Despre cultura unui om sau a unui popor se judecă şi după felul în care îşi organizează sărbătorile.
Pentru noi, Ziua Independenţei este o sărbătoare care şi-a ocupat locul ei bine meritat în viaţa culturală şi politică a republicii prin faptul că a devenit un reper istoric. 27 august 1991 este un eveniment istoric care nu trebuie confundat cu procesul istoric.
Se vorbeşte că cu ocazia zilei de naştere nu se felicită anticipat, aceasta nu duce la bine. Tocmai deaceea am ţinut să ne felicităm cu ocazia zilei independenţei anume pe 27 şi nu mai devreme.
Această zi este o ocazie bună să trecem prin mintea şi sufletul nostru istoria recentă pe care am trăit-o şi ce este foarte important, să ne dumerim care este încărcătura adevărată a multor termeni şi noţiuni care fac subiectul mesajelor şi cuvântărilor liderilor politici cu această ocazie şi nu numai.
La concret. Să întârziem cu privirea asupra câtorva termeni, cei mai des utilizaţi: independenţă, euro-integrare, statalişti, unionişti, s-ar putea şi alţii.
Dacă suntem sinceri cu noi, nu cu alţii, dar cu noi, atunci, în discifrarea acestora, putem concluziona următoarele:
- Adevăraţii „independişti” sunt doar unioniştii, fiindcă anume ei înţeleg că Unirea trebuie să fie precedată de o independenţă reală de „colosul” de la care ne-am rupt.
Dar, cât de reuşit se acoperă cu independenţa tocmai acei care sunt împotriva independenţei, fiindcă înţeleg că o independenţă reală va duce în final la Unire, adică revenirea la normalitate.
- Adevăraţii euro-integraţionişti sunt tocmai unoiniştii, fiindcă anume ei înţeleg că Unirea, într-o formă sau alta, trebuie anticipată de o europenizare profundă a R. Moldova. Iar, euro-intergrarea, la nivel de aderare, are nevoie de unionism ca de aer, în sensul unui curent de gândire şi de comportament, fiindcă unionismul, în cazul de faţă, serveşte drept garant că euro-integrarea nu va rămâne o frază şi-i acordă acesteia o încărcătură concretă. O astfel de euro-integrare, la nivel de frază, Moldova a mai trecut în perioada guvernării comuniste.
Dar, cât de reuşit se acoperă cu integrarea europeană tocmai acei care sunt împotriva integrării, aceştia nu doresc o euro-integrare reală, fiindcă în aşa caz, influenţa Rusiei se dizolvă şi piere ca curent de gândire şi ca opţiune politică. Aceştia se acoperă cu euro-integrarea în speranţa că trăgând din timp se va crea o altă conjunctură geo-politică de stopare a extinderii UE. Aceşti partizani pro-ruşi nu înţeleg că tocmai unionismul va fi soluţia în cazul dat, aşa cum România este deja membră UE. Iar, între noi şi Rusia se găseşte Ucraina.
- Adevăraţii statalişti sunt tocmai unioniştii, fiindcă anume ei înţeleg că o eventuală unire civilizată se poate realiza cu o construcţie statală desăvârşită, cu toate mecanismele specifice unei democraţii moderne. Unioniştii înţeleg statalitatea drept formă legală de apărare şi consolidare a independenţei.
Dar, cât de reuşit se acoperă cu statalitatea tocmai acei care sunt împotriva statalităţii, fiindcă înţeleg că o statalitate viabilă înseamnă anihilarea coloanei a 5-a ruseşti în acest teritoriu.
- Adevăraţii unionişti sunt tocmai acei pe care se sprijină toate guvernările necomuniste în tot acest răstimp şi care recurg la unionism sau nu-l atacă vehement doar în campaniile electorale.
Ce este unionismul? Unionismul este partea inteligentă a independenţei.
Consider că unionismul trebuie să fie tratat ca o dovadă de inteligenţă şi de conştiinţă civică pentru fiecare din noi. La acest subiect, am ascultat la Radio Vocea Basarabiei emisiunea de sâmbătă, 25 august, „Istoria în mişcare” care l-a avut drept protagonist pe academicianul-poet Nicolae Dabija şi moderată de preşedintele Mişcării Ecologiste Alecu Reniţă. Cât de frumos şi inteligent ecologia s-a întâlnit cu limba şi cultura, dar ce-am reţinut din această emisiune, poetul Nicolae Dabija, vorbind de Consiliul Unirii, a înaintat ideea de depolitizare a unionismului. Această idee este majoră şi trebuie dezbătută pe larg .
Or, unionismul pentru românii basarabeni sau parte care se recunosc doar moldoveni este o chestiune naturală, care dacă va fi dezbătută inteligent va deveni o stare de spirit şi nu e chestiunea străinilor. Acesta ca să devină o stare de spirit pentru neromâni, nemoldoveni, acestora trebuie de le lămurit avantajele unionismului, foaia de drum care vom parcurge-o, să înţeleagă că Unirea este hotărâtă istoric şi ţine de timp doar. Iar, pentru ei este chiar mai favorabilă decât pentru băştinaşi.
Aceştia trebuie să înţeleagă că ei sunt folosiţi de Moscova doare pe rol de coloană a 5-a şi nimic mai mult, iar dacă îşi iubesc patria istorică cu adevărat, tocmai ei ar trebui să meargă primii spre Europa, ca găsindu-se acolo să creeze o imagine bună şi despre patria lor istorică.
Până atunci, alegătorul basarabean este obligat ca în parlamentul următor să aducă masiv exponenţii unionismului inteligent.
Oricum, independenţa pe care o rostesc toţi, indiferent ce încărcătură îi dau, cu fiecare an, ne apropie tot mai mult de Unire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu