12.29.2012

De ce americanii acordă vize studenţilor din România şi R. Moldova?

americandrim

De ce americanii acordă vize pe bandă rulantă studenţilor români? Această istorie a vizelor este una mai veche şi trebuie să-i cunoaştem dedesubturile, ca să vedem cui îi datorăm plăcerea de a trăi visul american.

Victoriile sovieticilor de la Cotul Donului și Stalingrad i-au forțat pe factorii de decizie de la București să facă ceea trebuiau să facă mai devreme și anume să-și reevalueze opțiunile diplomatice. Pericolul ocupațiunii bolșevice devenise iminent și sub presiunea acestuia, Bucureștiul și-a întors speranțele către anglo-americani.

În acest moment, începe o nouă fază în politica externă a României. Atât Mareșalul Antonescu, cât și liderul opoziției, Iuliu Maniu, aveau convingerea că anglo-americanii nu aveau nici un interes să lase România pe mâna ciumei roșii.  La 19 ianuarie 1943, Mihai Antonescu îl convoacă la Preşedinţia Consiliului de Miniştri pe ambasadorul italian Bova-Scoppa, propunându-i iniţierea unor sondaje diplomatice pe lângă puterile vestice. Din păcate, Antonescu nu a primit nici un răspuns pentru că Mussolini își dorea un contact direct cu anglo-americanii, fără martori şi parteneri. Demersurile diplomatice românești nu au dat roade, rezultatele fiind departe de așteptările scontate. Mesajele venite de la Londra și Washington lăsau de înțeles că anglo-americanii refuză să negocieze cu partea română în lipsa sovieticilor. Mai mult, la 19 noiembrie 1943, Cordel Hull, Secretarul de Stat american, trimite o circulară la ambasadele americane de la Madrid, Berna, Ankara şi Stockholm, și face cunoscută poziția oficială a Americii cu referire la România:

1. Capitularea imediată a României ar fi în interesul cauzei aliate.
2. Aliaţii nu sunt interesaţi de nici o propunere de capitulare, alta decât cea necondiţionată.
3. Orice propunere de capitulare necondiţionată trebuie să fie prezentată principalilor trei aliaţi, respectiv Marea Britanie, Rusia Sovietică şi Statele Unite, de către un reprezentant al guvernului român pe deplin autorizat.

Diplomaţiei româneşti i-a scăpat că Roosevelt îşi dorea stabilirea unor relaţii de încredere cu Stalin pentru a organiza împreună lumea postebilcă, astfel încât sacrificarea României devenea o chestiune de importanţă minimă, fapt confirmat la Ialta în 1945.

În anii '50 ai secolului trecut, propaganda comunistă din România și-a atribuit următorul slogan "Unde sunt americanii? Au fugit ca șobolanii!". Cât de amarnic se înşelau comuniștii. Americanii nu fugiseră nicăieri, pentru că nici nu veniseră.

Un comentariu: