Se afișează postările cu eticheta alegeri anticipate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alegeri anticipate. Afișați toate postările

1.12.2012

Oazu Nantoi - un mic Václav Havel pentru R. Moldova


Pentru R. Moldova, după 3 ani de dezmăţ electoral, de batjocorire a celei mai înalte funcţii în stat - Preşedenţia, de umilire a alegătorului, care şi-a asumat un 7 aprilie tragic, dar şi după degradarea partidelor politice la condiţia de grupuri de interes, - salvarea continuităţii reformelor, aşa cum sunt ele - parţiale, cu jumătăţi şi cu stopuri, poate veni numai de la o persoană din cadrul societăţii civile la funcţia de Preşedinte şi nicidecum de la partidele din cercul guvernamental. Reprezentantul oricărui din aceste partide nu mai este credibil după târâşeniile de până acum.

Această persoană, ca să repare cât de cât greşelile comise de la 2009 până astăzi, trebuie să fie de o înaltă cultură politică, un vizionar politic, fără poliţe neplătite partidelor, să fie foarte echilibrat şi de o ţinută morală impecabilă. Clasa politică actuală are nevoie ca niciodată de o referinţă morală, care trebuie să fie chiar Preşedintele.

Am ascultat ieri cu multă atenţie declaraţia lui Oazu Nantoi în conferinţa de presă în cadrul căreia s-a autoînaintat la funcţia de Preşedinte, un act de curaj din partea dânsului şi de dejucare a scenariilor ascunse de provocatorii alegerilor anticipate.

Sunt mult prea tânăr ca să-l cunosc personal pe Oazu Nantoi, dar, cele rostite de dânsul în declaraţia făcută, nu-mi dau nici un motiv să nu-l cred că este aşa şi nu este certat cu morala.

Mai mult, nu am nici un motiv să nu-l cred pe tatăl meu, Dumitru Osipov, care a fost în rândurile Mişcării de Renaştere Naţională chiar de la început, unde se găsea şi Oazu Nantoi, care a făcut aspirantura la Academia de Ştiinţe într-aceeaşi echipă cu Oazu Nantoi, care a lucrat mulţi ani la Academie cu dânsul şi care îl cunoaşte ca inteligenţă şi ca morală.

Dânsul crede că "R. Moldova poate fi scoasă din mocirla de acum de un Václav Havel din părţile noastre". Din cei numiţi până acum, sau împinşi de partizani nedeclaraţi, - acest rol ar putea să-i revină mai reuşit ca altora lui Oazu Nantoi.

În primul şi primul rând, oricare altul, numai nu Oazu Nantoi, nu este în stare să facă faţă problemelor diferendului transnistrean, în jurul căruia se va roti încă mult timp politica moldovenească.

În al doilea rând, nu este şantajabil şi vine din lumea societăţii civile, care este net superioară, din punct de vedere moral, partidelor politice.

Şi nu în ultimul rând, este foarte inteligent, deştept şi diplomat - un bun negociator.

La această oră de dimineaţă, a ultimei zile de înaintare a candidaţilor, opinia publică cunoaşte doi candidaţi: Oazu Nantoi şi Leonid Talmaci, primul trecător, al doilea împins.

Până la sfârşitul zilei de astăzi pot apărea şi alte candidaturi, dar, acelea vor fi chiar rodul unor jocuri politice, unor scenarii lipsite de sinceritate, vor fi rodul unui târg dezgustător.

Nevotarea lui Oazu Nantoi pe 15 ianuarie sau mai apoi înseamnă alegeri anticipate, adică pedepsirea întregii clase politice. Cu toate criticile aduse societăţii civile la Fabrika din 10 ianuarie, ea va fi prezentă şi participantă la această pedepsire.

Aşa deci, Oazu Nantoi şi Leonid Talmaci. Cum nu l-ai "bate" pe Talmaci, din el Havel n' o să faci!

11.21.2011

Opriţi-vă şi de la început!

Ieşirea lui Dodon - salvator al Alianţei, înţeles mai larg - şi al naţiunii, proaspăt s-a consumat. În postarea precedentă, i-am zis acestei ieşiri - "Deplasarea lui Dodon pe centru stânga" şi nu am greşit cu nimic. A fost o recunoaştere (razvedcă) care trebuia să realizeze două lucruri: (1) să demonstreze că AIE 2 este risipită de facto şi nu-i aptă de ceva serios; (2) că oricine, numai nu Partidul Comuniştilor, va fi vinovat de provocarea alegerilor anticipate (foarte negativ tratate de alegători). Mai mult, trebuia să arate de pe toate ecranele că PCRM, cu riscul de a-şi slăbi rândurile, pentru o cauză aşa mare, s-a jertfit şi a creat condiţii Alianţei să dispună de cele 61 de voturi necesare alegerii Preşedintelui. Aceste două lucruri trebuiau să se întipărească în opinia publică şi în capul fiecărui alegător.


Până la un moment, lui Dodon i-a reuşit frapant, dar numai până la un moment, până când s-a grăbit să se deconspire: (1) s-a grăbit cu candidatura Greceanâi şi dorinţa arzătoare de dispariţie a Alianţei. Să zicem că aceasta, cât şi respingerea lui Marian Lupu ca şi candidat, le-a făcut ca să-şi justifice plecarea de la PCRM. Şi acest procedeu chiar devenise credibil, fiind fortificat şi tirajat de pe ecranele televizoarelor de analiştii politici consacraţi, care defapt sunt doar comentatori politici. Şi (2) declaraţia agresivă că nu-l va susţine pe unionistul Ghimpu nici la o funcţie importantă în stat. Tocmai acest moment a deschis ochii tuturor şi a făcut lumină peste jocul cinic al liderilor politici.


Excluderea lui Ghimpu din schemă înseamnă dispariţia Alianţei, înseamnă modificarea totală a eşichierului politic şi aducerea comuniştilor la guvernare. De data aceasta, argumentul din 2005, că au fost făcute presiuni din afară, nu mai trece. Noi, tinerii, şi în 2009, şi în noiembrie 2010, am votat anticomunismul, adică Alianţa şi nu contează ce partid. Nu au sorţi de izbândă trimiterile la Dirk Schuebel că ar accepta-o pe Grecanâii - nu ne pregătiţi psihologic. Opriţi-vă şi de la început!


Candidatul trebuie să fie al AIE şi din cadrul AIE.
Din afara AIE şi cum îi mai ziceţi voi acolo - apolitic, nu poate fi, că atunci ar trebui să contăm doar pe Preşedintele Curţii Constituţionale, Al. Tănase, care este şi cel mai din afară, şi cel mai apolitic cu actele în regulă.


P.S. Într-una din dezbaterile analiştilor poitici de mai dăunăzi, respectivii se munceau să vadă care ese diferenţa dintre Lupu şi Dodon, care ambii au fost la comunişti şi au plecat de la comunişti. Toţi ştiau răspusul şi tot toţi l-au ocolit: Lupu a plecat de la comunişti şi i-a împins de la guvernare; Dodon a plecat de la comunişti şi îi va aduce la guvernare - în cazul în care vom accepta să fim pe rol de idioţi utili.


Alianţa, aşa cum este ea, are oameni cu capacităţi respective şi are şi formule de înaitare a candidatului (2-3 candidaturi), dar, cel mai important este că PCRM are destui deputaţi dispuşi să voteze candidatura Alianţei, ştiind bine că după nişte alegeri anticipate nu vor mai nimeri în listele de deputaţi. Lăsaţi-l pe Dodon să se consume în coplăcere.

10.30.2011

Ieşirea din întuneric (2)

În articolul de data trecută am enunţat un fapt, care în ultimul timp a devenit opinie, l-am formulat succint, ca să se reţină în memoria cititorului: "Joi-ul din 20 octombrie vine să anunţe că ieşirea din întuneric se amână sau…". Lucru care s-a adeverit. Mai mult, nici vineri-ul din 28 octombrie nu a declanşat ieşirea din întuneric, din contra, a lăsat să înţelegem că aceasta nu va avea loc degrabă. Dar, şi "orbecăitul" prin întuneric trebuie să aibă un final. Şi cât de mult nu mi-am dorit, ba din contra, am luptat ca să nu fie aşa, - către marele nostru regret, ieşirea din întuneric se va realiza sub forma unor alegeri anticipate.


Orice s-ar spune, nici alegerea Preşedintelui, dacă va avea loc, nici demiterea Procurorului General, nici alte demiteri sau resetări nu pot readuce starea lucrurilor la condiţiile suportului şi credibilităţii AIE de acum doi ani. Dacă până nu demult, AIE "umbla" în căutarea a două voturi, care în alegeri nu i le-a dat alegătorul, şi pe care putea uşor să le obţină de la comunişti, dacă sensibiliza responsabil societatea, nu prin "comerţii" şi "afaceri", ci printr-un grad înalt de sinceritate în faţa societăţii şi asumarea devotamentului faţă de programul de guvernare (sau programele partidelor care au venit la guvernare), - acum lucrurile s-au inversat. Pe rol de receptori de voturi s-au plasat comuniştii şi nu este exclus ca partidele de la guvernare să le ofere comuniştilor voturile necesare. Nu vreau să mă dau în detalii - care şi cât a contribuit la crearea acestei situaţii, dar revenirea comuniştilor la guvernare este aproape reală.


Este foarte important pentru procesul politic, care are a se realiza, să urmărim şi să fixăm cu atenţie: cine a fost iniţiatorul distrugerii AIE 2? Noi înţelegem că vina este a tuturor, dar, iniţiativa este a unuia.


În acest segment istoric de 20 de ani de independenţă, societatea a trăit experienţe crestomatice, care trebuie să fie de învăţătură când în urma unor jocuri politice, alegătorii anti-comunişti - cei mai "înveteraţi", unionişti, pro-români, defapt, au votat comuniştii. Dar, atunci era altă cultură politică şi stare de spirit. Astăzi, nu cred, dar nu-mi pot permite deloc să cred, că alegătorul alianţei din 28 noiembrie, 2010, nu a votat alianţa, dar a votat comuniştii. O aşa eventualitate a lucrurilor ar însemna o resetare totală a clasei politice actuale.


Oricum, societatea civilă nu mai poate influenţa mersul lucrurilor aşa cum ne-am gândit, când se va produce căderea - vom trăi şi vom vedea. Dar, până atunci, societatea civilă trebuie să se pregătească în cel mai serios mod pentru alegeri anticipate. În acestă pregătire şi orientare a societăţii, trebuie să ţină cont că astăzi noi nu avem partide doctrinare în Ţară, înafară de PCRM. Celelalte partide nu sunt partide politice, sunt proiecte politice, dar, proiectele politice, foarte des, riscă să fie subiective şi să aibă un câmp restrâns de acţiune.


În articolul precedent, m-am expus şi cred în continuare că Parlamentul nostru s-a nimerit a fi paralizat din lipsa unui partid de orientare naţională - atât de necesar, mai ales acum, când suntem bântuiţi de criza identitară. În Parlament nu există o entitate care din timp în timp să amintească ce Ţară guvernează. În Parlament, nu există o entitate politică care să spună că integrarea europeană ruptă de integrarea intra-română este o frază sub care poate guverna orice partid politic. Drept exemplu - guvernarea comunistă de 8 ani, 2001-2009.


Astfel, a venit timpul ca societatea civilă să se transforme într-un "sanitar" politic şi să lase cale deschisă doar pentru acei care respiră împreună cu acest popor, dar, până atunci, să nu ne scape joi-urile şi vineri-le parlamentare, ca să nu cădem în greşeală. E regretabil că lovim cu picioarele murdare în şansele care ni le arată istoria.
E regretabil...