Se afișează postările cu eticheta Traian Băsescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Traian Băsescu. Afișați toate postările

9.23.2012

Cetăţenia română - un drept încă nevalorificat


Tot mai mulţi indivizi, ne convingem că R. Moldova, în virtutea amplasării geografice, dar şi geopolitice, poate fi folosită îndelung drept poligon pentru experimentări socio-politice, fie de guvernare, fie de spălare de bani, trafic de fiinţe umane, contrabandă şi tot ce vreţi.

Foarte interesant este faptul că mulţi din interior, dar şi din exterior gândesc serios că se caută o cale de ieşire din criză. Pe dracu'... 20 de ani au fost prea destui pentru a ne lămuri în ce parte s' o luăm. Lumea a obosit, iar alţi 20 de ani nu-i vor mai da. Vrea soluţia acum. Dar, o soluţie efectivă poate fi găsită doar în afara politicii mincinoase, peste vrerea grupărilor politice făţarnice, adică acolo unde suntem noi, care din prostie mai servim drept masă de manevră.

Noi nu am valorificat până astăzi dreptul la cetăţenia română.
Pentru cititorii blogului meu, cred că nu este o noutate pledoaria mea pentru cetăţenia română. M-am expus mereu - noi, basarabenii, toţi trebuie să ne luăm cetăţenia română, fiindcă avem dreptul natural la aceasta. Nu ne este un cadou, nu ne este o binefacere, este un drept dat prin naştere. Redobândindu-ne în masă cetăţenia română, ne creăm o condiţie de securitate biologică, socială, spirituală şi cum mai vreţi. Pe această cale ne punem la adăpost de partidele care manipulează cu noi, cu sentimentele noastre, cu durerile noastre, ne punem la adăpost până la timpuri mai bune. Dar, timpurile mai bune vor fi atunci când majoritatea vom avea cetăţenia redobândită.

Din partea noastră, a basarabenilor, este important ca noi să dorim această redobândire, din partea română - este obligatoriu să se simplifice această procedură la maximum. Aşteptăm ca Preşedintele Băsescu, care pentru noi, basarabenii, într-adevăr este Preşedinte, să-şi spună cuvântul hotărât. Simplificarea procedurii ar soluţiona problema pentru noi într-un an sau doi, adică am putea să ne încadrăm liber în termenul de până la următoarele alegeri parlamentare.

Dorim să fim înţeleşi că noi nu mai putem permite exploatarea electorală a sentimentelor naţionale româneşti. Unionişti doar pentru campanii electorale, aceasta provoacă dezgust. Deci, mai explicit - cetăţenia este un instrument de integrare naţională şi trebuie să-l valorificăm la maximum.

Tot în aspectul cetăţeniei, în acest ultim timp, am constatat că basarabenii care au fost goniţi de regimul sovietic şi refugiaţi peste Prut, puţini în prima generaţie, mai mulţi în a doua şi în a treia, adică feciori şi nepoţi, ar face bine să se întoarcă în Basarabia, să-şi ia această controversată cetăţenie a R. Moldova şi să gospodărească peste acareturile şi moşiile străbunilor lor la care au dreptul.

Aceste zile de vacanţă petrecute la ţară, într-o parte şi-n alta, mi-au sfărmat inima când am văzut câte grâdini, câte ogoare au rămas nelucrate cu stăpânii plecaţi prin Italii şi Grecii. E trist. Aşa că revenirea basarabenilor de peste Prut are şi o încărcătură social-economică, nu vor fi o povară pentru nimeni. Iar, aceasta nu este o problemă, pentru că atât România, cât şi R. Moldova permit cetăţenia dublă.

Cetăţenia R. Moldova pentru basarabenii refugiaţi în '40, '44 este mai mult decât o idee, trebuie să devină o practică. Aceştia au ce spune moldoveniştilor.

5.03.2012

O vizită de cunoaştere care va genera altele de ordin politic sauNicolae Timofti la Bucureşti

Ieri, am postat pe blog un articol prin care am dorit să încurajez noul Preşedinte şi să schiţez un scenariu favorabil aşteptărilor noastre, nu doar ca alegători, dar şi ca cetăţeni. Am vrut să-i spun că i s-a acordat o şansă unică în felul ei, să contribuie la aducerea R. Moldova la un regim de guvernare parlamentară într-un format deplin şi funcţional, dacă îşi doreşte să rămână în istoria acestui popor, dând peste cap părerile scepticilor şi multe acuze care le auzim. Mi-am construit opinia privitor la aceasta reieşind din portretul psihologic al domniei sale. Am scris acel articol, uitând cu desăvârşire că domnia sa are preconizată pentru a doua zi o vizită la Bucureşti.

Astăzi, am urmărit cu interes transmisiunea vizitei de la Bucureşti, şi cu toate neîndemânările şi încă lipsa de experienţă, Nicolae Timofti a făcut un pas corect din punct de vedere naţional. Spre deosebire de domnia sa, predecesorii au mers pe aiurea, numai nu la Bucureşti. Această vizită, consider că a fost una de cunoaştere,  a fost un semnal de politici pe viitor în această regiune. Restul, gândesc, au fost chestiuni de protocol şi menajamente frăţeşti. Acest semnal nu va întârzia să se facă auzit în regiune, mai ales că Preşedintele Băsescu, cu experienţa şi energia specifice lui, a punctat tranşant pentru cei dinafară formula relaţiilor şi arhitectura acestor relaţii pe viitor: R. Moldova nu va fi tratată ca o zonă tampon dintre UE şi CSI, şi R. Moldova i se acordă un loc de onoare şi stabil în sistemul politicii externe româneşti de rând cu NATO şi UE.

Întrevederile, după cea cu Preşedintele Traian Băsescu, - cu Preafericitul Daniel şi alţi oficiali români, sincer să fiu, mi-au plăcut mult şi am impresia că au înfrumuseţat evenimentul, dându-i un caracter de sinceritate şi deschidere totală. Această primire frumoasă, cu fast, din suflet - o primire care a impresionat - naşte speranţe spre mai bine, şi îmi doresc foarte mult, să fie de durată şi edificatoare.

Vizita lui N. Timofti este una importantă şi prin faptul că nu a fost pusă în dependenţă de schimbările de pe scena politică de la Bucureşti, astfel spunând celor care stau cu ochii pe noi că mizele pe nişte schimbări politice la Bucureşti sunt sortite din start eşecului. Adică, relaţia noastră strategică este construită pe ceva mai solid şi durabil decât altele ştiute de corpurile diplomatice. Iar, proiectele începute în parteneriat cu Guvernul Ungureanu trebuie să fie nişte acţiuni cu caracter economic, social, şi cu finalitate. Parte din aceste proiecte au fost nominalizate în mesajele ambilor Preşedinţi, transmiţându-se astfel semnalul către instituţiile specializate ale României şi R. Moldova, să se ocupe de acestea şi pe viitor să lase loc mai mult pentru nişte vizite de ordin politic, căci de cunoaştere poate fi doar prima.

După Bruxelles - Bucureştiul - paşi frumoşi pentru început, pentru ce şi vă felicităm domnule Preşedinte. Aveţi o ocazie bună să faceţi lucruri mari şi frumoase nu din prezenţa unei experienţe prezidenţiale, ci din simţirea de Neam. Căci experienţă au avut destulă predecesorii Dvs. - dar, ce-au făcut?

7.02.2011

Nu-l lăsaţi pe Băsescu singur în faţa Rusiei!

E ştiut faptul, că românul de cînd e el, a fost jertfelnic de sine, înzestrat cu o jertfire martirică, pentru că aşa i-a fost sortit să se nască, să se afle mereu între neprieteni. Şi tocmai deaceea, românul este felul de om iubitor de adevăr, care nu acceptă făţărnicia şi viclenia, românul este felul de om puternic, care nu caută să-şi ascundă slăbiciunile, românul este omul sincer, înzestrat cu o frumuseţe sufletească caracteristică doar lui, o frumuseţe pe care la alţii o vedem mai rar, o frumuseţe, care nu lasă loc duplicităţii, făţărniciei, vicleniei, lipsei de inteligenţă. Lucruri cu care alţii operează cînd românul le spune adevărul.


Românul, cît de curajos şi luptător a fost şi este, totuşi nu se bucură de o împlinire de sine, fiindcă în puţine cazuri îşi găseşte prelungirea şi rostul în clasa conducătoare sau în clasa politică. De ce? Fiindcă această clasă nu era, tocmai de fiecare dată ieşită din sînul poporului, acestă clasă avea slăbiciunea să creadă că jertfirea e a poporului, iar a lor e supravieţuirea. Şi doar în momente cruciale, cînd nu se mai poate da înapoi, se amestecă clasa politică cu poporul şi dă exemple demne de istorie. După un timp, iarăşi vine supravieţuirea - alte reguli de viaţă decît cele ale poporului, fortuite de îmbîcsirea cu elementul străin, lucru de care se îngrijesc vecinii. Dar acestea sunt vicii numai ale clasei politice nu şi a poporului. Şi dacă această clasă politică se gîndeşte că prin a menaja străinul, prin a tăcea sau a dosi adevărul, îşi perpetuă viaţa - se greşeşte. Cînd se întrece măsura în aceasta, poporul nu întîrzie să vină să o lecuiască, fie prin alegeri, fie altfel. Şi cu cît aceste lecuiri vor fi mai dese, cu atît această clasă politică va fi mai aproape de popor şi de adevăr. Aşa este logica lucrurilor, căci de altfel, vine să se adeverească bancul pe care Dan Puric îl glăsuia la Chişinău pe scena Teatrului "Mihai Eminescu": "Se spune că atunci când a făcut lumea, Dumnezeu a răsturnat sacul cu minuni în locul unde este acum România. Uimit şi puţin şocat de bunăvoinţa excesivă a Lui Dumnezeu, un Înger îl întreabă: - Ce faci Doamne?Le dai prea multe. La care Dumnezeu îi răspunde: - Stai să vezi ce conducători le dau!". Da, aşa a fost. Românul, într-adevăr, avut parte de o clasă politică care-şi avea pornirile străine trebuinţei Neamului, că aşa au fost vremurile, că erau puţini şi cînd îşi găsea protectorul, trebuia să jertfească din sine, şi cu teritoriu, şi cu averi, şi cu demnitate, căci îşi îngroşa rîndurile cu elementul străin. Şi ca să se placă acestui element străin, mai întîi de toate, se tăceau adevăruri.


Dar, astăzi sunt alte vremuri, alte realităţi şi adevărul devine o virtute şi pentru popoarele mai mici, dar dacă el este adevăr, el nu se vrea tăcut. Deci, ce s-a petrecut la Bucureşti, că ruşii tocmai au răbufnit? Recent, Preşedintele Băsescu a declarat public că ar fi procedat ca şi Mareşalul Antonescu în 1941, ar fi trimis ostaşii peste Prut. Este lăudabil curajul de care a dat dovadă Băsescu, pentru că astfel mai spală faţa unei clase politice care de la alegerile din noiembrie '46 nu a mai reuşit să se întoarcă la demnitate. Băsescu spune un adevăr temut de ruşi: "Unii devin sensibili şi când discuţi de istorie. Eu nu sunt istoric. Răspunsul meu a fost în deplin acord cu poziţia României. Nu văd unde este supărarea. Uniunea Sovietică nu mai există. Noi avem acum o relaţie cu Federaţia Rusă, iar când discutăm despre Uniunea Sovietică, discutăm despre ceva ce a fost. Iar despre istoria noastră nu avem cum să discutăm. Am înţeles că sunt deja mari analişti militari şi politici care s-au isterizat cum atacăm noi Federaţia Rusă. Nu, este o realitate din istoria acestei ţări. Nimic nou sub soare, mai ales că poziţia a fost în deplin acord cu condamnarea Pactului Ribbentrop - Molotov. Dacă cineva are dureri pe la vreo Antenă 3, cu analişti mereu furioşi că a dispărut Uniunea Sovietică, o avea dureri, dar eu n-am". Băsescu spune un adevăr şi aruncă colacul de salvare pentru clasa politică, să se întoarcă la demnitate, dar se pare că unii nu apreciază curajul Preşedintelui, nu au nevoie de colac de salvare şi se întorc la obiceiul clasei politice despre care am vorbit la început şi care gîndeşte că dacă va tăcea adevărul îşi va lungi veacul.


Reacţiile care au urmat spuselor Preşedintelui Băsescu, mă fac să gîndesc: oare într-atât de încăpătoare este noţiunea de român, că să cuprindă atît de mult neromânism? De altfel, de ce presa românească trebuia să-i bată din palme unui oarcare Lukaşevici şi să-şi lase Preşedintele singur în faţa ruşilor?


Ei, fraţilor! Nu vă temeţi de adevăr. De adevăr are nevoie şi Rusia, drept că nu-i prea deprinsă cu el. Nu trebuie să tăcem ca să plăcem cuiva.


Radu Vodă