Dragi prieteni, vă salut în noul an şi vă anunţ că am revenit.
Posibil că am întîrziat un pic cu “spartul gheţii” şi îmi cer scuze de la cei care au aşteptat cu “sufletul la gură” ceva nou pe blogul meu. Lasăm în urmă perioada de “absenţă” şi trecem la treabă în noul an.
Pe 30 decembrie, după lungi chinuri, care “pe alocuri s-au numit şi negocieri”, s-a constituit Alianţa de guvernare “Pro-Europa”: PLDM, PDM, şi PL.
Nu ştim încă pe cît va fi de perfectă, de durabilă, dar faptul că s-a constituit este unul foarte important. Şi aceasta se datorează capacităţii liderilor formaţiunilor respective de a negocia, capacităţi formate şi consolidate pe parcursul unui an de guvernare împreună. Pentru aceasta, numai cuvinte de laudă şi apreciere.
Şi dacă nu s-ar fi ajuns în extremis, n-ar fi existat pericolul “brutal” de stîngă, ne-am putea opri aici şi eram corecţi. A existat totuşi acel pericol “brutal” de stîngă, care aştepta momentul încheierii unei alianţe pro-ruse, precum crocodilii hămesiţi asteaptă turmele de Gnu la trecerea de ape ca să sfîşie sîngeros tot ce mişcă. Pericolul a fost, însă a eşuat. De ce? Succesul stîngii, parcă era vizibil, însă, pe fundalul manifestărilor Pro-Europene, totuşi a eşuat. Eu găsesc un singur răspuns la aceasta – a intervenit Societatea Civilă. Societatea Civilă, cea ignorată, a intervenit şi a spus nişte lucruri pe care nici un partid nu le-a dorit auzite, care dacă ar fi luat amploare pe fundalul unui eventual eşec de aliere, atunci clasa politică încropită în ultimii 4-5 ani risca să se risipească, să se auto-disfiinţeze fără drept de apel.
După “veacul de aur” al Societăţii Civile – Marile adunări naţionale, mitingurile şi grevele, care au avut efecte majore şi au influenţat puternic clasa politică de la acele timpuri, care, cu siguranţă, ar fi uitate, dacă n-ar fi Piaţa Marii Adunări Naţionale cu denumirea ei sugestivă, în ultima vreme, şi mai actual – decembrie 2010, Societatea Civilă şi-a trecut în “palmares” un succes indiscutabil, şi anume, constituirea Alianţei “Pro-Europa”. Succes, care poate fi măsurat, contabilizat si localizat pe un anumit sector al societăţii si procesului politic. La 29.12.2010, ex-preşedintele Mihai Ghimpu spunea că Alianţa este constituită pe 99%. Dar lucrurile întregi se încăpaţinează să le aibă pe toate 100%. Acel 1% nărăvos, dacă ar fi fost numai el, trebuia să rotungească lucrarea, trebuia împins la gramadă. Sistemul se consumase, chiar moral, din interior, trebuia ajutat din afară. Şi aici, a intervenit Forumul Civic “Pro-Europa”, care prin atitudinile fără ocolişuri a deranjat toate partidele. Pe unele le-a supărat duşmănos, dar, ce nu poate fi negat – tot ele, aceste partide, au aşteptat să apară acest forum, care pina la urmă a salvat o cauză şi le-a salvat onoarea. Aceasta s-a manifestat îndeosebi pe partea PD-ului, care a mers prea departe în negocierile cu PCRM, retragerea trebuia să fie una onorabilă şi într-un format politic democratic. Astfel liderii PD, conştientizînd responsabilităţile, dar incomodati de paşii făcuţi, au procedat într-un mod neaşteptat de ceilalţi, transferînd luarea deciziei în sînul partidului – un mod democratic, fără prelucrări organizatorice, trimitere de emisari etc. O experienţă nu prea des întilnită. Consiliul Naţional al PD, aproape în unanimitate a votat Alianta “Pro-Europa”. Aceasta a confortat liderii partidului şi a pus într-o lumină cu totul favorabilă insăşi partidul, despre componenţa căruia se gîndea în mod diferit. Chiar PCRM-ul era convins că va fi votată o aliantă de stînga, ştiind provenienţa din acelaşi lagăr ideologic al multor membri PD, care între timp au “emigrat” sau, chiar avînd şi membri cu “cetăţenie dubla” – o zi aici, o zi acolo. Şi cînd colo, iată – din 228, 221 membri ai Consiliului Naţional, cei mai activi, formatorii imaginei şi carcasului PD-ului, au votat hotărît, “nemînaţi” de nimeni, Alianţa “Pro-Europa”.
Răspunsul ni l-a dat în culuare chiar unul din membrii Consiliului: “Ce am auzit la şedintele Forumului Civic “Pro-Europa” ne-a cutremurat, ce facem? Şefii poate s-au încurcat, “se greşesc” şi ei, trebuie şi ei salvaţi? Si apoi, de ce stînga trebuie să fie obligatoriu pro-rusă? De ce argumentul rusesc trebuie să ne “întunece” minţile?”
Un argument puternic în Constituirea Alianţei este, că Societatea Civilă a reuşit să sensibilizeze partidele în cauză în ultimile ore, să le aducă din fierbinţeala electorală în perspectiva guvernării înţelepte. Este o evidenţă greu de neglijat! Este un succes al Societăţii Civile, care la rîndul ei, este un “produs” al acestor partide.
Dacă pînă acum, pentru PD, PCRM-ul era un vecin buclucaş, incomod, destabilizator, după această întorsătură, lucrurile s-au schimbat. PCRM-ul va avea permanent un vecin incomod care-l va “subţia” hotărît, şi cum se mai zice pe la noi: aceste “negocieri avansate” le vor ieşi pe ochi comuniştilor, drept răspuns la practicarea îndelungată a provocărilor şi ofenselor în direcţia PD-ului, şi liderului acestuia.
Evident, această manifestare a Societăţii Сivile (a Forumului Civic “Pro-Europa”) va fi o lecţie de transparenţă a Alianţei şi pe viitor.
Încercarea unor analişti politici de a reduce însemnătatea Societăţii Civile în ceea ce s-a întîmplat, nu este una tocmai obiectivă. Aceasta este defapt o încercare ce ţinteşte pe viitor scoaterea Societăţii Civile de pe rol în cazul în care partidele doresc să-şi “facă de cap”.
Chiar dacă unii analişti se pronuntă într-un mod indiferent faţă de Societatea Civilă, afirmînd că este una pestriţă şi are cele mai diverse obiective, pe aceasta o unesc democratismul, preţul libertăţii, iniţiativa privată şi personalizarea valorilor – şi toate acestea, mai des ad-hoc!
Instituţionalizarea Forumului Civic “Pro-Europa” trebuie să se producă în continuare la scară mare, căci înainte sunt probleme precum menţinerea Alianţei “Pro-Europa” la guvernare toţi 4 ani şi alegerile locale generale.
Cine nu apreciază Societatea Сivilă ca factor social constructiv sau o gaseşte incomodă nu poate fi un om politic de valoare, ramîne doar un om politic.
Şi acum o sugestie pentru partidele politice mici care ar putea face lucruri mari, acţionînd ca ONG-uri, ca structuri ale societăţii civile, şi atunci lor cu atît mai bine, dar şi Ţării.
Radu Vodă