Se afișează postările cu eticheta Nicolae Timofti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nicolae Timofti. Afișați toate postările

5.03.2012

O vizită de cunoaştere care va genera altele de ordin politic sauNicolae Timofti la Bucureşti

Ieri, am postat pe blog un articol prin care am dorit să încurajez noul Preşedinte şi să schiţez un scenariu favorabil aşteptărilor noastre, nu doar ca alegători, dar şi ca cetăţeni. Am vrut să-i spun că i s-a acordat o şansă unică în felul ei, să contribuie la aducerea R. Moldova la un regim de guvernare parlamentară într-un format deplin şi funcţional, dacă îşi doreşte să rămână în istoria acestui popor, dând peste cap părerile scepticilor şi multe acuze care le auzim. Mi-am construit opinia privitor la aceasta reieşind din portretul psihologic al domniei sale. Am scris acel articol, uitând cu desăvârşire că domnia sa are preconizată pentru a doua zi o vizită la Bucureşti.

Astăzi, am urmărit cu interes transmisiunea vizitei de la Bucureşti, şi cu toate neîndemânările şi încă lipsa de experienţă, Nicolae Timofti a făcut un pas corect din punct de vedere naţional. Spre deosebire de domnia sa, predecesorii au mers pe aiurea, numai nu la Bucureşti. Această vizită, consider că a fost una de cunoaştere,  a fost un semnal de politici pe viitor în această regiune. Restul, gândesc, au fost chestiuni de protocol şi menajamente frăţeşti. Acest semnal nu va întârzia să se facă auzit în regiune, mai ales că Preşedintele Băsescu, cu experienţa şi energia specifice lui, a punctat tranşant pentru cei dinafară formula relaţiilor şi arhitectura acestor relaţii pe viitor: R. Moldova nu va fi tratată ca o zonă tampon dintre UE şi CSI, şi R. Moldova i se acordă un loc de onoare şi stabil în sistemul politicii externe româneşti de rând cu NATO şi UE.

Întrevederile, după cea cu Preşedintele Traian Băsescu, - cu Preafericitul Daniel şi alţi oficiali români, sincer să fiu, mi-au plăcut mult şi am impresia că au înfrumuseţat evenimentul, dându-i un caracter de sinceritate şi deschidere totală. Această primire frumoasă, cu fast, din suflet - o primire care a impresionat - naşte speranţe spre mai bine, şi îmi doresc foarte mult, să fie de durată şi edificatoare.

Vizita lui N. Timofti este una importantă şi prin faptul că nu a fost pusă în dependenţă de schimbările de pe scena politică de la Bucureşti, astfel spunând celor care stau cu ochii pe noi că mizele pe nişte schimbări politice la Bucureşti sunt sortite din start eşecului. Adică, relaţia noastră strategică este construită pe ceva mai solid şi durabil decât altele ştiute de corpurile diplomatice. Iar, proiectele începute în parteneriat cu Guvernul Ungureanu trebuie să fie nişte acţiuni cu caracter economic, social, şi cu finalitate. Parte din aceste proiecte au fost nominalizate în mesajele ambilor Preşedinţi, transmiţându-se astfel semnalul către instituţiile specializate ale României şi R. Moldova, să se ocupe de acestea şi pe viitor să lase loc mai mult pentru nişte vizite de ordin politic, căci de cunoaştere poate fi doar prima.

După Bruxelles - Bucureştiul - paşi frumoşi pentru început, pentru ce şi vă felicităm domnule Preşedinte. Aveţi o ocazie bună să faceţi lucruri mari şi frumoase nu din prezenţa unei experienţe prezidenţiale, ci din simţirea de Neam. Căci experienţă au avut destulă predecesorii Dvs. - dar, ce-au făcut?

5.02.2012

Nicolae Timofti poate deveni un Preşedinte standart pentru o republicăparlamentară, numai dacă...

Tare năpăstuită ne este ţara chiar de la apariţia ei, adică de la independenţă încoace. Şi această năpastă, aşa s-a întâmplat că vine tocmai de la personaje şi instituţii care trebuiau să fie generatori de siguranţă şi bunăstare - adică de la Preşedenţia şi Preşedinţii R. Moldova. Şi să vedeţi, fraţilor, că aceşti ex-preşedinţi, până acum, au fost împinşi în fotolii şi de unionişti, şi de democraţi la perioadele respective. Aceste personaje, până a fi alese, erau cei mai naţionali, cu excepţia unuia, dar şi acela se pretindea naţional în felul lui, erau cei mai democraţi, cei mai iubitori de oameni şi total devodaţi principiilor şi valorilor constituţionale din fruntea legilor ţării. Însă, nu mult, îndată ce erau aleşi, simţeau discomfortul "democratic" al puterii şi solicitau împuterniciri suplimentare sau adăugătoare. Aşa a fost şi Mircea Snegur, aşa a fost şi Petru Lucinschi. Au demonstrat o râvnă nebună pentru putere deplină, adică autoritară, egală cu ceea ce cunoaştem din istoria medievală a Ţărilor româneşti. E clar că domniile lor ar vrea să se uite aceasta, dar, faptele vorbesc încă tare, vii sunt şi activi acei care ni i-au prezentat şi pus în faţă ca cei mai buni şi cei mai perfecţi. Că dacă erau aşa, nu se ajungea la regimul "ciuntit" parlamentar de guvernare, de care acum 10 ani în urmă nu era nevoie.

De Voronin nu vorbim, acesta a fost absolvit de necesitatea solicitării împuternicilor adăugătoare, aşa cum în 2001 a câştigat puterea total. Astfel, i-a pus la punct şi pe cei de până la dânsul, care au râvnit împuterniciri adăugătoare, dar, şi pe cei care fraudulos au împins, sub lozinci europene, regimul parlamentar de guvernare cu toate stângăciile lui, aşa cum nimic nu-l încurca, să le aibă pe primele şi nimic nu-l încurca să braveze cu cea de-a doua, adică cu democratismele regimului parlamentar în faţa Europei. Voronin, la acel moment, a preluat puterea totală - de sus până jos: parlamentară, executivă, judecătorească, presă, economie, - mai pe scurt, un cadou făcut de un popor total obosit de guvernanţi certaţi cu morala.

De la 2009 înoace, situaţia s-a schimbat semnificativ. Societatea nu mai dorea şefi autoritari, care s-au discreditat personal, dar şi reciproc, care înţelegeau guvernarea ca o afacere personală. În această atmosferă şi stare de lucruri, mesajul regimului parlamentar a prins rădăcini rapid şi a împins electoratul spre partidele care promovau, defapt alegerea Preşedintelui de întreg poporul, dar, sub un control efectiv al parlamentului. Aceasta au demonstrat-o şi interimatele Ghimpu-Lupu. O stare foarte complicată chiar şi pentru un electorat cu o cultură politică avansată. Nu mă întreb, cum de s-au găsit actori politici care au simţit acest mecanism ca să vorbească diferit despre acelaşi lucru, să placă poporului, dar mă întreb - dacă acest popor a înţeles ceva din povestea cu regimurile de guvernare. Mi se pare că şi partidele care au promovat alegerea preşedintelui de întreg poporul, dar, şi alegătorii care au dorit aceasta, după toate târâşeniile electorale din Parlament, - alegem, nu alegem, amânăm sau numim alegerile, înaintăm o candidatură sau toată mahala, ş.a.m.d., care au dezgustat profund în urma discreditării Instituţiei Prezidenţiale, - toţi în buluc au început să dea uitării alegerea Preşedintelui de întreg poporul. Iar, după alegerea lui N. Timofti, această atitudine ia conturul unei dorinţe a tuturor şi de la începuturi.

Oricum, Parlamentul a ales Preşedintele RM , astfel, consacrând regimul parlamentar de guvernare care trebuie desăvârşit. Preşedintele N. Timofti riscă să devină, în situaţia creată şi evenimentele care au loc, un Preşedinte standart pentru o republică parlamentară, numai dacă nu va dori mai mult decât i s-a dat, iar, Parlamentul va perfecta respectiv cadrul legislativ.

Poate că mă grăbesc, dar, îmi pare că N. Timofti este pregătit să arate ce înseamnă un preşedinte al unei republici parlamentare. Doar este clar că N. Timofti nu va fi Preşedinte decât un mandat (vârsta?). Deci, am putea să nimerim în situaţia italienilor sau germanilor, care în marea majoritate nu ştiu cine le este Preşedintele.

Această stare de lucruri ar putea să le convină şi comuniştilor, mai pe larg - stângii, care niciodată nu va izbuti cu un preşedinte ales de tot poporul, aceasta nu o va permite conştiinţa naţională. Poporul nu va dori un preşedinte parvenit sau străin, cu toate neajunsurile şi nedreptăţile care vin de la politicieni. Astfel, între comunişti, cred că, există şi exemplare care gândesc lucid şi se vor întoarce în Parlament ca partide parlamentare care vor să guverneze prin Parlament şi nu altfel.

Iar, partidelor AIE, această guvernare în regim de republică parlamentară, chiar le convine şi le salvează de fiecare dată când se apropie cu capul de bară.

Deci, condiţii pentru adecvarea regimului parlamentar de guvernare s-au creat, să fie voinţă politică, să se dorească aceasta.

În urma acestei alegeri s-a produs un lucru foarte important, numai N. Timofti să reziste: alegerile prezidenţiale vor fi în perioade diferite de cele parlamentare. În acest caz alegătorului i se dă şansa echilibrului în politică, dacă în Parlament a venit polul stâng al puterii, la Preşedenţie va fi promovat polul drept al puterii şi invers. Aceasta se poate ântâmpla dacă polii respectivi nu vor uzita de potenţialul administrativ în cazul guvernării, dar, pentru aceasta este lege.

În orice caz, graba din 2001 sau şmecheria unora de atunci ca să comercializeze funcţia de Preşedinte, ar putea să devină acum un lucru bun şi să se numească Republica Parlamentară Moldova.

Nicolae Timofti poate deveni un Preşedinte standart pentru o republică parlamentară, numai dacă va rezista...