1.12.2012
Oazu Nantoi - un mic Václav Havel pentru R. Moldova
11.21.2011
Opriţi-vă şi de la început!
Ieşirea lui Dodon - salvator al Alianţei, înţeles mai larg - şi al naţiunii, proaspăt s-a consumat. În postarea precedentă, i-am zis acestei ieşiri - "Deplasarea lui Dodon pe centru stânga" şi nu am greşit cu nimic. A fost o recunoaştere (razvedcă) care trebuia să realizeze două lucruri: (1) să demonstreze că AIE 2 este risipită de facto şi nu-i aptă de ceva serios; (2) că oricine, numai nu Partidul Comuniştilor, va fi vinovat de provocarea alegerilor anticipate (foarte negativ tratate de alegători). Mai mult, trebuia să arate de pe toate ecranele că PCRM, cu riscul de a-şi slăbi rândurile, pentru o cauză aşa mare, s-a jertfit şi a creat condiţii Alianţei să dispună de cele 61 de voturi necesare alegerii Preşedintelui. Aceste două lucruri trebuiau să se întipărească în opinia publică şi în capul fiecărui alegător.
Până la un moment, lui Dodon i-a reuşit frapant, dar numai până la un moment, până când s-a grăbit să se deconspire: (1) s-a grăbit cu candidatura Greceanâi şi dorinţa arzătoare de dispariţie a Alianţei. Să zicem că aceasta, cât şi respingerea lui Marian Lupu ca şi candidat, le-a făcut ca să-şi justifice plecarea de la PCRM. Şi acest procedeu chiar devenise credibil, fiind fortificat şi tirajat de pe ecranele televizoarelor de analiştii politici consacraţi, care defapt sunt doar comentatori politici. Şi (2) declaraţia agresivă că nu-l va susţine pe unionistul Ghimpu nici la o funcţie importantă în stat. Tocmai acest moment a deschis ochii tuturor şi a făcut lumină peste jocul cinic al liderilor politici.
Excluderea lui Ghimpu din schemă înseamnă dispariţia Alianţei, înseamnă modificarea totală a eşichierului politic şi aducerea comuniştilor la guvernare. De data aceasta, argumentul din 2005, că au fost făcute presiuni din afară, nu mai trece. Noi, tinerii, şi în 2009, şi în noiembrie 2010, am votat anticomunismul, adică Alianţa şi nu contează ce partid. Nu au sorţi de izbândă trimiterile la Dirk Schuebel că ar accepta-o pe Grecanâii - nu ne pregătiţi psihologic. Opriţi-vă şi de la început!
Candidatul trebuie să fie al AIE şi din cadrul AIE.
Din afara AIE şi cum îi mai ziceţi voi acolo - apolitic, nu poate fi, că atunci ar trebui să contăm doar pe Preşedintele Curţii Constituţionale, Al. Tănase, care este şi cel mai din afară, şi cel mai apolitic cu actele în regulă.
P.S. Într-una din dezbaterile analiştilor poitici de mai dăunăzi, respectivii se munceau să vadă care ese diferenţa dintre Lupu şi Dodon, care ambii au fost la comunişti şi au plecat de la comunişti. Toţi ştiau răspusul şi tot toţi l-au ocolit: Lupu a plecat de la comunişti şi i-a împins de la guvernare; Dodon a plecat de la comunişti şi îi va aduce la guvernare - în cazul în care vom accepta să fim pe rol de idioţi utili.
Alianţa, aşa cum este ea, are oameni cu capacităţi respective şi are şi formule de înaitare a candidatului (2-3 candidaturi), dar, cel mai important este că PCRM are destui deputaţi dispuşi să voteze candidatura Alianţei, ştiind bine că după nişte alegeri anticipate nu vor mai nimeri în listele de deputaţi. Lăsaţi-l pe Dodon să se consume în coplăcere.
10.30.2011
Ieşirea din întuneric (2)
În articolul de data trecută am enunţat un fapt, care în ultimul timp a devenit opinie, l-am formulat succint, ca să se reţină în memoria cititorului: "Joi-ul din 20 octombrie vine să anunţe că ieşirea din întuneric se amână sau…". Lucru care s-a adeverit. Mai mult, nici vineri-ul din 28 octombrie nu a declanşat ieşirea din întuneric, din contra, a lăsat să înţelegem că aceasta nu va avea loc degrabă. Dar, şi "orbecăitul" prin întuneric trebuie să aibă un final. Şi cât de mult nu mi-am dorit, ba din contra, am luptat ca să nu fie aşa, - către marele nostru regret, ieşirea din întuneric se va realiza sub forma unor alegeri anticipate.
Orice s-ar spune, nici alegerea Preşedintelui, dacă va avea loc, nici demiterea Procurorului General, nici alte demiteri sau resetări nu pot readuce starea lucrurilor la condiţiile suportului şi credibilităţii AIE de acum doi ani. Dacă până nu demult, AIE "umbla" în căutarea a două voturi, care în alegeri nu i le-a dat alegătorul, şi pe care putea uşor să le obţină de la comunişti, dacă sensibiliza responsabil societatea, nu prin "comerţii" şi "afaceri", ci printr-un grad înalt de sinceritate în faţa societăţii şi asumarea devotamentului faţă de programul de guvernare (sau programele partidelor care au venit la guvernare), - acum lucrurile s-au inversat. Pe rol de receptori de voturi s-au plasat comuniştii şi nu este exclus ca partidele de la guvernare să le ofere comuniştilor voturile necesare. Nu vreau să mă dau în detalii - care şi cât a contribuit la crearea acestei situaţii, dar revenirea comuniştilor la guvernare este aproape reală.
Este foarte important pentru procesul politic, care are a se realiza, să urmărim şi să fixăm cu atenţie: cine a fost iniţiatorul distrugerii AIE 2? Noi înţelegem că vina este a tuturor, dar, iniţiativa este a unuia.
În acest segment istoric de 20 de ani de independenţă, societatea a trăit experienţe crestomatice, care trebuie să fie de învăţătură când în urma unor jocuri politice, alegătorii anti-comunişti - cei mai "înveteraţi", unionişti, pro-români, defapt, au votat comuniştii. Dar, atunci era altă cultură politică şi stare de spirit. Astăzi, nu cred, dar nu-mi pot permite deloc să cred, că alegătorul alianţei din 28 noiembrie, 2010, nu a votat alianţa, dar a votat comuniştii. O aşa eventualitate a lucrurilor ar însemna o resetare totală a clasei politice actuale.
Oricum, societatea civilă nu mai poate influenţa mersul lucrurilor aşa cum ne-am gândit, când se va produce căderea - vom trăi şi vom vedea. Dar, până atunci, societatea civilă trebuie să se pregătească în cel mai serios mod pentru alegeri anticipate. În acestă pregătire şi orientare a societăţii, trebuie să ţină cont că astăzi noi nu avem partide doctrinare în Ţară, înafară de PCRM. Celelalte partide nu sunt partide politice, sunt proiecte politice, dar, proiectele politice, foarte des, riscă să fie subiective şi să aibă un câmp restrâns de acţiune.
În articolul precedent, m-am expus şi cred în continuare că Parlamentul nostru s-a nimerit a fi paralizat din lipsa unui partid de orientare naţională - atât de necesar, mai ales acum, când suntem bântuiţi de criza identitară. În Parlament nu există o entitate care din timp în timp să amintească ce Ţară guvernează. În Parlament, nu există o entitate politică care să spună că integrarea europeană ruptă de integrarea intra-română este o frază sub care poate guverna orice partid politic. Drept exemplu - guvernarea comunistă de 8 ani, 2001-2009.
Astfel, a venit timpul ca societatea civilă să se transforme într-un "sanitar" politic şi să lase cale deschisă doar pentru acei care respiră împreună cu acest popor, dar, până atunci, să nu ne scape joi-urile şi vineri-le parlamentare, ca să nu cădem în greşeală. E regretabil că lovim cu picioarele murdare în şansele care ni le arată istoria.
E regretabil...