Se afișează postările cu eticheta Evaziunea Fiscală. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Evaziunea Fiscală. Afișați toate postările

4.30.2011

“Evaziunea fiscală – generator de sărăcie” (consonează cu campania electorală)

Pe 14-15 aprilie am participat în cadrul unui simpozion al tinerilor cercetători, la ASEM, un eveniment binevenit în lumea noastră, a studenţilor, unul aşteptat de noi, ca o pîine caldă, e clar, vrem să ştim mai multe, şi cît mai repede, dealtfel, titulatura de “cercetător” este cea mai reuşită, şi reprezintă studentul “setos”, şi la urma urmei, ne stă bine cu ea.


Inspirîndu-mă de realităţile social-economice, cu care ne confruntăm, am hotarît că o abordare a evaziunii fiscale, între pereţii ASEM-ului, ar fi una constructivă şi educativă, pentru că între aceşti pereţi, suntem obligaţi să creştem cinstiţi şi oneşti faţă de societate şi de Ţară. O să îndrăznesc să trec peste limitele modestiei, şi o să vă spun, că tema abordată de către mine în cadrul conferinţei, nu a mai abordat-o nimeni. Sunt sigur că o să vă apară întrebarea. De ce aşa tîrziu? Căci de la simpozion a trecut aproape jumate de lună. Păi, ultimile ştiri din lumea politicului m-au convins să-mi postez mica mea realizare în ale evaziunii fiscale, sau, mai bine zis, în ale combaterii evaziunii fiscale. Suntem în febra alegerilor locale, şi platformele candidaţilor tratează această problemă ca pe una esenţială în această bătălie. Nu că aş fi sceptic în ce priveşte sinceritatea spiritului lor “anti evaziune”, dar nu doresc, că această mişcare pentru bunăstarea societăţii şi a cetăţeanului să fie “privatizată” de către forţe politice, această tendinţă “nascută” în inima societăţii civile, în primul rînd, trebuie să rămîie acolo şi să aibă un caracter permanent, să nu intre în jocul de interese practicat pe scena noastră politică, pe teremn scurt – electoral, în caz contrar, amploarea şi sinceritatea mişcării “anti evaziune” riscă să fie supusă riscului de a claca, risc "datorat" scepticismului societăţii noastre, obosite de lupte electorale, lupte împotriva corupţiei, o societate obosită de aceşti pseudopatrioţi infiltraţi pe scena politică, şi care nu se lasă “fugăriţi”.


Deaceea, în rîndurile de mai jos, vă îndemn, dragi prieteni, să urmăriţi sensul acestui fenomen şi să înţelegeţi pînă unde politicienii noştri mai mari sau mai mici îl tratează sincer şi de unde îl “scaldă” în populism.


"Ce este evaziunea fiscală?


“Evaziunea fiscală”, ca noţiune economică peiorativă, se utlilizează tot mai des în discursul social şi politic, îndeosebi al formaţiunilor politice de opoziţie, termen care dispare din discursul lor, aproape integral, o dată veniţi la guvernare. Însă, acest termen, rămîne în discursul public al cetăţenilor de rînd, care-l utilizează şi ei, stăruind să-i dea o tălmăcire cît mai apropiată de domeniul în care activează: industrie, agricultură, comerţ, învăţămînt, medicină, administrare publică, etc.


Deaceea, pentru o întelegere corectă a termenului, consider oportun de a găsi cea mai adecvată formulă a evaziunii fiscale şi a o utiliza public. În fond, aceasta va contribui la culturalizarea economico-juridică a societăţii, şi evident, la combaterea efectivă a fenomenului respectiv.


În acest context, am găsit necesar să evidenţiez cîteva definiţii date fenomenului de evaziune fiscală de către specialişti, considerate cele mai adecvate realităţii social-economice a unei societăţi în tranzitiţie, cum este Republica Moldova.


Astfel, evaziunea fiscală, este un act de intenţie, parţial sau integral realizat de către contribuabili, de a se sustrage de la plata impozitelor şi duce întotdeauna la o diminuare a veniturilor statului.
Dicţionarul Oxford defineşte evaziunea fiscală ca fiind minimizarea obligaţiilor fiscale în mod legal şi prin mijloace de dezvăluire deplină faţă de autorităţile fiscale; aranjamentul afacerilor financiare în scopul reducerii obligaţiilor , în cadrul legii.
Conform legislaţiei româneşti de combatere a fenomenului, evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele juridice indiferent de provenienţă, autohtonă sau straină.
În lucrarea sa “Evaziunea fiscală şi impactul acesteia asupra echităţii fiscale”, Vasile Bîrle, de la Unersitatea din Sibiu, abordează fenomenul sub aspectul combaterii juridice, care nu este efectivă de fiecare dată din diferite cauze. Astfel, evaziunea fiscală a avut întotdeauna un caracter de intenţionalitate, pentru că, dorinţa fiecărui contribuabil este aceea de a-şi păstra o parte cât mai mare din venit sau să-şi „protejeze” materia impozabilă din „calea” impozitării. Demonstrarea intenţiei de sustragere este o „cerinţă” de ordin juridic, adesea invocată în contenciosul administrativ, valorificată cu succes de juriştii care-i apără pe evazioniştii depistaţi că s-au sustras de la plata impozitelor. Însă, acest fapt, nu înseamnă că sustragerea nu este făcută cu intenţie de către contribuabili. Caracteristica de intenţionalitate, deocamdată, reprezintă una din multitudinea de „portiţe” prin care scapă de pedeapsă evazioniştii.
Din punct de vedere al sursei de generare, evaziunea fiscală e rezultanta logică a defectelor si inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum şi a unei neprevederi şi nepriceperi a legiutorului a cărui fiscalitate excesivă e tot atît de vinovată ca şi cei care sunt provocaţi prin aceasta la evaziune.


În vederea cercetării abordărilor evaziunii fiscale, din punctul de vedere al legislaţiei Republicii Moldova, am analizat:
- Legea Republicii Moldova Codul Fiscal Nr. 1163 din 24.04.1997;
- Legea Republicii Moldova Codul Penal Nr. 985 din 18.04.2002;
- Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului nr. 190-XVI din 26.07.2007.

Cercetarea acestora, în contextul comunicării date, prezintă nu numai interes teoretic, dar şi practic. În rezultatul cercetării abordărilor legislative privind evaziunea fiscală şi noţiunilor afiliate acestora în Republica Moldova s-a constatat următoarele:
În Legea Codul Fiscal:
1. Noţiunea de evaziune fiscală, precum şi planificarea fiscală nu sunt introduse;
2. Există noţiunea de procedură de examinare a încălcării fiscale.
În Legea Codul Penal:
1. În art. 244 al Codului Penal, evaziunea fiscală nu se interpretează direct, dar se prevăd pentru persoane juridice unele amenzi sau dreptul de a exercita o anumită activitate, sau închisoare în cazul în care în documentele contabile, fiscale sau financiare au fost introduse date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile, ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile;
2. Noţiunea „fraudă fiscală” nu este prevăzută;
3. Cazul paradisurilor fiscale nu este specificat.
În Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
1. Există noţiunea băncii fictive, din care se poate face legătura cu evaziunea fiscală;
2. Noţiunile „evaziunea fiscală şi frauda fiscală” nu sunt prevăzute;
3. Cazul paradisurilor fiscale nu este specificat.
Estimând aceste interpretări legislative, concluzionăm că ele nu dau agenţiilor economici explicaţii clare ale noţiunii de evaziune fiscală, necesare pentru determinarea comportamentului fiscal, provoacă conflicte de interese între contribuabil şi stat, conduce la încălcarea drepturilor contribuabililor şi la diminuarea eficacităţii activităţii organelor de control fiscal. În vederea evitării acestor situaţii şi pentru a evita confuzia dintre evaziunea fiscală legală şi cea ilegală, aş veni cu propunerea de includere a definiţiei de evaziune fiscală în Codul Fiscal al Republicii Moldova (titlul 1 –Dispoziţii generale).


Impactul evaziunii fiscale asupra economiei si societăţii


Efecte cu caracter economic


Este bine ştiut că într-o economie de piaţă, impozitele reprezintă una din sursele importante de constituire a veniturilor bugetului şi, în acelaşi timp, o pîrghie destul de eficientă prin intermediul căreia statul poate stimula dezvoltarea şi desfăşurarea activităţii economice (inclusiv poate orienta şi modela comportamentul investiţional al agenţilor economici). La rîndul său, un buget care dispune de venituri suficiente devine un mijloc eficient în asigurarea echilibrului general economic, precum şi un mijloc de corectare a conjuncturii economice (promovarea de măsuri cu efecte inflaţioniste - cum ar fi majorarea cheltuielelor publice pentru stimularea investiţiilor şi crearea noilor locuri de muncă, sau a măsurilor cu efect deflaţionist - de exemplu, cele privind reducerea impozitelor).


Efecte cu caracter social


Evaziunea fiscală reprezintă o faptă gravă, deoarece implică micşorarea fondurilor ce constituie venituri ale bugetului, şi statul nu-şi poate îndeplini corespunzător sarcinile ce-i revin în domeniile social-economic şi social-cultural (acordarea de subvenţii ,compensaţii şi indemnizaţii, facilităţi fiscale). Pe de altă parte, direct sau indirect, contribuabilul care a săvîrşit evaziunea, mai devereme sau mai tîrziu, va avea şi el de suferit. Aşa dar, insuficienţa în rezultatul evaziunii fiscale a mijloacelor bugetare necesare pentru promovarea unor programe guvernamentale de interes general sau local (privind sprijinul unor categorii sociale defavorizate, privind acordarea avantajelor fiscale şi a ajutorului financiar direct altor categorii care au nevoie de sprijinul financiar al statului ), poate avea ca efect consecinţe sociale destul de grave, cum ar fi: diminuarea standardului de viaţă al categoriilor sociale care sînt private de ajutorul statului, diminuarea standardelor privind gradul de educaţie şi sănătate a populaţiei, sau chiar poate cauza acţiuni de protest şi grave tulburări şi din partea populaţiei.


Efecte asupra formării veniturilor statului


După cum am menţionat anterior, existenţa fenomenului de evaziune fiscală în mod obligatoriu duce la diminuarea volumului veniturilor statului şi, în rezultatul lipsei acute de fonduri financiare pentru îndeplinirea sarcinelor puse, statul nu are o altă cale decît să aplice unica măsură eficientă şi cu efect imediat – majorarea cotelor impozitelor şi taxelor existente sau chiar instituirea unor noi impozite şi taxe. Această măsură duce la creşterea presiunii (poverii) fiscale şi, ca urmare firească, o creştere a rezistenţei (opunerii) la impozitare şi, evident, a fenomenului de evaziune fiscală. Adică se crează un „cerc vicios”, din care se poate ieşi doar dacă se reduce semnificativ fenomenul evaziunii fiscale, iar în consecinţă se va reduce volumul de venituri ce se sustrag de la buget. Odată ce se produce aceasta, se măreşte volumul veniturilor la buget, necesităţile statului şi societăţii sunt satisfăcute şi chiar se poate purcede la reducerea cotelor de impunere.


Efecte cu caracter politic


Orice campanie electorală care are loc, în mod obligatoriu va pune ca sarcină, lupta cu corupţia, cu economia tenebră, asigurarea principiului supremaţiei legii. Ţinînd cont de faptul, că aceeaşi contribuabili (persoanele juridice tot sînt formate de cetăţeni) sînt în acelaşi timp şi alegători, este foarte uşor de dedus care vor fi rezultatele alegerilor pentru formaţiunile politice care au fost la guvernare şi n-au întreprins nimic esenţial pentru înlăturarea fenomenelor negative care afectează echitatea contribuabililor. Altfel spus, ponderea majorată a fenomenului evaziunii fiscale poate avea o influenţă esenţială asupra evoluţiei sistemului politic.


Este important de subliniat, că în contextul actual, în R. Moldova, evaziunea fiscală reprezintă principalul impediment pentru progesul economic şi cel social, pentru formarea unei societăţi şi a unui sistem funcţional, bazat, în primul rînd, pe echitate.  Acest fenomen înrădăcinat în economia noastră, este cauza "tuturor relelor", şi anume: R. Moldova este una dintre cele mai sărace ţări din Europa,  inposibilitatea Statului de a acorda salarii şi pensii decente, inaccesibilitatea persoanelor defavorizate la condiţii normale de studii şi de asistenţă medicală, şi socială.  Ajungem la concluzia că, din cauza evaziunilor fiscale săracii sărăcesc şi mai tare, iar bogaţii se îmbogăţesc pe seama celor de la care sustrag bani.


Forme de manifestare

Tratarea si conturarea formelor evaziunii fiscale, sub aspect juridic, delimiteaza 2 dintre acestea: evaziunea licită si evaziunea ilicită, fapt care se datorează lacunelor din legislaţie. Astfel, părerea specialiştilor din cadrul instituţiilor cu atribuţii de combatere a evaziunii fiscale este că dezvoltarea numeroaselor metode de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, îi împarte pe cei ce le utilizează în două categorii:
- cei care exploatează insuficienţele actelor normative din domeniu. Aceştia practică o evaziune fiscală legală, contribuabilul ocoleşte legea, recurgând la o combinaţie neprevăzută de lege şi deci „toleranţa” prin scăpare din vedere;
- cei care utilizează procedee ilicite. Aceştia practică o evaziune fiscală frauduloasă (ilicită).


Evaziunea fiscală ilicită este o acţiune conştientă (intenţionată) a contribuabilului, ce încalcă o prescripţie legală, cu scopul de a nu plăti obligaţiile fiscale cuvenite. În acest scop, se recurge la diminuarea obiectului impozabil sau la folosirea altor căi de sustragere.
Evaziunea fiscală legală este posibilă deoarece legislaţia din domeniu omite unele aspecte ale masei impozabile, spre exemplu, fiecare cetăţean contribuie cu impozite în funcţie de veniturile obţinute, ori precizările actului normativ în scopul identificării întregii mase impozabile creează, în mod implicit, o limită a veniturilor lăsând în afara impozitării unele venituri, poate considerate de legiuitor nesemnificative (astfel de venituri pot fi realizate de către contribuabili din mai multe surse, cum ar fi loturi mici de teren dispersate în mai multe zone, pentru care se plăteşte numai impozit pe teren agricol, nu şi impozit pe veniturile realizate de pe terenul agricol prin vânzarea produselor), dar care pot fi exploatate drept căi legale de evaziune fiscală de către unii contribuabili.
Evaziunea fiscală frauduloasă sau ilicită constă în ascunderea ilegală, totală sau parţială, a materiei impozabile de către contribuabili, în scopul reducerii sau eliminării obligaţiilor fiscale ce le revin, iar atunci când prin volumul impozitului sustras de la plată reprezintă un fenomen social cu implicaţii asupra finanţării cheltuielilor publice, evaziunea fiscală ilicită este infracţiune.


Procedeele prin care este săvârşită evaziunea fiscală frauduloasă (ilicită) sunt numeroase, determinarea totală a lor fiind imposibilă. Realizarea evaziunii fiscale ilicite implică dezvoltarea unei adevărate proceduri de încălcare a legii, având drept scop ascunderea cât mai bine a faptelor ilicite. Cu acest scop, de-a lungul vremii, evazioniştii şi-au construit şi perfecţionat diverse tehnici de fraudare. Frauda fiscală se manifestă sub diverse modalităţi, astfel:
1. Frauda fiscală artizanală are, ca şi caracteristică majoră, faptul că ea este definită mai puţin de modalităţile de săvârşire sau de amploarea sustragerilor de la plata impozitelor, decât de modul izolat, pe cont propriu, de acţiune al autorilor ei. Într-o asemenea situaţie, făptuitorul acţionează singur sau, cel mult, în forme clasice de participare penală, sfera acestor participanţi mărginindu-se la nivelul salariaţilor din firmă, familie, prieteni, parteneri de afacere. Frauda artizanală este un fenomen aproape cotidian, mergând de la o banală diminuare a preţului real de vânzare a unui imobil, până la omiterea înregistrării veniturilor în contabilitate sau majorarea cheltuielilor deductibile.
2. Frauda fiscală industrială, se realizează printr-o divizare a acţiunii prin care se săvârşeşte frauda, în cadrul unei reţele subterane, care are rolul de a sprijini şi acoperi operaţiunile fictive. În acest caz, sunt implicate mai multe persoane fizice şi/sau juridice, pentru realizarea, de regulă, de profituri foarte mari, prin sustragerea, în mod fraudulos, de la plata impozitelor. Frauda fiscală este un fenomen, în primul rând, social, ea reflectând prin procedeele sale atât structura societăţii, cât şi nivelul tehnic al sistemului fiscal al acesteia. Indiferent de locul ocupat pe scara socială, contribuabilul evazionist foloseşte cele mai diverse tehnici de la cele elementare, până la cele mai sofisticate. Multitudinea de impozite şi taxe pe care trebuie să le suporte contribuabilul, persoană fizică sau juridică, dar mai ales mărimea exagerată a acestora, a condus, de-a lungul timpului, la identificarea unor căi, pe cât de ingenioase şi de eficiente, pentru practicant, pe atât de nocive pentru colectori, dar şi pentru noi toţi.


La nivelul mediului de afaceri, evaziunea fiscală este abordata din punct de vedere al tehnicilor practicate de evazionişti, şi acestea iau mai multe forme: spalarea banilor prin intermediul firmelor fantoma si off-shore; contrabanda; ducerea unei contabilităţi duble, etc.


Firmele fantomă aduc pierderi de milioane bugetului de stat, insa legislaţia în vigoare nu favorizează combaterea fenomenului. Şi nici organele de control nu au pârghii pentru a trage la răspundere persoanele nemijlocit implicate în activitatea firmelor fantomă. Acestea conduc activitatea fără ca întreprinderea să fie înregistrată pe numele lor. Şi astfel rămân nepedepsite. În legislaţie noţiunea cu privire la firmele fantomă lipseşte şi e greu de calificat infracţiunea, iar cei ce coordonează activitatea, în majoritatea cazurilor sunt greu de identificat.
Cei care intenţionează să spele bani, recurg de obicei la înfiinţarea firmelor fantomă. Iniţial se identifică persoanele care sunt dipsuse să înregistreze pe numele lor firma. De obicei contra unei sume de bani, cuprinsă între 100-250 de euro. Sau în alte cazuri firma este înregistrată pe numele unei persoane cu dificienţe mintale. Ulterior ştampila şi actele de înregistare trec pe mâna administratorului neidentificat care gestionează afacerea, eschivându-se astel de la plata impozitelor şi a TVA-ului prin diferite maşinării contabile. Persoana, pe numele căreia e înregestrată întreprindera fantomă, este influenţată de o altă persoană ce rămâne în umbră. Aceasta pentru o sumă de bani acceptă să devină fondator, pe când ştampila şi actele se află în posesia proprietarului adevărat al afacerii care şi derulează activitatea. În spatele firmelor fantomă stau echipe de contabili foarte bine instruite, care fac rapoarte contabile fictive şi le prezintă Fiscului. Însă, de cele mai multe ori în rapoarte lipsesc transferurile bancare care au fost făcute şi ce mărfuri au fost eliberate pe facturile fiscale. Astfel, dacă real ar trebui să achite TVA în sumă de 1 mil. de lei, în realitate se plăteşte 2000 -3000 de lei. Fondatorul firmei, de fapt nu figurează în nici un document contabil şi nu semnează nici un act. Astfel se creează un vacuum în legislaţie: nu poate fi trasă la răspundere nici persoana pe care e înregistrată compania şi de bună voie a transmis actele şi ştampila, dar nici persoana neîmputernicită să administreze afacerea. Deocamdată, nici un articol din Codul Penal nu prevede sancţionarea persoanelor care administrează şi care au înfiinţat o astfel de firmă.
Potrivit unei hotărâri a Curţii de Conturi din iulie, 2009 cu privire la aprobarea măsurilor îndreptate împotriva evaziunii fiscale, firmele fantomă reprezintă o problemă majoră pentru sistemul bugetar. Activitatea a doar 25 astfel de firme în perioada 2007 – 2008, a condus la pierderi de 889,9 milioane lei din neplata taxei pe valoare adăugată. Din activitatea dubioasă a doar patru firme neînregistrate ca plătitori de TVA, care n-au avut operaţiuni comerciale, au fost pierduţi 1,9 miliarde lei, o parte dintre care au fost ridicate în numerar, iar altă parte – transferaţi peste hotare. Potrivit informaţiei Inspectoratului Fiscal de Stat, în 2010 pierderile la buget au fost de 261,3 mil. de lei, iar procesul de înregistrare al fantomelor continuă şi în prezent.
Experienţa vecinilor ne arată că evaziunea fiscală se pedepseşte cu ani grei de închisoare. De exemplu, în România unde la fel este dezvoltat fenomenul firmelor fantomă, sancţiunile cu privire la prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, sunt cuprinse între 2 şi 8 ani privaţiune de libertate. Pedepsele sunt aceleaşi atât pentru persoanele juridice cât şi pentru cele fizice.
Cercetarea arată că formele de manifestare ale evaziunii fiscale s-au diversificat mult în zilele noastre, când, prin tehnica informatizată (comerţul on-line), efectuarea de tranzacţii comerciale la mii de kilometri distanţă nu mai este o problemă. O modalitate des utilizată de companiile offshore (transnaţionale), în scopul sustragerii de la impunere a unei părţi din profit. Tehnicile evaziunii conţin o serie de combinaţii subtile şi abile de utilizare a diferenţelor dintre sistemele fiscale, recurgând, uneori, la mecanisme frauduloase. Instrumentul principal utilizat în desfăşurarea afacerilor în cadrul paradisurilor fiscale, precum şi al evaziunii fiscale, îl constituie compania offshore. O companie offshore este o societate înregistrată într-o ţară sau într-un teritoriu dependent al unei ţări cu legislaţie autonomă, dar care nu desfăşoară activităţi economice pe teritoriul respectiv. Ideea de companie offshore, astăzi acceptată în mediile de afaceri, a ieşit de sub antamarea de „piraterie” fiscală. Indiferent de strategiile financiare pe care o companie le poate aplica în paradisuri fiscale, la baza operaţiunilor stau trei instrumente de bază, şi anume: companiile, trusturile şi conturile bancare. Secretul succesului constă în îmbinarea acestor trei instrumente într-o soluţie uşor de adaptat şi de implementat, care satisface necesităţile companiei. Domeniile principale în care acţionează companiile offshore sunt: serviciile bancare, asigurările, comerţul internaţional, managementul, coordonarea de investiţii, construcţiile-montaj, recrutarea de personal, serviciile de trezorerie etc.


Concluzii şi propuneri


Evaziunea fiscală este un fenomen larg răspîndit în Republica Moldova şi denotă o insuficienţă legislativ-normativă în domeniul bugetar-fiscal şi a contracărării manifestărilor acestuia.
Procesul de combatere a evaziunii fiscale are conotaţii politico-electorale şi prin aceasta este lovit de ineficienţă şi lipsă de suport din partea cetăţenilor.
Comportamentul evazionist al contribuabililor este deseori încurajat de funcţionarii coruptibili din domeniu.
Pentru combaterea efectivă a evaziunii fiscale se văd cîteva măsuri, care trebuie întreprinse fără întîrziere:
- Perfectarea cadrului legal-normativ existent şi armonizarea lui la Aquis-ul comunitar.
- Eficientizarea continuă a instituţiilor de combatere a evaziunii fiscale prin eliminarea persoanelor coruptibile.
- Simplificarea sistemului de impozitare în vigoare.
- Transparentizarea sistemului, procesului şi rezultatelor combaterii evaziunii fiscale.
- Încurajarea colaborării agenţilor economici oneşti cu organele de combatere a fenomenului.
- Promovarea de programe publicitare informativ-instructive accesibile pentru cetăţenii de rînd."


Radu Vodă