Se afișează postările cu eticheta Alegeri Locale 2011. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alegeri Locale 2011. Afișați toate postările

7.09.2011

Chişinăul şi-a menţinut statutul de capitală a R. Moldova


La 8 iulie, 2011, Curtea de Apel Bălţi, după un şir întreg de diversiuni comuniste, a validat alegerea lui Dorin Chirtoacă în funcţie de Primar General al Chişinăului. Astfel, străduinţele comuniştilor de a da peste cap expresia concentrată a realizărilor Renaşterii Naţionale din ultimii 20 de ani - numită Chişinău, au suferit eşec. De fapt, hotărîrea Curţii de Apel Bălţi depăşeşte cu mult validarera mandatului de Primar General. După fierberea şi îngrijorarea din societate, această hotărîre este un vot de recunoaştere fără rezerve a Chişinăului drept capitală a R. Moldova. Şi aceasta este cu atît mai important, că hotărîrea s-a luat anume la Bălţi, de unde comunştii mizau şi mai mizează că vor ţine sub control societatea. Iar Bălţiul n-a întîrziat să se anunţe şi necomunist. Comuniştii puteau să mizeze pe victorie dacă se adresau doar la Tiraspol, căci în altă parte unde?


Atît în Tiraspol, cît şi în Chişinău s-a investit foarte mult ca aceste 2 urbe să deservească efectiv interesele imperiale pe direcţia sud-vest. Privitor la Tiraspol, sunt mai multe abordări ca timp, mijloace, comportament, iar ce ţine de Chişinău, este nevoie de un efort susţinut şi constant pentru demontarea investiţiei sovetice-imperiale. Pur şi simplu, nu există alternative, varianta kazahă pentru noi este inaplicabilă.


Cînd preşedintele kazah, Nazarbaev, a început reformele şi a încercat să-şi modernizeze Ţara, a înţeles că cel mai mare opozant îi este chiar capitala Alma-Ata şi nu va putea face nici o mişcare, fiindcă îl boicota toată nomenclatura sovietică, toată infrastructura imperială care era concentrată acolo. Nazarbaev nu avea nici timp şi nici forţe ca să le demonteze. Nazarbaev a avut voinţă politică. Printr-o decizie, absolut neaşteptată de nimeni, a mutat capitala la Astana, o localitate mică, neştiută, care nici în cele mai colorate visuri nu se vedea capitală. A mutat acolo toate instituţiile statului golite de nomenclatura sovietică rămasă în Alma-Ata, de unde aceasta aştepta înfrîngerea lui Nazarbaev. Aşteptare în zadar. Unde este voinţă, este rezultat. Astana, astăzi este un oraş modern şi capitală a Kazahstanului.


Noi, fraţilor, nu avem unde "umbla" cu Chişinăul prin Ţară, căci este prea strîmt între Nistru şi Prut. Noi trebuie să-l mutăm, dar să-l mutăm în sufletele noastre, să-l îmbogăţim cu toată imaginaţia noastră şi să-l repunem înapoi pe colinele Buiucanilor, Rîşcanilor, Schinoasei, Ciocanei, să-l repunem pe bulevarde, străzi şi ulicioare curate şi pline de verdeaţă, încărcate de istoria fiinţei noastre, care să vrăjească inimile oaspeţilor şi să ruşineze neprietenii. Să facem ca Chişinăul să fie cel mai mare şi cel mai frumos oraş din spaţiul românesc de la est de Prut, să fie un fel de Meccă a noastră, pentru românii din afara României. De fapt, aşa şi era pentru noi, românii din fosta uniune, aici se venea şi se tămăduiau durerile pe Aleea Clasicilor.


Dacă comuniştii cîştigau alegerile, Chişinăul risca să rămână un oraş mare, un centru industrial şi comercial, fiindcă aici este concentrată aproape o treime din populaţia Ţării, circa 75 % din economia naţională, încoace duc toate drumurile. Dar, Chişinăul a rămas capitala R. Moldova. Îl felicit pe Dorin Chirtoacă că a devenit Primar General, nu doar al Chişinăului, dar al capitalei. Domnule Primar General, în următorii 4 ani aveţi de guvernat capitala Ţării, pe care-n această perioadă trebuie să o transformaţi într-o capitală europeană.


Radu Vodă

6.16.2011

Apel la raţiune în ultimul ceas

Ziua de duminică, 19 iunie este ultima şansă a noastră, a tinerilor, cînd mai putem menţine Chişinăul Capitală a Ţării. După felul cum va fi după, - se va judeca despre Noi, despre Ţara noastră. Chişinăul este principala redută în calea comuniştilor, care-i împiedică să întoarcă îndărăt cursul democratic şi european al Ţării, pentru care v-aţi ridicat şi jertfit la 7 aprilie. Slăvesc această zi nespus de mult, dar nu e bine să ne construim istoria numai din „7 aprilii”, - trebuie să creăm, să producem, să ne afirmăm, iar pentru aceasta avem nevoie de timp şi de un Chişinău liber şi democratic.


În cazarme nu se produc valori, oricît de inteligent ai fi. Suntem la un pas de o eventuală prăbuşire. Totul depinde de noi, - ce vom face în această zi?


Diavolul este inteligent, ştiut lucru. Priviţi cu cîtă iscusinţă, cu cîţi actori au vehiculat tovarăşii programe şi platforme sociale care au tulburat minţile alegătorului plin de nevoi şi griji, care, în parte, mai este şi în criză de vîrstă, şi obosit de aşteptări şi care chiar i-a crezut şi riscă acum să insiste în greşeală. Greşesc profund – greşesc amarnic.


Adevărul este că mesajul social şi justiţiar al tovarăşilor trebuie să-l ascundă pe cel politic, care va fi descoperit de dînşii mai încolo, prin fapte şi acţiuni despre care acum nu vorbesc.


Avem nevoie de programe sociale, avem nevoie de reforme. O Doamne, nimeni nu neagă acest fapt, din contra. Dar cît vor fi comuniştii o facţiune de neneglijat, - un lucru trebuie să-l însuşim: votul pentru Chişinău va fi unul politic, indiferent cine-l va întruchipa din echipa pro-europa – Chirtoacă, Buliga...


Astăzi e sortit să ducă această povară plină de speranţe Dorin Chirtoacă, care si el e departe de a fi perfect, dar nu putem să-l punem pe o bancă cu Dodon, cu viclenia, cu minciuna.


Despre perfecţiune, pe care e natural să o dorim, la elitele politice, la cele sociale şi culturale, - vom vorbi după şi va trebui să ne asumăm curajul să vorbim. Dar acum, să ne proiectăm cu toată inteligenţa pe soarta Chişinăului.


Consiliul municipal al Chişinăului, care din start este neproductiv, este comunist. Rămîne Primarul General al Capitalei, care odată venit învingător, va fi şi autoritate şi simbol. E grea povară pentru Chirtoacă, dar acesta îi este destinul.


Ce-ar însemna pentru noi, dar şi pentru toată Ţara, pierderea capitalei?


Aceasta ar însemna, fără doar şi poate, „tiraspolizarea” Chişinăului, comuniştii nu au altă cale să supravieţuiească.


„Tiraspolizarea” Chişinăului ar însemna „transnistrizarea” R. Moldova, - lucru care se va produce peste voinţa noastră, pe cînd totul trebuie să fie invers.


Şi una şi alta ar însemna un zid al plîngerii în calea spre Europa, întoarcerea înapoi şi înmormîntarea speranţelor.


Şi toate acestea ar putea să se întîmple, nu din cauza că comuniştii ar fi mai convingători sau mai efectivi social, dar cel mai probabil din cauza că sunt mai organizaţi. Aceasta ar putea să se întîmple din cauza indiferenţei noastre, a leneviei intelectuale, care nu dă greutate fenomenului politic ce ne domină, decît în momentul cînd ajunge cuţitul la os. Şi atunci toţi sunt vinovaţi sau respectiv, toţi sunt drepţi. Nu dea Domnul!


De cîte generaţii de jertfă mai are nevoie acest Neam ca să se aşeze? 20 de ani au fost puţini? Să-i mergem oare toţi cei 40 biblici? Dumnezeu va veni către Noi cu o măsură mai mică, dar şi noi trebuie să punem osul.


Dragi, prieteni, am ieşit din sesiunea de vară, ne bucurăm mai mult sau mai puţin de succesele obţinute, suntem în faţa caniculei cu planuri şi vise. Dar, vă rog, vă îndemn nu plecaţi din Chişinău, la munte, la mare, la rude, la ţară, se rabdă. Reţineţi-vă la facultăţi – să fiţi prezenţi ca la datorie!


Aceste alegeri vor fi ale noastre, ale tinerilor şi, în aceste puţine zile, să muncim pentru ele, să asigurăm ieşirea la vot, partea slabă  a noastră. Nu zăboviţi să contactaţi toţi prietenii, colegii, rudele şi apropiaţii, treceţi cu ochiul peste carnetul cu telefoane – o să descoperiţi posibilităţi şi posibilităţi. Vă asigur că o să fiţi întîmpinaţi cu înţelegere cînd veţi păşi pragul casei sau veţi intra în curte şi veţi vorbi cu toată sinceritatea tinerească alegătorului, care a înţeles că este minciunit cu atîtea promisiuni vărgate şi care are nevoie doar de un îndemn sincer, să nu-şi lipsească copiii de viitor, să nu lovească în demnitatea noastră printr-o înrăire de moment.


Fac acest îndemn şi din postura de deputat în Parlamentul Tinerilor al R. Moldova, de unde v-am promis că vă voi promova şi prezenta interesele, că o să fac un pas înainte acolo unde o să aveţi nevoie de ajutor. Dar ce interese aş putea să vă apăr într-un Chişinău comunist? Nici unul – ne vom lamenta împreună, ne vom declara jertfă şi ne vom consuma în zadar aceşti ani frumoşi. Această „perspectivă” nu mă ademeneşte, îmi este contraindicată. Să îndrăznim şi vom izbuti. Acum!


Fac acest apel la raţiunea de a fi în ultimul ceas, nu mai este loc pentru emoţii şi nu este loc nici pentru „fie ce-o fi”. Consecinţele se anunţă a fi sumbre de tot,dacă, Doamne fereşte, nu vom reuşi.


Fixaţi-vă bine scopul: „Duminică, 19 iunie,  orele 21:00, Dorin Chirtoacă – Primar General de Chişinău!”


Aşa să ne ajute Dumnezeu!


Radu Vodă

6.11.2011

Rusia nu se simte bine nici de ziua ei, dacă vecinilor nu le este rău

Că Rusia are o atitudine imperialistă faţă de vecini – o ştiu toţi.


Că Rusia face pe dracu’ în patru să-şi refacă spaţiul geopolitic de pe timpul fostei uniuni – o ştiu toţi.


Că Rusia foloseşte toate metodele accesibile: politice, economice, de amestec în viaţa vecinilor şi de destabilizare – o şiu toţi.


Că Rusia controlează viaţa vecinilor prin structuri socio-politice cu nominaţie democratică (societate civilă, partide politice) şi structuri economice – n-o ştiu toţi.


Că Rusia nu gafează în relaţiile cu vecinii, dar îi încearcă de minte şi îi struneşte după nevoi – n-o ştiu toţi.


Că Rusia nu se simte bine nici de ziua ei, dacă vecinilor nu le este rău – n-o ştiu toţi.


Că Rusia se va simţi bine numai dacă vecinii vor capitula fără rezerve – n-o ştiu toţi.


Că limbajul diplomatic rusesc care masca suficient intenţiile imperialiste nu mai este suficient – de-acum vom şti-o toţi.


Aşa deci, ieri seară Kuzmin nu a gafat, ieri seară Kuzmin a fost sincer şi a spus „adevărul” rusesc în problema transnistreană. Iar, prin aceasta şi tot adevărul despre noi.


A spus-o din criză de timp. Ce îl grăbea? – 19 sau 21 iunie? Alegerile Primarului General al Chişinăului de duminica viitoare? Sau, Summit-ul 5+2? Cred că ambele – ca să ne bage minţile-n cap, să nu uităm unde ne găsim; ca să mobilizeze echipele pro-ruse pentru alegerile de duminică – 19 iunie; ca să preîntîmpine componentele formatului 5+2 cum să se compoarte pe data de 21 iunie; ca să revigoreze structurile ruseşti din acest teritoriu, care pe data de 5 iunie, n-au fost la nivelul aşteptărilor (ne apravdali daverie); ca să dezonoreze clasa politică de la Chişinău şi să-i testeze componentele în ce măsură pot fi influenţabile.


Deci, Kuzmin nu a gafat. Kuzmin a fost sincer pînă la nebunie.


Dar, adevăr este, că Kuzmin nu ne cunoşte adevărul nostru, că Kuzmin nu a învăţat bine lecţia despre noi.


Că nu i se răspunde cu brutalitatea care-o practică ruşii, se datorează faptului că am fost şi rămînem un popor civilizat, indiferent de nevoile şi sărăcia pe care le trăim şi-s provocate tot de ei.


Kuzmin se informează din SRL-urile care-l dezinformează şi nu-i spun adevărul gol-goluţ:


-          Că moldovenii cunosc foarte bine anul 1812;


-          Că moldovenii cunosc foarte bine anul 1918;


-          Că moldovenii cunosc foarte bine anul 1940;


-          Că moldovenii cunosc foarte bine, pe viu, nu din cărţi, gulagurile, siberiile, colhozurile, deznaţionalizările, depopulările anilor 1944-1990;


-          Că moldovenii cunosc foarte bine anul 1992 cu tinerii crucificaţi şi cu fetele violate la Nistru;


-          Că moldovenii cunosc foarte bine crizele economice şi energetice provocate de ruşi în ultimii 20 de ani.


Kuzmin nu cunoaşte că moldovenii cunosc foarte bine Rusia.


Şi totuşi, Kuzmin nu vrea să cunoască că moldovenii, cu toate nedreptăţile care li s-au făcut, au fost şi rămîn oameni.


Kuzmin, îţi mulţumim pentru sinceritatea de ieri, dar sinceritatea ta doare, doare pînă la suflet.


Dar, mai bine această sinceritate, decît făţărnicia cărei îi ziceţi diplomaţie.


Acum pentru autoliniştire, Domnule Ambasador,


Pe data de 19 iunie, Dorin Chirtoacă va fi ales Primar General al Chişinăului şi Chişinăul va respira şi gîndi europeneşte.


Am înţeles cu toţii că nu vrei să ne fii prieten, dar, tare-am vrut ca în aşa calitate să prezentaţi un popor mare cum este poporul rus.


Şi ce este, poate cel mai important pentru dvs, este că corpul diplomatic, prin retragerea de la această recepţie, v-a înţeles corect.


P.S: Vă atrag atenţia, Domnule Ambasador la îndemnul bloggerului Andrei Fornea: Kuzmin go home! care se rostogoleşte peste Moldova ca un ecou.


Radu Vodă

6.08.2011

Două zile de vară – trăite cît o speranţă de mare

Pîn’ la nefericitul de 5 iunie, 2011, nu am avut îndoieli nici pentru o clipă, că Dorin Chirtoacă va deveni primar general al Capitalei din primul tur. Şi această atmosferă se consolidase, mai ales după ce Vlad Filat l-a retras din campanie pe Victor Bodiu în favoarea candidatului mai cotat – Dorin Chirtoacă, lucru care nu este deloc uşor de făcut la nivelul unui partid politic. După această mişcare, îşi aveau justificarea morală, şi politică, şi partinică să rămînă pe cîmpul de luptă centru-drapta, doar două figuri: Dorin Chirtoacă, fiindcă este Dorin Chirtoacă şi Valentina Buliga, care a venit să anunţe, mai degrabă, o alternativă social-politică pentru alegătorul vrăjit de ameţeala comunistă şi ruperea lui de la coloana a cincea. Pînă la acel moment, se vorbea mult şi despre mulţi, după – mult şi despre doi, dacă-l lăsăm într-o parte pe Dodon, căci puţin ce se putea de schimbat în grădina „roşiilor”. Ceilalţi candidaţi erau pe rol de figuranţi sau făceau slujbe bine plătite la „împăratul roşu”. Ei nu aveau nevoie de multe procente, căci erau mulţi şi era important să sonorizeze mesajul descurajant. Şi totuşi, aceşti „nesemnificativi” nu trebuie daţi uitării, trebuie daţi pe mîna Ministerului Justiţiei. Demult Ministerul Justiţiei trebuia să facă ordine în ţarcul acestor juvine politice. Cred că pentru partiduţele acestea, care nu au acumulat voturi nici cît necesarul de părtaşi pentru înregistrare, MJ trebuie să aplice soluţia reînregistrării. Dar aceasta mai încolo...


De ce trebuia susţinut masiv Dorin Chirtoacă? În primul rînd, dacă Dorin Chirtoacă nu lua capitala în 2007, atunci, cred eu, nu se ştie ce soartă ar fi avut partidele de azi, mai mari sau mai mici; în al doilea rînd, fiindcă Dorin Chirtoacă a făcut maximum posibil într-o situaţie de blocaj total şi-n al treilea rînd, fiindcă în Chişinău nu se experimentează programe şi platforme mai sociale, mai liberale sau mai democrat-liberale, în Chişinău se dă lupta dintre comunism şi pro-europa şi pînă cînd cursul pro-european nu va fi asigurat fără rezerve, votul trebuie să rămînă unul politic. Nu trebuie să ne îmbătam cu apă rece. Pînă la moment, nu este altă figură care să consolideze acest vot, decît Dorin Chirtoacă. Să nu fie cu supărare unor partide, dar s-o recunoască în momentele de sinceritate.


Deci, ghidat de acestea, Duminică de dimineaţă, unul dintre primii, am păşit pragul secţiei de votare din vecinătate, unde l-am votat pe candidatul Chirtoacă, convins că aşa vor proceda cei mai mulţi. Iar exit-poll-ul de la 22:00, în genere m-a înaripat şi m-a făcut să cred că Chişinăueanul politizat, mai mult sau mai puţin, a înţeles, în cele din urmă, ce înseamnă votul util. Aici îi las într-o parte pe „idioţii utili”, care sînt sateliţi permanenţi ai exerciţiului electoral în Moldova. Despre aceştia trebuie de vorbit tare şi mult mai încolo, cu analize profunde şi argumentate, ca să dispară cu desăvîrşire de pe scena politică pînă la alegerile parlamentare.


Dar cele mai grele clipe aveam să le trăiesc pe 6 şi 7 iunie, cînd exit-poll-ul cbs axei a fost dat peste cap, iar Unimedia ne furniza informaţii cu ţîrîita, ca să nu ne traumeze, cred că. Aceste două zile trăite, în maximă încordare, că iată, iată vom pierde Chişinăul, adică îl vom da în mîna comuniştilor chiar din primul tur, au fost pentru mine nu numai o trăire profundă, dar şi o radiografiere a alegătorului mascat, care şi el construit din emoţii, se bucura de scăderea continuă a procentajului lui Chirtoacă. Am rămas frapat că unii dintre aceştia, care-mi sunt colegi, mă susţineau în opţiunea mea pro-Chirtoacă, iar cînd se prezentau rezultatele şi-au scăpat şi ei emoţiile de sub control, am văzut cît de fals este alegătorul nostru, aşa tinerel cum este, cu aşa alegător, cbs-ului trebuie să-i dăm dreptate. Drept că, cam des greşeşte.


Acum ne întrebăm, vom reuşi să-l promovăm pe Dorin Chirtoacă primar din turul doi, mai ales că fanii lui, ieşiţi la această dată din sesiune vor fi plecaţi pe-aiurea. Iată acum partidele politice ale Alianţei vor trebui să-şi spele ruşinea şi să lucreze la metru pătrat. Dîndu-ne bine seama, după ce comuniştii au luat majoritatea în consiliu, că primarul, în caz de victorie a Alianţei va fi, mai curînd, un simbol, ar trebui să ne mulţumim şi cu aceasta, dacă nu suntem capabili de mai mult. De ce nu suntem capabili? Poate vom reuşi să descifrăm pînă la alegerile parlamentare. Este foarte necesar ca rînza şi intelectul să fie puse-n echilibru.


Aşa cum, Chişinăul, în linii mari, este pierdut, Alianţa trebuie să-şi asume această înfrîngere şi pălită de sinceritate în scurte momente, să ne spună dacă nu am greşit cu susţinerea din 7 aprilie, 2009. În orice caz, Alianţei i s-a mai dat două săptămîni pentru a-şi acoperi măcar cu o victorie simbolică justificările. Ne dăm bine seama că nu se va rezista pînă la 19 iunie, dar se va încerca chiar de acum să se caute vinovatul. Vinovatul este AIE 2, şi nu-l mai căutaţi. Despre vinoveţi, cu text deschis, cred că este cel mai indicat să vorbească societatea civilă. Cred că este absolut necesar ca pe parcursul acestor două săptămîni, Forumul Civic „Pro Europa” să se convoace (dacă nu s-a produs ceva şi pe-acolo). Consider că este absolut necesar convocarea unei adunări a alegătorilor pro-Chirtoacă, care va sensibiliza alegătorul nostru şi-l va chema la urne să-şi minimalizeze indiferenţa – egală cu crima. Alegerea lui Dorin Chirtoacă pe 19 iunie, 2011, ne-ar mai lăsa speranţe că ne putem smulge din prizonieratul greşelilor.


Victoria lui Dorin Chirtoacă de la 19 iunie devine o chestiune de onoare şi de loc una de inteligenţă.


Radu Vodă

5.06.2011

Ce-i cu Stejarul?(3)

Am urmărit cu toţii, în ultimile zile, ceea ce putem numi „virajurile” PLDM. „Ochiul urmăritor” rămîne tot pe Stejar.


Astăzi Victor Bodiu s-a retras din lupta electorală în favoarea lui Dorin Chirtoacă, personaj care i-a servit, pe aceasta scurtă dar, furtunoasă campanie, ca obiect de referinţă. Retragerea anunţată de Vlad Filat şi Victor Bodiu în conferinţa de presă, ce a avut loc în amiaza zilei de azi, vesteşte consolidarea alianţei, încă pe o bucată de vreme, care în ultimul timp, se sufocă şi îşi dă pe faţă slăbiciunile – crapături în beton. Dar astăzi, betonul n-a crăpat, aşa se pare, şi sper cu tot dinadinsul  să fie aşa. Cauza este una nobilă – să luăm Chişinăul din primul tur, o întorsătură trăsnet, fulger, şoc, numiţi-o cum găsiţi de cuviinţă, e clar nu ne-am aşteptat de data asta, la o atare desfăşurare a lucrurilor. Stau şi mă gîndesc, această faptă nobilă a liberal-democraţilor, pe cît se datorează şi protagonistului micului ecran – Mihai Godea şi isprăvii sale de 3 zile?


„Căutătorii” de senzaţii au uitat ştirea-bombă de zilele trecute, - ceea ce s-a întîmplat azi l-a eclipsat total pe candidatul independent Mihai Godea, dar, totuşi să nu se uite, acesta îi va „ocupa” locul lui Bodiu pe scara electorală. Să nu ne avîntăm în aplauze, să gîndim bine asupra „suveranităţii” politice a lui Mihai Godea, care eclipsat, dar rămîne în luptă.


E clar, Mihai Godea cel de azi, nu mai e subiect de primă linie al ştirilor senzaţionale, acest lucru se datorează şi  profesionismului imagemaker-ilor PLDM, şi desfăşurării naturale a lucrurilor – Chirtoacă primar din primul tur.


Pînă acum da! Dar în continuare, Mihai Godea mai contribuie la aceasta? Sau se face băiatul rău de tot?


Timpul va ridica cortina, şi o să vedem. Un act de „eroism şi maturitate politică”, sau un eventual scenariu?


Succes Alianţei, pentru că are angajamentul moral să nu lase capitala în mîna comuniştilor…


Deci rămîne cum am mai spus, - e mult pre devreme ca Stejarul să stea să se usuce.


Radu Vodă

5.04.2011

Ce-i cu Stejarul? (2)

Evoluţia evenimentului de ieri pînă azi, şi lămurirea de astăzi dimineaţă a lucrurilor nu a mai lăsat cale de întoarcere…


Mihai Godea s-a retras din PLDM, ceea ce aştepta opinia publică şi massmedia, setoase de senzaţii şi nu, obligator, rău intenţionate. Pur şi simplu, se doreau senzaţii, şi dacă e posibil, periodic. Acestea “construiesc” evenimentul şi, mai apoi, “împing” în eveniment individul sau personajul. În cazul nostru, rolul de protagonist i-a revenit lui Mihai Godea, lucru chiar neaşteptat de nimeni, fiind recunoscut drept ideologul acestui partid, nu un simplu înregimentat, sau, Doamne fereşte, un profitor. Mai mult, evenimentul se vrea dezvoltat – Cine-i următorul? Se întreabă unii… Situaţia e una serioasă, nu mai poate servi deliciu publicului, se cere o lămurire acum, nu după 5 iunie. Să se lămureasca unde este cauza, în interior sau este o construcţie din afară? Nu se poate să ne măcinăm mereu energiile în dodii, mai ales dacă soluţia „reparatoare” poate veni din sînul nostru. Oricum, legătura, dintre Godea şi creaţia la care şi-a depus stăruinţa – PLDM, s-a rupt. În urma şedinţei din 4 mai, Mihai Godea, prim-vicepreşedintele PLDM, s-a retras oficial din partid, şi se lansează încrezător în campania electorală, fără a-şi denigra colegii şi crea presiuni lăuntrice, sau chiar partinice.


O mişcare aproape corectă, în cazul unei porniri sincere, şi o imoralitate, în caz că s-au urzit scenarii.


Godea trebuie să ne convingă, în cel mai scurt timp, de sinceritate, iar PLDM-ului să i transmită un mesaj de revizuire a unor laturi din activitate cu nominalizarea lor foarte clară. Acum, din afară, îi este mai uşor s-o facă, dacă are argumentele. Lucrul acesta trebuie făcut acum, în cîteva zile, că ne aflăm în plină campanie electorală, vectorul căreia arată în direcţia PLDM, pentru ce, s-a lucrat chiar nebuneşte.


Dacă Godea are dreptate, PLDM-ul nu va fi votat cu “orice preţ” fără ca să treacă “procedura cenuşii pe cap”. Fapt este că, se vrea să se voteze un PLDM aşa cum l-am ştiut la 2007-2008. Dacă lucrurile s-au abătut prea tare, plecarea lui Godea pare a fi construitoare, aşa că timp pentru cenuşă – tot mai puţin şi mai puţin.


Săptămîna, care dă peste noi, va fi săptămîna marii bătălii – a orgoliului şi a inteligenţei.


Da, e dureros şi vor fi jertfe, şi e devastator dacă vom jertfi Demnitatea.


Mizăm pe inteligenţă! Avem a vedea…


Radu Vodă

5.03.2011

Ce-i cu Stejarul? (1)

Ştirea-trăsnet de azi ne-a lăsat perplecşi pe toţi cititorii portalurilor. Mihai Godea a declarat că va candida la alegerile locale de pe poziţia „candidat independent”, şi că e foarte posibil să fie exclus din PLDM. Nu ştiu ce l-a determinat pe Godea să ia această hotărîre „de nimeni aşteaptă”, dar cu siguranţă, cu repercusiuni pentru PLDM. Prin ceea ce a declarat azi Mihai Godea a „cucerit” şi a chemat de partea sa o parte din potenţialii alegători ai lui Bodiu, care sunt potenţiali alegători ai PLDM şi doar ai PLDM, de pe alte sectoare nu pot fi. D-nul Godea îmbrăcînd haina aceasta de „rebel” s-a ales cu o droaie de simpatizanţi, care-l vor susţine în lupta pentru primărie, luptă care, dacă, să reflectăm asupra ei, această luptă va fi, pentru „nou-ieşitul” din partid, gardul de protecţie împotriva atacurilor şi justificarea unui eventual proiect politic, şi un mare semn de întrebare pentru PLDM.


Aşa sau altfel, un lucru este clar, Mihai Godea îşi are susţinătorii lui, poate porni la luptă. Dar pentru ce? Timpul nu va întîrzia să ne arate „dedesubturile” fenomenului de subţiere a grupului de părinţi-fondatori ai PLDM, şi care se manifestă periodic.


Ce-i cu Stejarul? ne întrebăm şi acei din vecinătatea idiologic apropiată. Stă să se usuce?


Nu! Chiar dacă aşa pare, Stejarul nu stă să se usuce, e mult prea devreme, dar e clar, ceva nu merge bine sau  şi-a atins limitele biologice, şi nu trebuie forţat?


Apropo, de fotosinteză...


Radu Vodă

Cine loveşte în Dorin Chirtoacă, loveşte în Chişinău?!

Păliţi de febra electorală, e firesc ca, înscrişii în lupta pentru primăria capitalei să se baricadeze în spatele „realizărilor” lor, să uite, pentru o vreme de prietenii şi de relaţiile extra-partinice, dacă le-au avut, şi de-acum înainte aceştia să se comporte ca adversari. Unii se autoîntitulează ca fiind gospodari-manageri şi fii ai Chişinăului, alţii preferă să nu iasă în lumina reflectoarelor cu declaraţii-bombă sau cu atacuri în adresa personajului cel mai simpatic publicului, şi să se „limiteze”, sau, mai bine zis, să se încadreze în programul lor electoral. Chişinăul nostru, cel de azi, asediat de noi proiecte aromatizate electoral (care, dacă ar fi să le comparăm, se deosebesc doar prin imaginea stăpînului sau prin culoare), este supus unei „reeducări”, transferului de imagine, transferului de orice... E clar, noi suntem „evaluatorii” acestor candidaţi, indiferent de gradul acestora de „suveranitate” politică, şi dacă stăm să ne pătrundem de amploarea acestui proces de evaluare, care, defapt e unul continuu şi va finaliza pe data de 5 iunie cu „pro” sau „contra”, un lucru ne marchează pe toţi, unul pe care-l simţim cu lăuntricul nostru: nu e bine să loveşti cu piciorul murdar în adversarii tăi, pentru că îţi deconspiră statutul moral şi alegătorul se vede involuntar în locul „adversarului” lovit, în timpul ce va urma după 5 iunie.


Protagonistul, Carismaticul, Îndrăgitul (în măsura meritului) acestei lupte electorale rămîne încă a fi Dorin Chirtoacă, care se simte bine pe această poziţie, şi o eventuală „lovitură de poziţie” brutală nu va fi acceptată de „evaluatori”, şi cu siguranţă se va lăsa judecată şi pedepsită. Cine loveşte în Dorin Chirtoacă, loveşte în Chişinău! Pare a fi spus tare de tot. Aşa se vorbeşte în maxi-taxi, în aulele studenţeşti, la Paştele Blajinilor… este aproape o stare de spirit. Să dai peste cap această situaţie, dacă se doreşte atît de mult, este nevoie de foarte, foarte multă inteligenţă, orice ieşire brutală va fi taxată în favoarea lui Chirtoacă. Acest lucru trebuie să-l cunoască orişicine, care atentează la realizările şi sloganul lui Chirtoacă, pentru a nu deveni antipatic, nouă, „evaluatorilor”, şi după alegeri. În urma atîtor antrenamente electorale – unei veritabile gimnastici politice, ne-am învăţat să demascăm, din start, „suveranitatea” politică şi partinică a celor care vor să ne cucerească cu ţinuta fortuită de gospodar, care să umbrească pe cît de posibil lipsa acestei „suveranităţi”.


Chişinăul trebuie să rămînă românesc şi european! Şi cu pseudomanageri, şi cu pseudogospodari, şi cu mănuşi roşii, şi cu priviri îngândurate, şi cu soluţii sau fără - Chişinăul va rezista, fiindcă se vrea românesc şi european.


Dacă v-aţi înscris în lupta pentru primărie, fiţi fairplay,  altfel, riscaţi să suportaţi un insucces de durată, nu o simplă înfrîngere în alegeri!


Radu Vodă