Se afișează postările cu eticheta comunişti vechi şi noi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comunişti vechi şi noi. Afișați toate postările

7.19.2012

Condamnarea crimelor comuniste fără lustraţie - ce este?

 
imagine - amosnews.ro

Ce se face în afara moralei poate dura, dar nu este durabil. Drept exemplu - chiar regimul comunist.

Personal, cu puţina mea experienţă de viaţă, ca să nu greşesc, obişnuesc totuşi să raportez procesele, fenomenele care au loc în societate noastră şi pe care am puterea intelectuală să le înţeleg, cu un model al meu, luat de la părinţi, care la rândul lor l-au luat de la bunei. Acest model are o răspândire largă în societate şi se numeşte recurs la memorie. Dar, de ce aşa de puţin se vorbeşte despre acest model, la noi? Gândesc că, din cauza că acesta poate fi atât pozitiv, cât şi negativ. Pozitiv este atunci când se sprijină pe morală.

Astăzi mulţi se întreabă, mai ales acei care s-au mutat cu reşedinţa în studio-urile TV - dacă este corect sau nu faptul condamnării. Şi cred că mulţi din cei care se dau cu părerea nu susţin condamnarea crimelor comuniste şi dau acestor "dezbateri" o tentă de nevinovăţie sau de termene pe care nu le mai ţine minte lumea, într-un fel, se încearcă a da uitării o perioadă din viaţa noastră sau mai precis a părinţilor, sau buneilor noştri. De ce se face aceasta? Ori că sunt vinovaţi nemijlocit, ori că sunt nostalgicii experienţei criminale a părinţilor lor, ori că sunt certaţi foarte dur cu morala. Personal gândesc, condamnarea regimului totalitar comunist, să fie etichetată oricum ar fi, de indivizii ce fac politică pe seama tragediei noastre naţionale din perioada '40-'90, în speranţa lor că rănile s-au tămăduit - această condamnare raportată la perioada respectivă este o victorie a adevărului şi a dreptăţii, de ordin moral.

Această victorie pe mulţi îi discomfortează, pe mulţi nu-i satisface, dar pe cei mai mulţi îi împacă şi asta este bine.

Şi totuşi, ce i-a făcut pe atât de mulţi deputaţi (din AIE) să voteze această lege? Dacă motivaţia este morală, atunci să ştiţi că nu suntem pierduţi, este excelent. Dar, dacă la mijloc sunt aranjamente, atunci cum? Soluţia este una - trebuie să urmeze obligatoriu lustraţia! Iar, factorul timp nu trebuie să ne oprească - că respectivii vinovaţi s-au trecut, s-au consumat. Aceşti trecuţi şi consumaţi trebuie să fie cunoscuţi societăţii. Oricare ar fi motivul (moral sau de aranjamente), poate că vom afla mai târziu, dar nu ne îndoim nici pentru o clipă de corectitudinea acestei decizii, nu juridiceşte ci din punctul de vedere al moralei. Recursul la memorie le pune pe  toate la locul lor, aşa cum e omeneşte. Le iartă, dar nu le uită, ca să nu se mai repete.

Formula că toţi suntem vinovaţi sau nimeni nu este vinovat nu mai lucrează, că defapt, pentru această formulă au luptat opozanţii legii date. Iar, această formulă este foarte periculoasă pentru societate, fiindcă noi niciodată nu vom putea promova lideri, personalităţi neşantajabile. Să luăm drept exemplu liderii sau şefii de partide: Filat - a făcut armata nu ştim unde; Pavlicenco - a fost în Cuba; Ghimpu - este de la Coloniţa; Lupu, Diacov şi aşa mai departe... Să vedeţi că la momentul oportun, când trebuie de distrus o idee, nu se spune că ideea e rea, dar se loveşte în protagonist, ca astfel să fie lovită şi ideea. Iată de ce trebuie lustraţia, ca să oprim odată gura nebunilor.

Ca să fiu cât de cât convingător, fac o trimitere la Dan Puric: Dar, la ce bun  memoria istoriei recente? Ca noi oamenii normali, văzând prototipul torţionarului de acum 60 de ani, să-i recunoaştem copilul ideologic şi să nu-i mai permitem să se reproducă.
Să nu-i permitem (torţionarului), să-l facem văzut, să-l cunoască lumea, să-l scoatem de sub masca omului muncitor şi cinstit, de veteran, de luptător, de aproape erou.

La 12 iulie, carul s-a urnit din loc, m-am întrebat atunci - încotro va lua-o? Dacă spre legea lustraţiei, înseamnă că deputaţii AIE-ului, într-adevăr, sunt pătrunşi de un profund sentiment de dreptate şi simţire patriotică, şi au dat dovadă de moralitate. Dacă nu, atunci lucrurile se cam încurcă. Şi ne vom văicăra în continuare... n-ai cu cine mă, n-ai cu cine, nişte prăpădiţi.

7.09.2011

Chişinăul şi-a menţinut statutul de capitală a R. Moldova


La 8 iulie, 2011, Curtea de Apel Bălţi, după un şir întreg de diversiuni comuniste, a validat alegerea lui Dorin Chirtoacă în funcţie de Primar General al Chişinăului. Astfel, străduinţele comuniştilor de a da peste cap expresia concentrată a realizărilor Renaşterii Naţionale din ultimii 20 de ani - numită Chişinău, au suferit eşec. De fapt, hotărîrea Curţii de Apel Bălţi depăşeşte cu mult validarera mandatului de Primar General. După fierberea şi îngrijorarea din societate, această hotărîre este un vot de recunoaştere fără rezerve a Chişinăului drept capitală a R. Moldova. Şi aceasta este cu atît mai important, că hotărîrea s-a luat anume la Bălţi, de unde comunştii mizau şi mai mizează că vor ţine sub control societatea. Iar Bălţiul n-a întîrziat să se anunţe şi necomunist. Comuniştii puteau să mizeze pe victorie dacă se adresau doar la Tiraspol, căci în altă parte unde?


Atît în Tiraspol, cît şi în Chişinău s-a investit foarte mult ca aceste 2 urbe să deservească efectiv interesele imperiale pe direcţia sud-vest. Privitor la Tiraspol, sunt mai multe abordări ca timp, mijloace, comportament, iar ce ţine de Chişinău, este nevoie de un efort susţinut şi constant pentru demontarea investiţiei sovetice-imperiale. Pur şi simplu, nu există alternative, varianta kazahă pentru noi este inaplicabilă.


Cînd preşedintele kazah, Nazarbaev, a început reformele şi a încercat să-şi modernizeze Ţara, a înţeles că cel mai mare opozant îi este chiar capitala Alma-Ata şi nu va putea face nici o mişcare, fiindcă îl boicota toată nomenclatura sovietică, toată infrastructura imperială care era concentrată acolo. Nazarbaev nu avea nici timp şi nici forţe ca să le demonteze. Nazarbaev a avut voinţă politică. Printr-o decizie, absolut neaşteptată de nimeni, a mutat capitala la Astana, o localitate mică, neştiută, care nici în cele mai colorate visuri nu se vedea capitală. A mutat acolo toate instituţiile statului golite de nomenclatura sovietică rămasă în Alma-Ata, de unde aceasta aştepta înfrîngerea lui Nazarbaev. Aşteptare în zadar. Unde este voinţă, este rezultat. Astana, astăzi este un oraş modern şi capitală a Kazahstanului.


Noi, fraţilor, nu avem unde "umbla" cu Chişinăul prin Ţară, căci este prea strîmt între Nistru şi Prut. Noi trebuie să-l mutăm, dar să-l mutăm în sufletele noastre, să-l îmbogăţim cu toată imaginaţia noastră şi să-l repunem înapoi pe colinele Buiucanilor, Rîşcanilor, Schinoasei, Ciocanei, să-l repunem pe bulevarde, străzi şi ulicioare curate şi pline de verdeaţă, încărcate de istoria fiinţei noastre, care să vrăjească inimile oaspeţilor şi să ruşineze neprietenii. Să facem ca Chişinăul să fie cel mai mare şi cel mai frumos oraş din spaţiul românesc de la est de Prut, să fie un fel de Meccă a noastră, pentru românii din afara României. De fapt, aşa şi era pentru noi, românii din fosta uniune, aici se venea şi se tămăduiau durerile pe Aleea Clasicilor.


Dacă comuniştii cîştigau alegerile, Chişinăul risca să rămână un oraş mare, un centru industrial şi comercial, fiindcă aici este concentrată aproape o treime din populaţia Ţării, circa 75 % din economia naţională, încoace duc toate drumurile. Dar, Chişinăul a rămas capitala R. Moldova. Îl felicit pe Dorin Chirtoacă că a devenit Primar General, nu doar al Chişinăului, dar al capitalei. Domnule Primar General, în următorii 4 ani aveţi de guvernat capitala Ţării, pe care-n această perioadă trebuie să o transformaţi într-o capitală europeană.


Radu Vodă

6.12.2011

13 iunie, 1941 - o rană sîngerîndă a Neamului nostru

Mesaj de comemorare în numele tineretului studios la mitingul şi marşul de comemorare a victimelor primului val al deportărilor staliniste, necitit din cauza îmbulzelii liderilor politici, dar care-şi are auditoriul


Dragi Prieteni,


Astăzi, în această zi mare a creştinilor – Duminica Mare, ne-am întrunit aici, cu frunţile plecate, ca să comemorăm jertfele Neamului nostru, victime ale celui mai odios regim cunoscut istoriei. Acum 70 de ani, numai la un an după ocuparea Basarabiei şi ruperea ei de la trupul Ţării, regimul sovietic de ocupaţie, cu toată brutalitatea şi ura pe care se ţinea, a pus la cale şi exterminarea fizică a înaintaşilor noştri, - au fost ridicaţi de la vetrele lor cei mai buni, cei mai luminaţi, cei care întruchipau conştiinţa de Neam. A fost ridicat preotul satului, a fost ridicat primarul satului, a fost ridicat învăţătorul satului, a fost ridicat gospodarul satului.


Astfel, am fost reduşi de la Neam cu tradiţie şi istorie – la o populaţie înfricoşată.


Această noapte neagră, de 13 spre 14 iunie, a fost doar începutul, dezmăţul, o dată declanşat, urma să se anunţe prin alte etape de nimicire fizică sau de depopulare. Cei mai mulţi ridicaţi în această noapte, bătrîni, femei, copii, au rămas să zacă în pămînturile Siberiei de gheaţă şi doar foarte puţini, cu trupul şi sufletul mutilate, peste ani, s-au întors acasă ca să nu ajungă acasă, fiindcă nu li s-a permis să intre în satele natale.


Eu vin dintr-o familie veche, care-a cunoscut tot greul şi calvarul gulagurilor sovietice şi puşcăriilor comuniste, sunt strănepotul lui Mihai Osipov-Sineşti de la Ungheni, care a fost ridicat în acea noapte cu toată familia şi tot neamul, ca să fie exterminaţi. Aşa a dat Dumnezeu, ca bunelul meu Gheorghe să se salveze, - şi eu mă văd dator să le onorez numele, să le cinstesc jertfa şi memoria pe care ne-am refăcut şi ne-am întors la demnitate. Sunt convins, că dacă aş raporta cazul meu la tinerii de astăzi, foarte mulţi din ei îşi vor regăsi înaintaşii lor în rîndul victimelor acestei odioase crime. Iar, voi cei care-aţi supraveţuit şi sunteţi aplecaţi de ani şi de nevoi, trăiţi bucuria că printre noi, tinerii, vă regăsiţi nepoţii şi strănepoţii cu sufletele şi inima curată, care vă vom întregi visul, pentru care v-aţi jertfit şi aţi fost chinuiţi – Reîntregirea şi Mîntuirea Neamului nostru!


Cei puţini, care-aţi supraveţuit şi vă găsiţi alături de noi, meritaţi tot respectul şi susţinerea noastră. Voi nu sunteţi doar simpli cetăţeni, - voi sunteţi istorie vie, voi sunteţi monumente ale tăriei de neam, ne sunteţi încrederea că vom dăinui.


Conducerea Ţării, cu tot greul care-l avem, să se facă datoare să vă smulgă din poziţia de „cerşetori”, să vă asigure minimul decent de viaţă, ca să puteţi să ne fiţi exemplu şi chemare – avem nevoie de voi!


Acei care au făptuit această crimă, prin urmaşii lor îndoctrinaţi şi astăzi mai vor să fie stăpîni pe sufletele şi destinele noastre, doresc să ne îngenuncheze şi să ne scoată din istorie. E mult prea tîrziu. Adevărul a răzbătut la suprafaţă şi acum se stăruie, în mare grabă, să şteargă din cărţile de istorie crima şi imoralitatea care vor fi judecate, că acesta era sensul să ne bage pe gît o istorie integrată,- ca să nu mai cunoaştem adevărul. Nu au reuşit.


Iată-i în faţa istoriei, unde se pot îndreptăţi doar menţinîndu-se la putere şi astăzi miza este Chişinăul. Am respins minciuna şi fărădelegile lor şi am intrat hotărîţi în turul doi al luptei pentru Chişinău, unde ni se hotărăşte soarta – încotro vom merge? Spre Europa cu ţările civilizate sau înapoi spre dispariţie? Noi, tinerii, şi în primul rînd tineretul studios, acordăm toată suţinerea lui Dorin Chirtoacă, care reprezintă în această luptă Alianţa pentru Integrare Europeană. Suntem convinşi că vom învinge şi Chişinăul va fi un oraş democrat şi european!


Victoria noastră în capitala Ţării o consider o datorie morală a noastră, a tinerilor, şi-n primul rînd, o satisfacere a jertfei.


Să ne lumineze şi să ne ajute Dumnezeu!


P.S: Apreciez cu satisfacţie participarea tuturor liderilor politici ai Alianţei şi sper că greutatea celor spuse în acest miting le va fortifica acţiunea în comun întru binele Neamului.


Radu Vodă

5.30.2011

Coloana a 5-a – impertinenţă şi democraţie

Marşul simpatizanţilor PCRM, care, duminică cu mîndrie, cîntau „vîhadila na bereg katiuşa”, i-a revoltat pe mulţi oameni de rînd, absolut neangajaţi politic. Ieri, 29 mai, mii de simpatizanţi ai PCRM au mărşăluit prin centrul Chişinăului şi au scandat lozinci şi vechi, - de pe vremea lui tătuca Stalin, şi mai noi, - de pe vremea lui tătuca Voronin. Coloana a cincea, în toată splendoarea ei, a ieşit din ascunziş, aşa cum face în ultima vreme, şi l-a acoperit cu lauri pe eternul lor "tătucă", care a avut grijă mereu de aceasta, ca nu cumva, moldoveanul brusc devenit „asupritor”, adică moldoveanul dumerit, să îndrăznească să-i încalce "drepturile".


Nu-i nimic nou, e ştiut că PCRM-ul a fost din totdeauna expresia politică a coloanei a 5-a în Moldova, - brutală şi vicleană, şi acum îşi pierde nu doar credibilitatea, dar baza socială, - aceasta-i marea durere, şi nu mai merg speculaţiile cu pensiile şi unsu’ ochilor cu suta de grame, orezu’, macaroanele etc. Cert e că coloana a 5-a se simte în pericol, în primul rînd, pentru că îmbătrîneşte, şi nu se simte sigură de sine, chiar şi cu încercarile de a se reinventa ca "moldoveni" care iubesc Moldova (cea a lui Dodon), în al doilea rînd, pentru că PCRM-ul, care o apăra pîn’ acum de „ieşirile antidemocratice” ale moldovenilor „asupritori”, în curînd se va vedea nevoit să se retragă din viaţa politică şi  aceasta o simte cu pielea-şi muscălească.


Să-i lăsăm să se zbată în falsa credinţă că au dreptate, că nu mult le-a rămas pînă la 5 iunie, -  a început numărătoarea inversă. Pîn’ la urmă e dreptul lor democratic să mărşăluiască şi să scandeze, indiferent de cîtă „dreptate” au aceştea, căci dacă nu le-am permite, „dreptatea” şi „credinţa” lor vor părea a fi sincere, pretinzînd a fi nu numai drepte ci şi adevărate,  şi se vor dori acoperite de martiraj.


Să-i lăsăm să se simtă bine pe post de „masovcă”, posibil mulţi din ei îşi vor da seama...


Radu Vodă

5.17.2011

Schimbarea la faţă a colanei a 5-a (făţărnicie şi multe feţe)

Nu, ăsta nu-i un eventual fals, pare a fi gîndit ceva serios, pentru că, dacă ar fi fost un fals, cred că pe Igor Cucer (omu' care încearcă reeditarea comunismului în RM, tot acela dar altfel ambalat) l-ar fi chemat cumva – Vladimir Boronin, Vladimir Cioronin, sau ceva cu "oronin", cum se practică o schimonosire de nume cînd e o glumă de prost gust, dar îl cheamă Igor Cucer, un nume mai pămîntesc, mai de aici, care nu zgîrîie urechea. Igor Cucer se dovedeşte, din cele rostite, să fie un comunist original, şi nu un fals al campaniei electorale, pare să se vrea de durată.


Deci, astăzi am fost martori la "reeditarea" comunismului, dar, eu prefer să-i spun "schimbarea la faţă" a coloanei a 5-a, atît de impertinentă în ultima vreme, care ne impune tot felul de lenţi, tricouri cu eu iubesc Moldova, cîntece în limba rusă dedicate Moldovei, impertinenţă care a întrecut orice limită; s-a ajuns pînă şi la schimonosirea imaginii lui Ştefan cel Mare, sonorizată ca Ştefan Velikii. În fine, azi coloana a 5-a a hotărît să ne încerce cu ceva nou - Partidul Comunist al Moldovei, un fel de răsculaţi împotriva nedreptăţii sociale semănate de foştii lor tovarăşi. Stau şi mă gîndesc, oare se simt într-atît de certaţi comuniştii, încît să aibă nevoie de două partide? Poate da, dar se pare că se merge pe o linie nouă, - noii comunişti vor să recîştige încrederea populaţiei, care s-a dezmeticit şi nici nu pleacă, şi nici deacord nu-i. Această parte de populaţie (alegători) nu trebuie să plece departe, că s-au terminat (PCRM). Aceştia au înţeles că PCRM-ul cel „vechi”, al unui „om”, cum s-a practicat la ei întotdeauna, nu mai inspiră „stabilitatea şi vigurozitatea” de cîndva, şi iată PCM-ul vine să salveze situaţia. Fie aşa sau altfel, comuniştii tot comunişti rămîn, tot expresie a coloanei a 5-a, indiferent de înfăţişare. Plus minus un "R", care-i diferenţa?


A fost un timp, cînd comuniştii fluturau cu ideea europeană, şi parcă erau credibili, şi multă lume bună aşteapta chiar să-şi schimbe numele în socialişti şi programul în social-democrat, era gata să le ierte trecutul negru. Dar a fost destul, să-i zgîrîie puţin, să cadă cortina – ca tot această lume bună să-i vadă neschimbaţi şi minciunoşi diavoleşte. Faţada socialistă vehiculată cu prudenţă de ideologi versaţi nu mai salva, - trebuia de mers deschis, dar în mai multe echipe. Ceea ce fac acum. Nu-i rău de trecut şi pe la partidele „de buzunar” ca să vedeţi că pe acolo tot urechiuşe comuniste se văd.


Da a fost un timp… Acum nu mai este…


Acum se subţiază electoratul PCRM – „mission possible" pentru PD, dar, - aşa cum vrea PD-ul? Gîndesc că pentru PD, care cu ceva vreme în urmă, era singurul "subţiator", acum treaba devine mai simplă, cu două partide comuniste... Interesant, va mai urma vre-un partid comunist? Posibil, promovarea exagerată a imaginii de „om pragmatic” a lui Dodon, dă de gîndit... Timpul ne va "lumina"... PD-ul are cîmp larg să acţioneze şi să reuşească, dar să se promoveze sincer. Nimeni nu-l va încurca, dar să fie sincer.


Dacă se va proceda sincer, PCRM-ul se va subţia pînă la coloana a 5-a în stare pură.


Minciuna nu mai merge!


Radu Vodă