cu atîtea promisiuni vărgate şi care are nevoie doar de un îndemn sincer, să nu-şi lipsească copiii de viitor, să nu lovească în demnitatea noastră printr-o înrăire de moment.


Fac acest îndemn şi din postura de deputat în Parlamentul Tinerilor al R. Moldova, de unde v-am promis că vă voi promova şi prezenta interesele, că o să fac un pas înainte acolo unde o să aveţi nevoie de ajutor. Dar ce interese aş putea să vă apăr într-un Chişinău comunist? Nici unul – ne vom lamenta împreună, ne vom declara jertfă şi ne vom consuma în zadar aceşti ani frumoşi. Această „perspectivă” nu mă ademeneşte, îmi este contraindicată. Să îndrăznim şi vom izbuti. Acum!


Fac acest apel la raţiunea de a fi în ultimul ceas, nu mai este loc pentru emoţii şi nu este loc nici pentru „fie ce-o fi”. Consecinţele se anunţă a fi sumbre de tot,dacă, Doamne fereşte, nu vom reuşi.


Fixaţi-vă bine scopul: „Duminică, 19 iunie,  orele 21:00, Dorin Chirtoacă – Primar General de Chişinău!”


Aşa să ne ajute Dumnezeu!


Radu Vodă

6.08.2011

Două zile de vară – trăite cît o speranţă de mare

Pîn’ la nefericitul de 5 iunie, 2011, nu am avut îndoieli nici pentru o clipă, că Dorin Chirtoacă va deveni primar general al Capitalei din primul tur. Şi această atmosferă se consolidase, mai ales după ce Vlad Filat l-a retras din campanie pe Victor Bodiu în favoarea candidatului mai cotat – Dorin Chirtoacă, lucru care nu este deloc uşor de făcut la nivelul unui partid politic. După această mişcare, îşi aveau justificarea morală, şi politică, şi partinică să rămînă pe cîmpul de luptă centru-drapta, doar două figuri: Dorin Chirtoacă, fiindcă este Dorin Chirtoacă şi Valentina Buliga, care a venit să anunţe, mai degrabă, o alternativă social-politică pentru alegătorul vrăjit de ameţeala comunistă şi ruperea lui de la coloana a cincea. Pînă la acel moment, se vorbea mult şi despre mulţi, după – mult şi despre doi, dacă-l lăsăm într-o parte pe Dodon, căci puţin ce se putea de schimbat în grădina „roşiilor”. Ceilalţi candidaţi erau pe rol de figuranţi sau făceau slujbe bine plătite la „împăratul roşu”. Ei nu aveau nevoie de multe procente, căci erau mulţi şi era important să sonorizeze mesajul descurajant. Şi totuşi, aceşti „nesemnificativi” nu trebuie daţi uitării, trebuie daţi pe mîna Ministerului Justiţiei. Demult Ministerul Justiţiei trebuia să facă ordine în ţarcul acestor juvine politice. Cred că pentru partiduţele acestea, care nu au acumulat voturi nici cît necesarul de părtaşi pentru înregistrare, MJ trebuie să aplice soluţia reînregistrării. Dar aceasta mai încolo...


De ce trebuia susţinut masiv Dorin Chirtoacă? În primul rînd, dacă Dorin Chirtoacă nu lua capitala în 2007, atunci, cred eu, nu se ştie ce soartă ar fi avut partidele de azi, mai mari sau mai mici; în al doilea rînd, fiindcă Dorin Chirtoacă a făcut maximum posibil într-o situaţie de blocaj total şi-n al treilea rînd, fiindcă în Chişinău nu se experimentează programe şi platforme mai sociale, mai liberale sau mai democrat-liberale, în Chişinău se dă lupta dintre comunism şi pro-europa şi pînă cînd cursul pro-european nu va fi asigurat fără rezerve, votul trebuie să rămînă unul politic. Nu trebuie să ne îmbătam cu apă rece. Pînă la moment, nu este altă figură care să consolideze acest vot, decît Dorin Chirtoacă. Să nu fie cu supărare unor partide, dar s-o recunoască în momentele de sinceritate.


Deci, ghidat de acestea, Duminică de dimineaţă, unul dintre primii, am păşit pragul secţiei de votare din vecinătate, unde l-am votat pe candidatul Chirtoacă, convins că aşa vor proceda cei mai mulţi. Iar exit-poll-ul de la 22:00, în genere m-a înaripat şi m-a făcut să cred că Chişinăueanul politizat, mai mult sau mai puţin, a înţeles, în cele din urmă, ce înseamnă votul util. Aici îi las într-o parte pe „idioţii utili”, care sînt sateliţi permanenţi ai exerciţiului electoral în Moldova. Despre aceştia trebuie de vorbit tare şi mult mai încolo, cu analize profunde şi argumentate, ca să dispară cu desăvîrşire de pe scena politică pînă la alegerile parlamentare.


Dar cele mai grele clipe aveam să le trăiesc pe 6 şi 7 iunie, cînd exit-poll-ul cbs axei a fost dat peste cap, iar Unimedia ne furniza informaţii cu ţîrîita, ca să nu ne traumeze, cred că. Aceste două zile trăite, în maximă încordare, că iată, iată vom pierde Chişinăul, adică îl vom da în mîna comuniştilor chiar din primul tur, au fost pentru mine nu numai o trăire profundă, dar şi o radiografiere a alegătorului mascat, care şi el construit din emoţii, se bucura de scăderea continuă a procentajului lui Chirtoacă. Am rămas frapat că unii dintre aceştia, care-mi sunt colegi, mă susţineau în opţiunea mea pro-Chirtoacă, iar cînd se prezentau rezultatele şi-au scăpat şi ei emoţiile de sub control, am văzut cît de fals este alegătorul nostru, aşa tinerel cum este, cu aşa alegător, cbs-ului trebuie să-i dăm dreptate. Drept că, cam des greşeşte.


Acum ne întrebăm, vom reuşi să-l promovăm pe Dorin Chirtoacă primar din turul doi, mai ales că fanii lui, ieşiţi la această dată din sesiune vor fi plecaţi pe-aiurea. Iată acum partidele politice ale Alianţei vor trebui să-şi spele ruşinea şi să lucreze la metru pătrat. Dîndu-ne bine seama, după ce comuniştii au luat majoritatea în consiliu, că primarul, în caz de victorie a Alianţei va fi, mai curînd, un simbol, ar trebui să ne mulţumim şi cu aceasta, dacă nu suntem capabili de mai mult. De ce nu suntem capabili? Poate vom reuşi să descifrăm pînă la alegerile parlamentare. Este foarte necesar ca rînza şi intelectul să fie puse-n echilibru.


Aşa cum, Chişinăul, în linii mari, este pierdut, Alianţa trebuie să-şi asume această înfrîngere şi pălită de sinceritate în scurte momente, să ne spună dacă nu am greşit cu susţinerea din 7 aprilie, 2009. În orice caz, Alianţei i s-a mai dat două săptămîni pentru a-şi acoperi măcar cu o victorie simbolică justificările. Ne dăm bine seama că nu se va rezista pînă la 19 iunie, dar se va încerca chiar de acum să se caute vinovatul. Vinovatul este AIE 2, şi nu-l mai căutaţi. Despre vinoveţi, cu text deschis, cred că este cel mai indicat să vorbească societatea civilă. Cred că este absolut necesar ca pe parcursul acestor două săptămîni, Forumul Civic „Pro Europa” să se convoace (dacă nu s-a produs ceva şi pe-acolo). Consider că este absolut necesar convocarea unei adunări a alegătorilor pro-Chirtoacă, care va sensibiliza alegătorul nostru şi-l va chema la urne să-şi minimalizeze indiferenţa – egală cu crima. Alegerea lui Dorin Chirtoacă pe 19 iunie, 2011, ne-ar mai lăsa speranţe că ne putem smulge din prizonieratul greşelilor.


Victoria lui Dorin Chirtoacă de la 19 iunie devine o chestiune de onoare şi de loc una de inteligenţă.


Radu Vodă

5.30.2011

Coloana a 5-a – impertinenţă şi democraţie

Marşul simpatizanţilor PCRM, care, duminică cu mîndrie, cîntau „vîhadila na bereg katiuşa”, i-a revoltat pe mulţi oameni de rînd, absolut neangajaţi politic. Ieri, 29 mai, mii de simpatizanţi ai PCRM au mărşăluit prin centrul Chişinăului şi au scandat lozinci şi vechi, - de pe vremea lui tătuca Stalin, şi mai noi, - de pe vremea lui tătuca Voronin. Coloana a cincea, în toată splendoarea ei, a ieşit din ascunziş, aşa cum face în ultima vreme, şi l-a acoperit cu lauri pe eternul lor "tătucă", care a avut grijă mereu de aceasta, ca nu cumva, moldoveanul brusc devenit „asupritor”, adică moldoveanul dumerit, să îndrăznească să-i încalce "drepturile".


Nu-i nimic nou, e ştiut că PCRM-ul a fost din totdeauna expresia politică a coloanei a 5-a în Moldova, - brutală şi vicleană, şi acum îşi pierde nu doar credibilitatea, dar baza socială, - aceasta-i marea durere, şi nu mai merg speculaţiile cu pensiile şi unsu’ ochilor cu suta de grame, orezu’, macaroanele etc. Cert e că coloana a 5-a se simte în pericol, în primul rînd, pentru că îmbătrîneşte, şi nu se simte sigură de sine, chiar şi cu încercarile de a se reinventa ca "moldoveni" care iubesc Moldova (cea a lui Dodon), în al doilea rînd, pentru că PCRM-ul, care o apăra pîn’ acum de „ieşirile antidemocratice” ale moldovenilor „asupritori”, în curînd se va vedea nevoit să se retragă din viaţa politică şi  aceasta o simte cu pielea-şi muscălească.


Să-i lăsăm să se zbată în falsa credinţă că au dreptate, că nu mult le-a rămas pînă la 5 iunie, -  a început numărătoarea inversă. Pîn’ la urmă e dreptul lor democratic să mărşăluiască şi să scandeze, indiferent de cîtă „dreptate” au aceştea, căci dacă nu le-am permite, „dreptatea” şi „credinţa” lor vor părea a fi sincere, pretinzînd a fi nu numai drepte ci şi adevărate,  şi se vor dori acoperite de martiraj.


Să-i lăsăm să se simtă bine pe post de „masovcă”, posibil mulţi din ei îşi vor da seama...


Radu Vodă

5.17.2011

Schimbarea la faţă a colanei a 5-a (făţărnicie şi multe feţe)

Nu, ăsta nu-i un eventual fals, pare a fi gîndit ceva serios, pentru că, dacă ar fi fost un fals, cred că pe Igor Cucer (omu' care încearcă reeditarea comunismului în RM, tot acela dar altfel ambalat) l-ar fi chemat cumva – Vladimir Boronin, Vladimir Cioronin, sau ceva cu "oronin", cum se practică o schimonosire de nume cînd e o glumă de prost gust, dar îl cheamă Igor Cucer, un nume mai pămîntesc, mai de aici, care nu zgîrîie urechea. Igor Cucer se dovedeşte, din cele rostite, să fie un comunist original, şi nu un fals al campaniei electorale, pare să se vrea de durată.


Deci, astăzi am fost martori la "reeditarea" comunismului, dar, eu prefer să-i spun "schimbarea la faţă" a coloanei a 5-a, atît de impertinentă în ultima vreme, care ne impune tot felul de lenţi, tricouri cu eu iubesc Moldova, cîntece în limba rusă dedicate Moldovei, impertinenţă care a întrecut orice limită; s-a ajuns pînă şi la schimonosirea imaginii lui Ştefan cel Mare, sonorizată ca Ştefan Velikii. În fine, azi coloana a 5-a a hotărît să ne încerce cu ceva nou - Partidul Comunist al Moldovei, un fel de răsculaţi împotriva nedreptăţii sociale semănate de foştii lor tovarăşi. Stau şi mă gîndesc, oare se simt într-atît de certaţi comuniştii, încît să aibă nevoie de două partide? Poate da, dar se pare că se merge pe o linie nouă, - noii comunişti vor să recîştige încrederea populaţiei, care s-a dezmeticit şi nici nu pleacă, şi nici deacord nu-i. Această parte de populaţie (alegători) nu trebuie să plece departe, că s-au terminat (PCRM). Aceştia au înţeles că PCRM-ul cel „vechi”, al unui „om”, cum s-a practicat la ei întotdeauna, nu mai inspiră „stabilitatea şi vigurozitatea” de cîndva, şi iată PCM-ul vine să salveze situaţia. Fie aşa sau altfel, comuniştii tot comunişti rămîn, tot expresie a coloanei a 5-a, indiferent de înfăţişare. Plus minus un "R", care-i diferenţa?


A fost un timp, cînd comuniştii fluturau cu ideea europeană, şi parcă erau credibili, şi multă lume bună aşteapta chiar să-şi schimbe numele în socialişti şi programul în social-democrat, era gata să le ierte trecutul negru. Dar a fost destul, să-i zgîrîie puţin, să cadă cortina – ca tot această lume bună să-i vadă neschimbaţi şi minciunoşi diavoleşte. Faţada socialistă vehiculată cu prudenţă de ideologi versaţi nu mai salva, - trebuia de mers deschis, dar în mai multe echipe. Ceea ce fac acum. Nu-i rău de trecut şi pe la partidele „de buzunar” ca să vedeţi că pe acolo tot urechiuşe comuniste se văd.


Da a fost un timp… Acum nu mai este…


Acum se subţiază electoratul PCRM – „mission possible" pentru PD, dar, - aşa cum vrea PD-ul? Gîndesc că pentru PD, care cu ceva vreme în urmă, era singurul "subţiator", acum treaba devine mai simplă, cu două partide comuniste... Interesant, va mai urma vre-un partid comunist? Posibil, promovarea exagerată a imaginii de „om pragmatic” a lui Dodon, dă de gîndit... Timpul ne va "lumina"... PD-ul are cîmp larg să acţioneze şi să reuşească, dar să se promoveze sincer. Nimeni nu-l va încurca, dar să fie sincer.


Dacă se va proceda sincer, PCRM-ul se va subţia pînă la coloana a 5-a în stare pură.


Minciuna nu mai merge!


Radu Vodă