12.20.2010

Marian Lupu, categoriile şi vectorul oscilant

Ca şi în perioada campaniei electorale, Marian Lupu, puternic mediatizat, care ne urmărea de peste tot, şi acum este cel mai mediatizat lider politic de la noi, numai că “metamorfozat” – de la placate electorale la subiect al fiecărui blogger şi analist politic autohton care “se stimează” sau care are pretenţii. Şi pentru ca să respect regula, şi să fiu şi eu din categoria celor ce “se stimeză”, am hotărît să-i dedic omniprezentului Marian Lupu un început de eseu.
De-a lungul istoriei sale, Moldova a avut nenorocul să se afle mereu, şi se mai află “în calea tururor relelor”, fiind mult “rîvnită” de stăpînii epocilor. Asta ne este soarta, întotdeauna să fim “răspîntia” dintre cei ce ne vor “bine” şi cei ce ne vor “mult bine”, iar mai încoace, dintre vestul pragmatic jinduit, şi estul nostalgic pentru unii, dar urît pentru alţii. Acest experiment nefast şi de durată, care-l joacă istoria cu soarta ţărişoarei noastre, ne costă scump, urmare a ce, astăzi se împarte în două cohorte, pe care le-aş categorisi astfel, categoria “vrem în Europa”, din care fac parte 60 % din populaţie, şi cealaltă “Europa n’ ari nevoie di noi încî şinsprăzăşi ani ani înainti” – 40 %. Iată şi întrebarea care ne chinuie, pe politicianul Marian Lupu, la ce categorie îl raportăm? Fiindcă, stă cam pe margine şi riscă să se prăvale nu unde vrea, dar unde este împins. În ultimul timp, acesta, în termeni economici vorbind, a “fluctuat” între stînga şi dreapta eşichierului politic, aşa cum o face cursul leului moldovenesc. Dacă pînă la alegerile din noiembrie, electoratul PDM-ului era convins de aspiraţiile europene ale lui Marian Lupu, şi se ghida de ele, acum respectivul nu este plasat într-o poziţie tocmai bună în societate, nici chiar la nivel de simpatizanţi. Marian Lupu, în speranţa că din poziţia – 15 mandate – va obţine tot ce vrea, a comis o greşeală care nu poate fi reparată cu placate publicitare sau de iamage-makeri, o greşeală care a fost taxată imediat de lumea noastră “însetată” de Europa. Este acuzat de lipsă de sinceritate şi de “profitorism”, şi aceasta-i pe mult timp. Jocul politic al lui Marian Lupu, care de fapt este o strategie de introducere în negocierile cu PLDM şi PL a hărţuielii, nu a fost una din cele mai reuşite inspiraţii. Înţelegînd că fără el nu se poate nici într-un fel, lumea- şi pune întrebarea, care va fi vectorul de mai departe a politicii externe a R. Moldova pe care Marian Lupu ar vrea să şi-o însuşească? Dacă o fi să fie aşa, ajungem la concluzia, că vectorul rămîne acelaşi, se schimbă doar “valorile şi principiile”, sau mai nou fluctuanta opţiune a d-lui Lupu. Unul din principii este sonorizat, principiul de partajare egală a funcţiilor (principiu numit în popor “vrau şî eu o bucăţîcî”). Lumea spune că acesta-i unicul. Dar tot “gura lumii” mai vorbeşte de un presupus “veto”. Ce-o mai fi şi aceasta? Privitor la vector, un lucru e sigur, vectorul lui Marian Lupu a rămas acelaşi – oscilant, rămane să vedem şi noi cum şi la ce amplitudă?
Bată-l focu’ de vector!


Radu Vodă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu