11.08.2010

Maestre, să ne veghezi durerea, de acolo de sus...

S-a dus la Domnul, la Mihai Eminescu, la Grigore Vieru, la Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, ACEL care a rostit cu atîta durere şi încăpător cuvîntul-Basarabia, s-a dus “clopotarul” Basarabiei din Bucureştiul împovărat de europenism, ne-a părăsit Adrian Păunescu. M-am alintat cu verbul românesc spus aşa cum l-au auzit părinţii mei, care, atunci cand nu se “putea”, au sorbit ca pe o apă bună de izvor vibraţia Cenaclului “Flacăra”, încapaţînat sa treacă şi peste sîrma de la Prut. Din puţinul care-l aveau şi-au procurat un aparat de radio-WEF, un fel de mijloc de aducere a Cenaclului în casele lor, în căminele studenţeşti in fiecare joi. Orice s-ar spune, avîntul Mişcării de renaştere naţională de la 1990 îşi trage energiile din suferinţele părinţilor noştri, dar şi de la Cenaclul “Flacăra”, cîntecele şi poeziile căruia, tineretul studios le însuşea atunci la auz, din mers. Joi-ul “vulcanicului” A. Păunescu era pentru generaţiile de basarabeni ai anilor 70-80, ora deşteptării şi a asteptării să vina ziua... Maestrul ramîne alături de noi prin opera sa, prin cîntecele si poeziile sale, pe care astăzi mulţi le cred venite din popor. Ne-ai părăsit Maestre şi cui ai dat porunca să te înlocuiască? De acolo de sus, Maestre, Te rugam să ne veghezi durerea. De acolo de sus, Maestre, cu toţi înaintaşii noştri, să ne veghezi, că “Basarabia mai ramîne pe cruce”.


Radu Vodă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu