Se afișează postările cu eticheta Societatea Civilă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Societatea Civilă. Afișați toate postările

10.30.2011

Ieşirea din întuneric (2)

În articolul de data trecută am enunţat un fapt, care în ultimul timp a devenit opinie, l-am formulat succint, ca să se reţină în memoria cititorului: "Joi-ul din 20 octombrie vine să anunţe că ieşirea din întuneric se amână sau…". Lucru care s-a adeverit. Mai mult, nici vineri-ul din 28 octombrie nu a declanşat ieşirea din întuneric, din contra, a lăsat să înţelegem că aceasta nu va avea loc degrabă. Dar, şi "orbecăitul" prin întuneric trebuie să aibă un final. Şi cât de mult nu mi-am dorit, ba din contra, am luptat ca să nu fie aşa, - către marele nostru regret, ieşirea din întuneric se va realiza sub forma unor alegeri anticipate.


Orice s-ar spune, nici alegerea Preşedintelui, dacă va avea loc, nici demiterea Procurorului General, nici alte demiteri sau resetări nu pot readuce starea lucrurilor la condiţiile suportului şi credibilităţii AIE de acum doi ani. Dacă până nu demult, AIE "umbla" în căutarea a două voturi, care în alegeri nu i le-a dat alegătorul, şi pe care putea uşor să le obţină de la comunişti, dacă sensibiliza responsabil societatea, nu prin "comerţii" şi "afaceri", ci printr-un grad înalt de sinceritate în faţa societăţii şi asumarea devotamentului faţă de programul de guvernare (sau programele partidelor care au venit la guvernare), - acum lucrurile s-au inversat. Pe rol de receptori de voturi s-au plasat comuniştii şi nu este exclus ca partidele de la guvernare să le ofere comuniştilor voturile necesare. Nu vreau să mă dau în detalii - care şi cât a contribuit la crearea acestei situaţii, dar revenirea comuniştilor la guvernare este aproape reală.


Este foarte important pentru procesul politic, care are a se realiza, să urmărim şi să fixăm cu atenţie: cine a fost iniţiatorul distrugerii AIE 2? Noi înţelegem că vina este a tuturor, dar, iniţiativa este a unuia.


În acest segment istoric de 20 de ani de independenţă, societatea a trăit experienţe crestomatice, care trebuie să fie de învăţătură când în urma unor jocuri politice, alegătorii anti-comunişti - cei mai "înveteraţi", unionişti, pro-români, defapt, au votat comuniştii. Dar, atunci era altă cultură politică şi stare de spirit. Astăzi, nu cred, dar nu-mi pot permite deloc să cred, că alegătorul alianţei din 28 noiembrie, 2010, nu a votat alianţa, dar a votat comuniştii. O aşa eventualitate a lucrurilor ar însemna o resetare totală a clasei politice actuale.


Oricum, societatea civilă nu mai poate influenţa mersul lucrurilor aşa cum ne-am gândit, când se va produce căderea - vom trăi şi vom vedea. Dar, până atunci, societatea civilă trebuie să se pregătească în cel mai serios mod pentru alegeri anticipate. În acestă pregătire şi orientare a societăţii, trebuie să ţină cont că astăzi noi nu avem partide doctrinare în Ţară, înafară de PCRM. Celelalte partide nu sunt partide politice, sunt proiecte politice, dar, proiectele politice, foarte des, riscă să fie subiective şi să aibă un câmp restrâns de acţiune.


În articolul precedent, m-am expus şi cred în continuare că Parlamentul nostru s-a nimerit a fi paralizat din lipsa unui partid de orientare naţională - atât de necesar, mai ales acum, când suntem bântuiţi de criza identitară. În Parlament nu există o entitate care din timp în timp să amintească ce Ţară guvernează. În Parlament, nu există o entitate politică care să spună că integrarea europeană ruptă de integrarea intra-română este o frază sub care poate guverna orice partid politic. Drept exemplu - guvernarea comunistă de 8 ani, 2001-2009.


Astfel, a venit timpul ca societatea civilă să se transforme într-un "sanitar" politic şi să lase cale deschisă doar pentru acei care respiră împreună cu acest popor, dar, până atunci, să nu ne scape joi-urile şi vineri-le parlamentare, ca să nu cădem în greşeală. E regretabil că lovim cu picioarele murdare în şansele care ni le arată istoria.
E regretabil...

1.10.2011

O evidenţă greu de negat!

Dragi prieteni, vă salut în noul an şi vă anunţ că am revenit.
Posibil că am întîrziat un pic cu “spartul gheţii” şi îmi cer scuze de la cei care au aşteptat cu “sufletul la gură” ceva nou pe blogul meu. Lasăm în urmă perioada de “absenţă” şi trecem la treabă în noul an.
Pe 30 decembrie, după lungi chinuri, care “pe alocuri s-au numit şi negocieri”, s-a constituit Alianţa de guvernare “Pro-Europa”: PLDM, PDM, şi PL.
Nu ştim încă pe cît va fi de perfectă, de durabilă, dar faptul că s-a constituit este unul foarte important. Şi aceasta se datorează capacităţii liderilor formaţiunilor respective de a negocia, capacităţi formate şi consolidate pe parcursul unui an de guvernare împreună. Pentru aceasta, numai cuvinte de laudă şi apreciere.
Şi dacă nu s-ar fi ajuns în extremis, n-ar fi existat pericolul “brutal” de stîngă, ne-am putea opri aici şi eram corecţi. A existat totuşi acel pericol “brutal” de stîngă, care aştepta momentul încheierii unei alianţe pro-ruse, precum crocodilii hămesiţi asteaptă turmele de Gnu la trecerea de ape ca să sfîşie sîngeros tot ce mişcă. Pericolul a fost, însă a eşuat. De ce? Succesul stîngii, parcă era vizibil, însă, pe fundalul manifestărilor Pro-Europene, totuşi a eşuat. Eu găsesc un singur răspuns la aceasta – a intervenit Societatea Civilă. Societatea Civilă, cea ignorată, a intervenit şi a spus nişte lucruri pe care nici un partid nu le-a dorit auzite, care dacă ar fi luat amploare pe fundalul unui eventual eşec de aliere, atunci clasa politică încropită în ultimii 4-5 ani risca să se risipească, să se auto-disfiinţeze fără drept de apel.
După “veacul de aur” al Societăţii Civile – Marile adunări naţionale, mitingurile şi grevele, care au avut efecte majore şi au influenţat puternic clasa politică de la acele timpuri, care, cu siguranţă, ar fi uitate, dacă n-ar fi Piaţa Marii Adunări Naţionale cu denumirea ei sugestivă, în ultima vreme, şi mai actual – decembrie 2010, Societatea Civilă şi-a trecut în “palmares” un succes indiscutabil, şi anume, constituirea Alianţei “Pro-Europa”. Succes, care poate fi măsurat, contabilizat si localizat pe un anumit sector al societăţii si procesului politic. La 29.12.2010, ex-preşedintele Mihai Ghimpu spunea că Alianţa este constituită pe 99%. Dar lucrurile întregi se încăpaţinează să le aibă pe toate 100%. Acel 1% nărăvos, dacă ar fi fost numai el, trebuia să rotungească lucrarea, trebuia împins la gramadă. Sistemul se consumase, chiar moral, din interior, trebuia ajutat din afară. Şi aici, a intervenit Forumul Civic “Pro-Europa”, care prin atitudinile fără ocolişuri a deranjat toate partidele. Pe unele le-a supărat duşmănos, dar, ce nu poate fi negat – tot ele, aceste partide, au aşteptat să apară acest forum, care pina la urmă a salvat o cauză şi le-a salvat onoarea. Aceasta s-a manifestat îndeosebi pe partea PD-ului, care a mers prea departe în negocierile cu PCRM, retragerea trebuia să fie una onorabilă şi într-un format politic democratic. Astfel liderii PD, conştientizînd responsabilităţile, dar incomodati de paşii făcuţi, au procedat într-un mod neaşteptat de ceilalţi, transferînd luarea deciziei în sînul partidului – un mod democratic, fără prelucrări organizatorice, trimitere de emisari etc. O experienţă nu prea des întilnită. Consiliul Naţional al PD, aproape în unanimitate a votat Alianta “Pro-Europa”. Aceasta a confortat liderii partidului şi a pus într-o lumină cu totul favorabilă insăşi partidul, despre componenţa căruia se gîndea în mod diferit. Chiar PCRM-ul era convins că va fi votată o aliantă de stînga, ştiind provenienţa din acelaşi lagăr ideologic al multor membri PD, care între timp au “emigrat” sau, chiar avînd şi membri cu “cetăţenie dubla” – o zi aici, o zi acolo. Şi cînd colo, iată – din 228, 221 membri ai Consiliului Naţional, cei mai activi, formatorii imaginei şi carcasului PD-ului, au votat hotărît, “nemînaţi” de nimeni, Alianţa “Pro-Europa”.
Răspunsul ni l-a dat în culuare chiar unul din membrii Consiliului: “Ce am auzit la şedintele Forumului Civic “Pro-Europa” ne-a cutremurat, ce facem? Şefii poate s-au încurcat, “se greşesc” şi ei, trebuie şi ei salvaţi? Si apoi, de ce stînga trebuie să fie obligatoriu pro-rusă? De ce argumentul rusesc trebuie să ne “întunece” minţile?”
Un argument puternic în Constituirea Alianţei este, că Societatea Civilă a reuşit să sensibilizeze partidele în cauză în ultimile ore, să le aducă din fierbinţeala electorală în perspectiva guvernării înţelepte. Este o evidenţă greu de neglijat! Este un succes al Societăţii Civile, care la rîndul ei, este un “produs” al acestor partide.
Dacă pînă acum, pentru PD, PCRM-ul era un vecin buclucaş, incomod, destabilizator, după această întorsătură, lucrurile s-au schimbat. PCRM-ul va avea permanent un vecin incomod care-l va “subţia” hotărît, şi cum se mai zice pe la noi: aceste “negocieri avansate” le vor ieşi pe ochi comuniştilor, drept răspuns la practicarea îndelungată a provocărilor şi ofenselor în direcţia PD-ului, şi liderului acestuia.
Evident, această manifestare a Societăţii Сivile (a Forumului Civic “Pro-Europa”) va fi o lecţie de transparenţă a Alianţei şi pe viitor.
Încercarea unor analişti politici de a reduce însemnătatea Societăţii Civile în ceea ce s-a întîmplat, nu este una tocmai obiectivă. Aceasta este defapt o încercare ce ţinteşte pe viitor scoaterea Societăţii Civile de pe rol în cazul în care partidele doresc să-şi “facă de cap”.
Chiar dacă unii analişti se pronuntă într-un mod indiferent faţă de Societatea Civilă, afirmînd că este una pestriţă şi are cele mai diverse obiective, pe aceasta o unesc democratismul, preţul libertăţii, iniţiativa privată şi personalizarea valorilor – şi toate acestea, mai des ad-hoc!
Instituţionalizarea Forumului Civic “Pro-Europa” trebuie să se producă în continuare la scară mare, căci înainte sunt probleme precum menţinerea Alianţei “Pro-Europa” la guvernare toţi 4 ani şi alegerile locale generale.
Cine nu apreciază Societatea Сivilă ca factor social constructiv sau o gaseşte incomodă nu poate fi un om politic de valoare, ramîne doar un om politic.
Şi acum o sugestie pentru partidele politice mici care ar putea face lucruri mari, acţionînd ca ONG-uri, ca structuri ale societăţii civile, şi atunci lor cu atît mai bine, dar şi Ţării.


Radu Vodă

12.27.2010

Discurs la Adunarea Generală a Alegatorilor Pro-Europa din Piaţa Marii Adunări Naţionale din 26 decembrie 2010

Onorată Adunare!
Dragi Prieteni!
Adunarea de azi, se vrea o ultimă sugestie şi îndemn, în numele societăţii civile şi al electoratului pro-european, înainte de deschiderea Parlamentului nou ales, pentru clasa politică de la Chişinău, îndemn ca să intre marţi în Parlament – onorabil şi afirmător, că cursul european al Ţării este asigurat, iar speranţele noastre nu sunt trădate.
Limita aşteptărilor noastre este dimineaţa zilei de marţi, dacă nu pînă atunci, în acea ultimă oră, cînd Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat si Partidul Liberal, vor anunţa peste Ţară că Alianţa de Guvernare “Pro Europa” s-a constituit şi societatea cu toate instituţiile sale intră în normalitate.
Să dea Dumnezeu Aşa să fie!
Partidele democrate accedate în Parlament, nici pe-o clipă nu trebuie să uite că succesul lor, dar cel mai important, trimiterea regimului autoritar comunist la coşul de gunoi al istoriei, se datorează sacrificiului, jertfei si umilinţei tinerilor din aprilie 2009, umilinţă care a marcat destine, umilinţă care mai continuă să doară!
Societatea noastră a trăit o experienţă politică unică în felul ei, – cînd au fost votate partide politice, dar de fapt a fost votată alianţa, a fost votată continuarea guvernării alianţei pentru integrare europeană, şi acel partid, care va încerca să lovească în această lucrare, fără îndoială, se va exclude singur din viaţa politică.
La concret ce reprezintă partidele politice dar şi liderii lor, alegătorul a desluşit pe deplin acum, pe parcursul acestei luni de negocieri. Dacă pînă la aceasta, partidele erau tratate conform opţiunii politice, acum, după negocieri, cînd şi-au dezgolit si părţile umbrite, ele sunt împinse la uşa “moralei”, la uşa moralei în politică, şi ar fi bine să reuşească şi la acest examen, unde societatea civilă nu întîrzie să fie judecător.
Că Partidul Democrat, negociază concomitent şi cu PCRM-ul, este de înţeles doar în sensul deblocării alegerii Preşedintelui Ţării şi nimic mai mult.
Altă abordare şi-o asumă cu toate consecinţele.
Noi, tinerii suntem convinşi că Alianţa se va constitui, însă nu dorim o alianţă provizorie, cu anticipate, dorim o Alianţă de durată, cu guvernare pe 4 ani, ca Ţara să reuşească să materializeze cursul european, ca în primăvară să desfăşurăm în linişte alegerile locale, după care satele şi oraşele noastre să se apuce să lucreze la randament european, pentru a nu mai fi mai mult consumatori decît producători.
În Europa se merge şi cu un eşichier politic autentic construit pe nevoile societăţii şi nu pe orgolii, cum ne găsim noi cu 37 de partide. De aceasta trebuie să se îngrijească partidele parlamentare doctrinare cu înregimentare internaţională.
Liberalii ar trebui să se lamurească de ce au în jur entităţi cu opţiuni asemănătoare, şi nu sunt cu ei; PLDM-ul, care recent a devenit partid asociat al PPE, ar trebui sa absoarbă entităţile de orientare creştin-democrată, PD-ul să se lămurească dacă sunt altceva decît PCRM şi de ce alegătorii lor nu sunt ai lor. Acesta ar fi un semn de maturitate şi cultură politică. Dar pînă atunci – cerem constituirea Alianţei!
Consider oportun, ca în această adunare, să sugerăm liderilor noştri politci şi denumirea adecvată şi corectă a Alianţei, aşa cum am numit-o fiecare din noi – “Alianţa Pro-Europa”. Alianţa “Pro-Europa”, care nu are alternativă.
Stimaţi lideri politici!
Ne-aţi îndemnat să spunem doar adevărul – că adevărul te face liber, ne-aţi îndemnat să depăşim frica, îndrăznim să spunem că am depăşit-o. Acum şi voi, la rîndul vostru, cu frică de Dumnezeu, nu ne dezamăgiţi.
Vă mulţumesc.


Radu Osipov (Radu Vodă)