Se afișează postările cu eticheta Atitudine socială. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Atitudine socială. Afișați toate postările

3.28.2011

Salubrizarea parcului din sectorul Rîşcani (str. studenţilor), sîmbătă, 26 martie, în imagini

Dedic acest foto-reportaj prietenilor şi colegilor care au reacţionat cu entuziasm la îndemnul de participare.
Consemn cu plăcere că europenizarea noastră şi prin ecologizare, poate deveni o manifestare nefortuită a tinerilor, care se poate alimenta efectiv din cîmpul moralei.
“Pentru o Ţară curată şi verde” – se impune formulă a comportamentului şi formării tinerilor, indiferent de loc pe scara socială.


În Europa, să mergem mai curaţi, mai împătimiţi de Frumos şi Natură!


Radu Vodă[gallery link="file" orderby="title"]

3.25.2011

Îndemn către colegi

Despre organizaţia „Liga Tineretului din Moldova”:


Dragi prieteni, fiecare membru al LTM se angajează să participe la procesul dezvoltării societăţii, să îmbrăţişeze datoria tinerilor de a se încadra şi integra în sistemul social, şi în orişice proiect cu caractrer civic al organizaţiei noastre. Este important să reuşim să sensibilizăm tineretul la problemele societăţii şi de a-i altoi simţul de participare şi utilitate socială.


Ne-am arătat, tot timpul, interesul faţă de dorinţa şi tendinţa tinerilor de a se forma ca activişti sociali şi venim în întîmpinarea voastră, a tinerilor, cu propuneri de diferite proiecte: conferinţe, simpozioane, traininguri, activităţi de voluntariat. Liga Tineretului este îngrijorată de „cauza ecologistă” din R. Moldova, şi o considerăm esenţială în procesul euro-integraţionist al Ţării, cum ar fi, în primul rînd, pentru conştientizarea existenţei problemei protecţiei mediului în Moldova, care poate fi o dovadă a prezenţei unui spirit naţional şi participativ evoluat. Doresc să vă fac cunoscut, că mîine (sîmbătă, 26 martie) la orele 10:00, Liga Tineretului organizează o acţiune de salubrizare într-un parc din sectorul Rîşcani. Vă îndemn să participaţi! Ţin să accentuez că activităţile de voluntariat sunt apreciate de către opinia publică, îndeosebi de către comisiile de jurizare, conferindu-vă un statut mai special, care dovedeşte o conştiinţă comunitară înaltă, o capacitate largă de coparticipare. Astfel de acţiuni ne amintesc mereu că, Omenirea a intrat într-un conflict direct cu Natura, şi faptul că noi, tineretul, întreprindem acţiuni ecologice, şi ne arătăm afectaţi de această stare de lucruri, ne ajută să identificăm şi să apreciem adevăratele probleme din acest domeniu cu care ne confruntăm şi la nivel naţional.


Dragi studenţi, vă îndemn să daţi dovadă de spirit participativ şi să vă arătaţi interesaţi de această acţiune de salubrizare a unui parc din sectorul Rîşcani, care multiplicată şi de alte echipe de tineri, din alte sectoare, poate dobîndi un caracter de masă, chiar cu acoperire naţională, de ce nu?


Nu uitaţi că, Vă îndemn! Cauza naţională are şi expresia ecologică şi este în mîinile noastre! Aliniaţi-vă Nouă!


Tineretul studios îşi doreşte o ţară curată şi verde!


Radu Vodă

2.01.2011

Securitatea ecologică – una din cărţile de vizită ale R. Moldova pentru Europa

“Geniul fiecărui popor stă în a şti să adapteze integrarea sa într-un mediu mai larg.”


În ultimii ani, integrarea europeană este unul din obiectivele cele mai “rîvnite”, aş putea spune chiar cel mai “rîvnit” pentru Ţara noastră. Însă, acest subiect atinge, deseori, “nuanţe” de dezacord în societatea noastră fragmentată, împărţită în două mari cohorte “vrem în europa” şi “europa n’ ari nevoie di noi încî şinsprăzăşi ani înainti”, astăzi, acestea fiind cele mai reprezentative în societate. Vedem însă, că treptat această categorisire a societătii dispare, sau, cel puţin, prima încearcă să o “inghită” pe cea de-a doua. Şi eu la rîndul meu, deci, pentru a “împăca” societatea noastră care, cu ceva timp în urmă, practic, era pe cale de a se “rupe” în două ca un “Titanic”, am început acest “chef d’oeuvre” cu citatul de mai sus, ceea ce înseamnă că, în nici un caz, nu ar trebui idealizat tot ce vine din vest (lucru care este conceput de mulţi ca integrare euopeană), dar trebuie a şti să ne adaptăm, într-o manieră utilă, să ne integrăm într-un mediu mai larg, cum este Uniunea Europeană.
Într-o manieră utilă, din toate punctele de vedere: şi la nivel “macro”, şi la nivel “micro”, pentru orice sector al Statului. În R. Moldova, cea care este in “goană după Europa”, în concepţia de Integrare Europeană este “marginalizată” securitatea ecologică sau protecţia mediului, lucru ce nu dovedeşte posedarea unei minţi într-adevăr “luminate” de către societatea noastră. Să nu “marginalizăm” acest sector, fiindcă el ne va duce în Europa mai uniţi între noi, adică mai înţelepţi. Se vorbeşte, că raportarea la natura uneşte oamenii şi-i apropie mult mai efectiv decît raportarea la un oarecare obiectiv politic. Eu, personal, vreau să cred în aceasta.


Un progres, o performanţă pentru societate, evident, îl reprezintă trecerea abordării ecologice de la disciplină de studiu la curent de gîndire, transformarea ei într-o problemă de conştiinţă umană, care de acum în colo ne va insoţi mereu, şi căreia îi zicem ecologism. Curent care reprezintă “cheia succesului” în dezvoltarea socio-economică a fiecarei ţări, începind chiar de azi, fără amînare pentru mai în colo. Ecologismul, care ne impune luarea de atitudine, conştientizarea existenţei pericolului cauzat de factorul antropic tot mai presant asupra mediului, ia o formă nouă, metamorfozînd de la conştiinţa individului sau a unui grup, - la cadrul reglementatoriu, juridic; însa, acest lucru nu înseamnă că ecologismul nu se manifestă şi ca gîndire, conştiinţă trivială, prin ONG-uri sau oricare alte microstructuri sociale. În calitate de cadru reglementatoriu, juridic, ecologismul are ca scop protecţia mediului înconjurător (securitatea ecologică) şi dezvoltarea durabilă, de acum la nivelul politicilor de Stat. Acţiunea ecologică din R. Moldova, la moment, are nevoie de echivalarea, omogenizarea cadrului juridic de la noi cu cel European, fapt ce ar antrena, în mod natural, şi dezvoltarea socio-economică, trecera la tehnologii mai performante, mai puţin poluante pentru mediul înconjurător, administrarea raţională a deşeurilor de către agentul economic, a resurselor naturale, bazîndu-ne pe principiul: "să nu luăm de la natura mai mult decît ea poate produce". Şi aici Uniunea Europeană ne vine în întimpinare, ne pune la dispoziţie strategii internaţionale de conservare a mediului ambiant cu forţe mult mai largi decat cele pe care le posedăm.
Suntem noi gata psihologic să le “înghiţim”? Că material este clar că nu.
Cu toată multa dragoste specifică neamului nostru, dupa atîta stricare de comunism, cred că nu greşesc, dacă spun că această lucrare va reveni noii generatii.
Tineretul studios, prin energiile care-l caracterizează, îşi arată îngrijorarea faţă de situaţia ecologică din Ţară şi nu ezită să îmbrăţişeze dorinţa şi, spiritul ecologist al tinerilor în general. Noi, tinerii întotdeauna am căutat să punem umărul la construirea unei societăţi cu viziuni largi, care să poată conştientiza pericolul distrugător al factorului uman asupra mediului; şi să susţinem, pe orice cale, politicile de protecţie şi securitate a mediului înconjurător, identificindu-le ca “investiţii” de viitor pentru ridicarea nivelului de gîndire a individului şi încadrarea acestuia în viaţa socială. Arătîndu-ne atinşi de cauza ecologistă de la noi din Ţară, ne dorim pe viitor realizarea unor proiecte, conferinţe consacrate securităţii ecologice, pentru a aduce la cunoştinţă importanţa acesteia în dezvoltarea R. Moldova, şi adaptarea integrării noastre la un mediu mai larg.


De ce se insistă asupra abordării ecologice, dacă este atît de importantă?
- Tocmai deaceea, fiindcă este specifică tuturor sectoarelor societăţii, şi aceasta crează senzaţia că acest set de probleme se rezolvă de la sine.
Lucrurile nu stau tocmai aşa. Ca să vă convingeti, încercaţi să vă deplasaţi înafara localităţii unde traiţi, şi o să vedeţi cum “protestează” natura...


Radu Vodă

1.10.2011

O evidenţă greu de negat!

Dragi prieteni, vă salut în noul an şi vă anunţ că am revenit.
Posibil că am întîrziat un pic cu “spartul gheţii” şi îmi cer scuze de la cei care au aşteptat cu “sufletul la gură” ceva nou pe blogul meu. Lasăm în urmă perioada de “absenţă” şi trecem la treabă în noul an.
Pe 30 decembrie, după lungi chinuri, care “pe alocuri s-au numit şi negocieri”, s-a constituit Alianţa de guvernare “Pro-Europa”: PLDM, PDM, şi PL.
Nu ştim încă pe cît va fi de perfectă, de durabilă, dar faptul că s-a constituit este unul foarte important. Şi aceasta se datorează capacităţii liderilor formaţiunilor respective de a negocia, capacităţi formate şi consolidate pe parcursul unui an de guvernare împreună. Pentru aceasta, numai cuvinte de laudă şi apreciere.
Şi dacă nu s-ar fi ajuns în extremis, n-ar fi existat pericolul “brutal” de stîngă, ne-am putea opri aici şi eram corecţi. A existat totuşi acel pericol “brutal” de stîngă, care aştepta momentul încheierii unei alianţe pro-ruse, precum crocodilii hămesiţi asteaptă turmele de Gnu la trecerea de ape ca să sfîşie sîngeros tot ce mişcă. Pericolul a fost, însă a eşuat. De ce? Succesul stîngii, parcă era vizibil, însă, pe fundalul manifestărilor Pro-Europene, totuşi a eşuat. Eu găsesc un singur răspuns la aceasta – a intervenit Societatea Civilă. Societatea Civilă, cea ignorată, a intervenit şi a spus nişte lucruri pe care nici un partid nu le-a dorit auzite, care dacă ar fi luat amploare pe fundalul unui eventual eşec de aliere, atunci clasa politică încropită în ultimii 4-5 ani risca să se risipească, să se auto-disfiinţeze fără drept de apel.
După “veacul de aur” al Societăţii Civile – Marile adunări naţionale, mitingurile şi grevele, care au avut efecte majore şi au influenţat puternic clasa politică de la acele timpuri, care, cu siguranţă, ar fi uitate, dacă n-ar fi Piaţa Marii Adunări Naţionale cu denumirea ei sugestivă, în ultima vreme, şi mai actual – decembrie 2010, Societatea Civilă şi-a trecut în “palmares” un succes indiscutabil, şi anume, constituirea Alianţei “Pro-Europa”. Succes, care poate fi măsurat, contabilizat si localizat pe un anumit sector al societăţii si procesului politic. La 29.12.2010, ex-preşedintele Mihai Ghimpu spunea că Alianţa este constituită pe 99%. Dar lucrurile întregi se încăpaţinează să le aibă pe toate 100%. Acel 1% nărăvos, dacă ar fi fost numai el, trebuia să rotungească lucrarea, trebuia împins la gramadă. Sistemul se consumase, chiar moral, din interior, trebuia ajutat din afară. Şi aici, a intervenit Forumul Civic “Pro-Europa”, care prin atitudinile fără ocolişuri a deranjat toate partidele. Pe unele le-a supărat duşmănos, dar, ce nu poate fi negat – tot ele, aceste partide, au aşteptat să apară acest forum, care pina la urmă a salvat o cauză şi le-a salvat onoarea. Aceasta s-a manifestat îndeosebi pe partea PD-ului, care a mers prea departe în negocierile cu PCRM, retragerea trebuia să fie una onorabilă şi într-un format politic democratic. Astfel liderii PD, conştientizînd responsabilităţile, dar incomodati de paşii făcuţi, au procedat într-un mod neaşteptat de ceilalţi, transferînd luarea deciziei în sînul partidului – un mod democratic, fără prelucrări organizatorice, trimitere de emisari etc. O experienţă nu prea des întilnită. Consiliul Naţional al PD, aproape în unanimitate a votat Alianta “Pro-Europa”. Aceasta a confortat liderii partidului şi a pus într-o lumină cu totul favorabilă insăşi partidul, despre componenţa căruia se gîndea în mod diferit. Chiar PCRM-ul era convins că va fi votată o aliantă de stînga, ştiind provenienţa din acelaşi lagăr ideologic al multor membri PD, care între timp au “emigrat” sau, chiar avînd şi membri cu “cetăţenie dubla” – o zi aici, o zi acolo. Şi cînd colo, iată – din 228, 221 membri ai Consiliului Naţional, cei mai activi, formatorii imaginei şi carcasului PD-ului, au votat hotărît, “nemînaţi” de nimeni, Alianţa “Pro-Europa”.
Răspunsul ni l-a dat în culuare chiar unul din membrii Consiliului: “Ce am auzit la şedintele Forumului Civic “Pro-Europa” ne-a cutremurat, ce facem? Şefii poate s-au încurcat, “se greşesc” şi ei, trebuie şi ei salvaţi? Si apoi, de ce stînga trebuie să fie obligatoriu pro-rusă? De ce argumentul rusesc trebuie să ne “întunece” minţile?”
Un argument puternic în Constituirea Alianţei este, că Societatea Civilă a reuşit să sensibilizeze partidele în cauză în ultimile ore, să le aducă din fierbinţeala electorală în perspectiva guvernării înţelepte. Este o evidenţă greu de neglijat! Este un succes al Societăţii Civile, care la rîndul ei, este un “produs” al acestor partide.
Dacă pînă acum, pentru PD, PCRM-ul era un vecin buclucaş, incomod, destabilizator, după această întorsătură, lucrurile s-au schimbat. PCRM-ul va avea permanent un vecin incomod care-l va “subţia” hotărît, şi cum se mai zice pe la noi: aceste “negocieri avansate” le vor ieşi pe ochi comuniştilor, drept răspuns la practicarea îndelungată a provocărilor şi ofenselor în direcţia PD-ului, şi liderului acestuia.
Evident, această manifestare a Societăţii Сivile (a Forumului Civic “Pro-Europa”) va fi o lecţie de transparenţă a Alianţei şi pe viitor.
Încercarea unor analişti politici de a reduce însemnătatea Societăţii Civile în ceea ce s-a întîmplat, nu este una tocmai obiectivă. Aceasta este defapt o încercare ce ţinteşte pe viitor scoaterea Societăţii Civile de pe rol în cazul în care partidele doresc să-şi “facă de cap”.
Chiar dacă unii analişti se pronuntă într-un mod indiferent faţă de Societatea Civilă, afirmînd că este una pestriţă şi are cele mai diverse obiective, pe aceasta o unesc democratismul, preţul libertăţii, iniţiativa privată şi personalizarea valorilor – şi toate acestea, mai des ad-hoc!
Instituţionalizarea Forumului Civic “Pro-Europa” trebuie să se producă în continuare la scară mare, căci înainte sunt probleme precum menţinerea Alianţei “Pro-Europa” la guvernare toţi 4 ani şi alegerile locale generale.
Cine nu apreciază Societatea Сivilă ca factor social constructiv sau o gaseşte incomodă nu poate fi un om politic de valoare, ramîne doar un om politic.
Şi acum o sugestie pentru partidele politice mici care ar putea face lucruri mari, acţionînd ca ONG-uri, ca structuri ale societăţii civile, şi atunci lor cu atît mai bine, dar şi Ţării.


Radu Vodă