Se afișează postările cu eticheta Coloana a 5-a. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Coloana a 5-a. Afișați toate postările

6.08.2011

Două zile de vară – trăite cît o speranţă de mare

Pîn’ la nefericitul de 5 iunie, 2011, nu am avut îndoieli nici pentru o clipă, că Dorin Chirtoacă va deveni primar general al Capitalei din primul tur. Şi această atmosferă se consolidase, mai ales după ce Vlad Filat l-a retras din campanie pe Victor Bodiu în favoarea candidatului mai cotat – Dorin Chirtoacă, lucru care nu este deloc uşor de făcut la nivelul unui partid politic. După această mişcare, îşi aveau justificarea morală, şi politică, şi partinică să rămînă pe cîmpul de luptă centru-drapta, doar două figuri: Dorin Chirtoacă, fiindcă este Dorin Chirtoacă şi Valentina Buliga, care a venit să anunţe, mai degrabă, o alternativă social-politică pentru alegătorul vrăjit de ameţeala comunistă şi ruperea lui de la coloana a cincea. Pînă la acel moment, se vorbea mult şi despre mulţi, după – mult şi despre doi, dacă-l lăsăm într-o parte pe Dodon, căci puţin ce se putea de schimbat în grădina „roşiilor”. Ceilalţi candidaţi erau pe rol de figuranţi sau făceau slujbe bine plătite la „împăratul roşu”. Ei nu aveau nevoie de multe procente, căci erau mulţi şi era important să sonorizeze mesajul descurajant. Şi totuşi, aceşti „nesemnificativi” nu trebuie daţi uitării, trebuie daţi pe mîna Ministerului Justiţiei. Demult Ministerul Justiţiei trebuia să facă ordine în ţarcul acestor juvine politice. Cred că pentru partiduţele acestea, care nu au acumulat voturi nici cît necesarul de părtaşi pentru înregistrare, MJ trebuie să aplice soluţia reînregistrării. Dar aceasta mai încolo...


De ce trebuia susţinut masiv Dorin Chirtoacă? În primul rînd, dacă Dorin Chirtoacă nu lua capitala în 2007, atunci, cred eu, nu se ştie ce soartă ar fi avut partidele de azi, mai mari sau mai mici; în al doilea rînd, fiindcă Dorin Chirtoacă a făcut maximum posibil într-o situaţie de blocaj total şi-n al treilea rînd, fiindcă în Chişinău nu se experimentează programe şi platforme mai sociale, mai liberale sau mai democrat-liberale, în Chişinău se dă lupta dintre comunism şi pro-europa şi pînă cînd cursul pro-european nu va fi asigurat fără rezerve, votul trebuie să rămînă unul politic. Nu trebuie să ne îmbătam cu apă rece. Pînă la moment, nu este altă figură care să consolideze acest vot, decît Dorin Chirtoacă. Să nu fie cu supărare unor partide, dar s-o recunoască în momentele de sinceritate.


Deci, ghidat de acestea, Duminică de dimineaţă, unul dintre primii, am păşit pragul secţiei de votare din vecinătate, unde l-am votat pe candidatul Chirtoacă, convins că aşa vor proceda cei mai mulţi. Iar exit-poll-ul de la 22:00, în genere m-a înaripat şi m-a făcut să cred că Chişinăueanul politizat, mai mult sau mai puţin, a înţeles, în cele din urmă, ce înseamnă votul util. Aici îi las într-o parte pe „idioţii utili”, care sînt sateliţi permanenţi ai exerciţiului electoral în Moldova. Despre aceştia trebuie de vorbit tare şi mult mai încolo, cu analize profunde şi argumentate, ca să dispară cu desăvîrşire de pe scena politică pînă la alegerile parlamentare.


Dar cele mai grele clipe aveam să le trăiesc pe 6 şi 7 iunie, cînd exit-poll-ul cbs axei a fost dat peste cap, iar Unimedia ne furniza informaţii cu ţîrîita, ca să nu ne traumeze, cred că. Aceste două zile trăite, în maximă încordare, că iată, iată vom pierde Chişinăul, adică îl vom da în mîna comuniştilor chiar din primul tur, au fost pentru mine nu numai o trăire profundă, dar şi o radiografiere a alegătorului mascat, care şi el construit din emoţii, se bucura de scăderea continuă a procentajului lui Chirtoacă. Am rămas frapat că unii dintre aceştia, care-mi sunt colegi, mă susţineau în opţiunea mea pro-Chirtoacă, iar cînd se prezentau rezultatele şi-au scăpat şi ei emoţiile de sub control, am văzut cît de fals este alegătorul nostru, aşa tinerel cum este, cu aşa alegător, cbs-ului trebuie să-i dăm dreptate. Drept că, cam des greşeşte.


Acum ne întrebăm, vom reuşi să-l promovăm pe Dorin Chirtoacă primar din turul doi, mai ales că fanii lui, ieşiţi la această dată din sesiune vor fi plecaţi pe-aiurea. Iată acum partidele politice ale Alianţei vor trebui să-şi spele ruşinea şi să lucreze la metru pătrat. Dîndu-ne bine seama, după ce comuniştii au luat majoritatea în consiliu, că primarul, în caz de victorie a Alianţei va fi, mai curînd, un simbol, ar trebui să ne mulţumim şi cu aceasta, dacă nu suntem capabili de mai mult. De ce nu suntem capabili? Poate vom reuşi să descifrăm pînă la alegerile parlamentare. Este foarte necesar ca rînza şi intelectul să fie puse-n echilibru.


Aşa cum, Chişinăul, în linii mari, este pierdut, Alianţa trebuie să-şi asume această înfrîngere şi pălită de sinceritate în scurte momente, să ne spună dacă nu am greşit cu susţinerea din 7 aprilie, 2009. În orice caz, Alianţei i s-a mai dat două săptămîni pentru a-şi acoperi măcar cu o victorie simbolică justificările. Ne dăm bine seama că nu se va rezista pînă la 19 iunie, dar se va încerca chiar de acum să se caute vinovatul. Vinovatul este AIE 2, şi nu-l mai căutaţi. Despre vinoveţi, cu text deschis, cred că este cel mai indicat să vorbească societatea civilă. Cred că este absolut necesar ca pe parcursul acestor două săptămîni, Forumul Civic „Pro Europa” să se convoace (dacă nu s-a produs ceva şi pe-acolo). Consider că este absolut necesar convocarea unei adunări a alegătorilor pro-Chirtoacă, care va sensibiliza alegătorul nostru şi-l va chema la urne să-şi minimalizeze indiferenţa – egală cu crima. Alegerea lui Dorin Chirtoacă pe 19 iunie, 2011, ne-ar mai lăsa speranţe că ne putem smulge din prizonieratul greşelilor.


Victoria lui Dorin Chirtoacă de la 19 iunie devine o chestiune de onoare şi de loc una de inteligenţă.


Radu Vodă

5.30.2011

Coloana a 5-a – impertinenţă şi democraţie

Marşul simpatizanţilor PCRM, care, duminică cu mîndrie, cîntau „vîhadila na bereg katiuşa”, i-a revoltat pe mulţi oameni de rînd, absolut neangajaţi politic. Ieri, 29 mai, mii de simpatizanţi ai PCRM au mărşăluit prin centrul Chişinăului şi au scandat lozinci şi vechi, - de pe vremea lui tătuca Stalin, şi mai noi, - de pe vremea lui tătuca Voronin. Coloana a cincea, în toată splendoarea ei, a ieşit din ascunziş, aşa cum face în ultima vreme, şi l-a acoperit cu lauri pe eternul lor "tătucă", care a avut grijă mereu de aceasta, ca nu cumva, moldoveanul brusc devenit „asupritor”, adică moldoveanul dumerit, să îndrăznească să-i încalce "drepturile".


Nu-i nimic nou, e ştiut că PCRM-ul a fost din totdeauna expresia politică a coloanei a 5-a în Moldova, - brutală şi vicleană, şi acum îşi pierde nu doar credibilitatea, dar baza socială, - aceasta-i marea durere, şi nu mai merg speculaţiile cu pensiile şi unsu’ ochilor cu suta de grame, orezu’, macaroanele etc. Cert e că coloana a 5-a se simte în pericol, în primul rînd, pentru că îmbătrîneşte, şi nu se simte sigură de sine, chiar şi cu încercarile de a se reinventa ca "moldoveni" care iubesc Moldova (cea a lui Dodon), în al doilea rînd, pentru că PCRM-ul, care o apăra pîn’ acum de „ieşirile antidemocratice” ale moldovenilor „asupritori”, în curînd se va vedea nevoit să se retragă din viaţa politică şi  aceasta o simte cu pielea-şi muscălească.


Să-i lăsăm să se zbată în falsa credinţă că au dreptate, că nu mult le-a rămas pînă la 5 iunie, -  a început numărătoarea inversă. Pîn’ la urmă e dreptul lor democratic să mărşăluiască şi să scandeze, indiferent de cîtă „dreptate” au aceştea, căci dacă nu le-am permite, „dreptatea” şi „credinţa” lor vor părea a fi sincere, pretinzînd a fi nu numai drepte ci şi adevărate,  şi se vor dori acoperite de martiraj.


Să-i lăsăm să se simtă bine pe post de „masovcă”, posibil mulţi din ei îşi vor da seama...


Radu Vodă

5.17.2011

Schimbarea la faţă a colanei a 5-a (făţărnicie şi multe feţe)

Nu, ăsta nu-i un eventual fals, pare a fi gîndit ceva serios, pentru că, dacă ar fi fost un fals, cred că pe Igor Cucer (omu' care încearcă reeditarea comunismului în RM, tot acela dar altfel ambalat) l-ar fi chemat cumva – Vladimir Boronin, Vladimir Cioronin, sau ceva cu "oronin", cum se practică o schimonosire de nume cînd e o glumă de prost gust, dar îl cheamă Igor Cucer, un nume mai pămîntesc, mai de aici, care nu zgîrîie urechea. Igor Cucer se dovedeşte, din cele rostite, să fie un comunist original, şi nu un fals al campaniei electorale, pare să se vrea de durată.


Deci, astăzi am fost martori la "reeditarea" comunismului, dar, eu prefer să-i spun "schimbarea la faţă" a coloanei a 5-a, atît de impertinentă în ultima vreme, care ne impune tot felul de lenţi, tricouri cu eu iubesc Moldova, cîntece în limba rusă dedicate Moldovei, impertinenţă care a întrecut orice limită; s-a ajuns pînă şi la schimonosirea imaginii lui Ştefan cel Mare, sonorizată ca Ştefan Velikii. În fine, azi coloana a 5-a a hotărît să ne încerce cu ceva nou - Partidul Comunist al Moldovei, un fel de răsculaţi împotriva nedreptăţii sociale semănate de foştii lor tovarăşi. Stau şi mă gîndesc, oare se simt într-atît de certaţi comuniştii, încît să aibă nevoie de două partide? Poate da, dar se pare că se merge pe o linie nouă, - noii comunişti vor să recîştige încrederea populaţiei, care s-a dezmeticit şi nici nu pleacă, şi nici deacord nu-i. Această parte de populaţie (alegători) nu trebuie să plece departe, că s-au terminat (PCRM). Aceştia au înţeles că PCRM-ul cel „vechi”, al unui „om”, cum s-a practicat la ei întotdeauna, nu mai inspiră „stabilitatea şi vigurozitatea” de cîndva, şi iată PCM-ul vine să salveze situaţia. Fie aşa sau altfel, comuniştii tot comunişti rămîn, tot expresie a coloanei a 5-a, indiferent de înfăţişare. Plus minus un "R", care-i diferenţa?


A fost un timp, cînd comuniştii fluturau cu ideea europeană, şi parcă erau credibili, şi multă lume bună aşteapta chiar să-şi schimbe numele în socialişti şi programul în social-democrat, era gata să le ierte trecutul negru. Dar a fost destul, să-i zgîrîie puţin, să cadă cortina – ca tot această lume bună să-i vadă neschimbaţi şi minciunoşi diavoleşte. Faţada socialistă vehiculată cu prudenţă de ideologi versaţi nu mai salva, - trebuia de mers deschis, dar în mai multe echipe. Ceea ce fac acum. Nu-i rău de trecut şi pe la partidele „de buzunar” ca să vedeţi că pe acolo tot urechiuşe comuniste se văd.


Da a fost un timp… Acum nu mai este…


Acum se subţiază electoratul PCRM – „mission possible" pentru PD, dar, - aşa cum vrea PD-ul? Gîndesc că pentru PD, care cu ceva vreme în urmă, era singurul "subţiator", acum treaba devine mai simplă, cu două partide comuniste... Interesant, va mai urma vre-un partid comunist? Posibil, promovarea exagerată a imaginii de „om pragmatic” a lui Dodon, dă de gîndit... Timpul ne va "lumina"... PD-ul are cîmp larg să acţioneze şi să reuşească, dar să se promoveze sincer. Nimeni nu-l va încurca, dar să fie sincer.


Dacă se va proceda sincer, PCRM-ul se va subţia pînă la coloana a 5-a în stare pură.


Minciuna nu mai merge!


Radu Vodă

5.16.2011

16 mai, 1812 – începutul calvarului rusesc pentru români


„Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească. Dacă e vorba ca acest stat să înceteze de-a fi românesc, atunci o spunem drept că ne este cumplit de indiferentă soarta pământului lui.”


Mihai Eminescu



16 mai, 2011 – se împlinesc 199 ani de la ruperea teritoriului românesc dintre Prut şi Nistru şi anexarea lui la „hrăpăreţul” imperiu rus. Pe fundalul „idolatrizării” zilei de 9 mai, a aşa zisei victorii, pe fundalul promovării agresive a interpretării a tot ce este românesc – ca fascist, suflarea românească din Basarabia nu se stinge, ci devine şi mai puternică, şi condamnă deschis, de la catedre, de pe pagini mass-media, acest act de nedreptate la care am fost supuşi din neputinţa de atunci, şi fără voia, şi fără ştiinţa noastră.


Acest 16 mai, rostit răspicat, este poate cel mai tare argument împotriva minciunii ruseşti înrădăcinate aici, pe care coloana a 5-a îşi construieşte rostul şi justificarea. Dar, de această dată, nu mai merge demagogia tipică intrusului, ea nu mai poate masca şi acoperi ca înainte imperialismul rusesc. Adevărul e spus clar şi pe faţă, e spus atât de tare, că poate fi combătut doar cu forţa brutală. Dar nici aceasta nu mai merge. Deci soluţia ruşilor este întinderea din timp şi trecerea generaţiilor. Dar nici aici nu vor reuşi, aşa cum, a început să lucreze memoria istorică şi generaţiile pe care le aşteaptă să dispară nu vor suporta ca adevărul să fie călcat în picioare cu atâta tupeu!


16 mai este un doliu naţional în aşteptare istorică! Se vrea împărtăşit şi reparat!


199 ani de la începutul deznaţionalizării românilor basarabeni – şi totuşi am rezistat!


Un lucru e clar, ruşii se tem de acest 16 mai, pentru că el poartă în sine adevărul – la 16 mai 1812, a fost comisă o ilegalitate, o nedreptate, dar şi mai rău, că după această nedreptate au urmat multe altele despre casre respectivii nu doresc să se ştie. Căci atunci, va fi foarte greu să răspundă - pe ce s-au construit ei, peste cine s-au lăţit ei şi unde sunt acum acei peste care s-au lăţit. Iată de ce ruşii se tem de 16 mai.


16 mai, 1812 – 16 mai, 2011 este o perioadă „doveditoare” a permanenţei imperialismului rusesc aici şi a martirajului neamului românesc. 16 mai, rostit tare, este un risipitor al minciunii ruseşti îngrijite cu multă cheltuială, şi o speranţă de reducere a marasmului pe care l-au „cultivat” aceştia în Basarabia, la „debilism” social, care nu se lecuieşte dar se compătimeşte. Aceasta-i calea sfârşitului...


Această dată, rostită tare, risipeşte atâtea istorii construite în jurul Basarabiei româneşti.


Astăzi s-a trecut uşor peste 16 mai, care, perpetuat în timp, ne-a împovărat cu sărăcie, analfabetism, deznaţionalizare, deculturalizare, deportări, dar cum v-om întîmpina noi 16 mai în 2012, la 200 ani de la trădarea lui Dumitraşco Moruzi, tot aşa uşor? Nu e mult până atunci, şi ar fi bine să-i cunoaştem pe toţi „Dumitraşco Moruzi” care s-au perindat în această perioadă şi-au stat în slujba străinului.


Eh… măi Dumitraşco… câţi al-de tine ai lăsat după tine!?


Privesc în jur ce se întâmplă ca să constat cu regret - Doamne, cât de departe de tine şi cât de aproape de ruşi!

3.28.2011

27 martie, 1918 şi Noi

27 martie, 1918 – Basarabia acasă! Prin jertfa s-a anulat crima de la 1812.
27 martie în actualitate – Basarabia pe drum spre casă. Încet, dar într-acolo. Ce are a se întîmpla, se va întîmpla, – pentru neprieteni: “De ce te temi, de aceea nu scapi”.
27 martie, 1918 – E timpul să fie declarata Sărbătoare Naţională. Cine este acela care o va face, ca să-l alegem Preşedinte?
27 martie, 1918 în gura “Patrioţilor Moldovei” – o dovadă de netăgăduit a unei Rusii “prietene” dar imperialiste; o dovadă a coloanei a 5-a, care nu mai poate distruge din subterană şi iese la suprafaţă.
27 martie – prilej pentru Rusia de-aşi arăta adevarata faţă, astăzi în persoana Maiei Laguta sau a unui Garbuz – tot ce a avut şi are Rusia mai "bun" şi mai "inteligent" ca să ne dea.
27 martie – poate fi doar a noastră, un lucru, un efort ni se cere: Redobîndirea cetăţeniei române, cetăţenie prezentă în Paşaportul fiecărui basarabean.
Cetăţenia română generalizată – imunitatea cea mai sigură împotriva prostiei ruseşti în orice formă de manifestare.
Să ne redobîndim cetăţenia romănă şi vom fi imuni la tot cine şi ce ne coboară din demnitate, fie străin, fie dintr-ai “noştri”.


Radu Vodă